ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 385/2023

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Asupra căii de atac formulate, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2018, pe rolul Tribunalului Timiș – secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B., C., Municipiul Timișoara și Comuna Giroc, a solicitat instanței să dispună:

- rezoluțiunea contractului de vânzare încheiat între pârâții B. și C., în calitate de vânzători și reclamanta, în calitate de cumpărător, autentificat de D. sub nr. x/21.08.2017, având ca obiect imobilul înscris în cartea funciară nr. x Timișoara, cu număr cadastral x, constând în teren intravilan, categoria arabil, în suprafață de 507 mp.,

- obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 377.884 RON reprezentând costurile achiziționării terenului, compuse din 362.904 RON, reprezentând contravaloare imobil, 4.215 RON, reprezentând taxe notariale, 1.815 RON, taxa întabulare și respectiv 8.950 RON, comision agenție imobiliară,

- obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 41.168,50 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu avizele, expertizele, proiectele și restul demersurilor realizate în vederea construirii asupra terenului.

- revenirea la situația anterioară cu privire la cuprinsul cărții funciare.

De asemenea, reclamanta a solicitat sa obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1554, 1707 și 1710 alin. (1) lit. d) C. civ.

La data de 14 mai 2019 reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând rezoluțiunea contractului de vânzare, în temeiul art. 1710 lit. d) C. civ., pentru vicii ascunse, obligarea pârâților la plata sumei de 419.052 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, precum și restabilirea, în ceea ce privește cartea funciară, a situației anterioare cumpărării terenului.

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș – secția I Civilă, s-a admis excepția necompetenței procesuale a secției I Civile a Tribunalului Timiș și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile a Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr. 230/PI din data de 16 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Timiș – secția a II–a Civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Timișoara și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Comuna Giroc.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect rezoluțiune contract și pretenții formulată de reclamanta A. S.R.L.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

S-a admis în parte cererea pârâtului Comuna Giroc pentru acordarea cheltuielilor de judecată, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului Comuna Giroc suma de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și, în principal, rezoluțiunea contractului de vânzare autentificat sub nr. x/21.08.2017, restituirea prestațiilor efectuate în cuantum de 362.904 RON, obligarea pârâților la plata sumei de 41.168 RON, cu titlu de daune-interese și revenirea la situația anterioară în cartea funciară iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Municipiul Timișoara prin Primar la plata sumei de 419.052 RON, cu titlu de despăgubiri, ca urmare a faptei ilicite de emitere, în mod nelegal, a certificatelor de urbanism nr. x/04.04.2017 și y/09.08.2017.

Prin încheierea din data de 10 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția a II–a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 230/16.03.2020, până la soluționarea definitivă a dosarului x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Timiș, având ca obiect anularea certificatului de urbanism nr. x/08.02.2021, emis de Municipiul Timișoara.

Împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția a II–a Civilă, în dosarul nr. x/2018, a formulat recurs pârâtul Municipiul Timișoara prin Primar, solicitând casarea încheierii recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a cauzei.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurentul a invocat, în esență, că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru suspendarea judecății apelului, având în vedere că dezlegarea cauzei nu depinde de soluția din dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Timiș.

Potrivit recurentului, cauza, aflată în faza apelului, are ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare nr. x/21.08.2017 și atragerea răspunderii delictuale pentru emiterea în mod nelegal a certificatelor de urbanism nr. x/04.04.2017 și y/09.08.2017, în timp ce în cadrul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Timiș, se urmărește anularea certificatului de urbanism nr. x/08.02.2021.

Prin urmare, recurentul consideră că instanța de apel, în mod eronat, a apreciat că se impune suspendarea judecării apelului până la soluționarea dosarului nr. x/2021, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 octombrie 2012, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 6 decembrie 2012, Înalta Curte a respins excepția tardivității recursului și a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată în ședință publică la data de 28 februarie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, în acord cu art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerința interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, obiectul recursului îl reprezintă încheierea din 10 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția a II–a Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Prin această încheiere s-a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 230/16.03.2020, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Timiș.

Urmare a verificărilor realizate în "Ecris" a rezultat că dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea căruia s-a dispus suspendarea judecății apelului în cauză, a fost soluționat la data de 27 iulie 2022, hotărârea devenind definitivă prin nerecurare.

De asemenea, s-a constatat că, în cauza în care s-a pronunțat încheierea de suspendare recurată, nu s-a formulat, până la data judecării recursului, cerere de repunere pe rol.

Potrivit art. 414 C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecății procesului.

În considerarea dispozițiilor legale sus-menționate și, având în vedere că dosarul, până la soluționarea căruia s-a suspendat cauza înaintea instanței de apel, a fost soluționat în mod definitiv, Înalta Curte constată că recursul formulat împotriva soluției de suspendare a devenit lipsit de interes.

Prin urmare, cerința interesului nu mai este îndeplinită la data judecării recursului, interesul recurentului în a susține calea de atac promovată nemaifiind actual.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Timișoara, prin Primar, împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul Municipiul Timișoara, prin Primar, împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2023.