ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3368/2023

Circumstanțele cauzei Prin decizia civilă nr. 1518/11.12.2019, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția inadmisibilității recursului, a admis excepția nulității recursului și a constatat nul recursul declarat de recurentul – reclamant A., în contradictoriu cu intimații – pârâți S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., Comuna Giroc, Inspectoratul Județean în Construcții Timiș prin Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C. - Inspectoratul Regional în Construcții Vest și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Timiș. Împotriva acestei hotărâri a promovat cerere de revizuire la data de 13.02.2020 revizuientul A., solicitând modificarea acesteia in temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 din C. proc. civ.

Hotărârea recurată Prin decizia civilă nr. 480 din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul A., împotriva deciziei civile nr. 1518/11.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., Comuna Giroc, Inspectoratul Județean în Construcții Timiș prin Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C. - Inspectoratul Regional în Construcții Vest și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Timiș.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 480 din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs revizuentul A., solicitând revizuirea întregului dosar nr. x/2019, pentru neregularități procedurale care atrag nulitatea actelor întocmite.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 14 iunie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin rezoluția completului din data de 10.04.2023, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 20 iunie 2023 în vederea discutării excepției perimării.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14 iunie 2022, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 14 iunie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecința, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.