ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 265/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă sub nr. x/2017 la data de 07.08.2017, reclamanții A., B. și C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D., rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31.05.2017 între reclamanți și pârât, sub forma înscrisului sub semnătură privată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1549-1554 C. civ.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, secția I civilă sub nr. x/2017,reclamanții D. și E., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., F. (România) S.A., să se constate că între reclamant, în calitate de promitent cumpărător, și pârâții A. și B., în calitate de promitenți vânzători, atât în nume propriu cât și A., ca mandatara a pârâtului C., s-a încheiat, la data de 31.05.2017, actul intitulat "Precontract", privitor la imobilele:-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafața de 9.900 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafața de 9.500 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafața de 3.000 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafața de 3.700 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 2/16 din teren extravilan în suprafața de 25.300 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x; -cota de 1/1 din teren extravilan în suprafața de 5.700 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafața de 10.000 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafața de 11.800 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x; să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, cu privire la imobilele mai sus evocate; să se dispună înscrierea în cărțile funciare menționate a dreptului de proprietate, cu titlu de drept de cumpărare. Ulterior, prin precizare de acțiune, au solicitat ca în ipoteza în care nu va fi validată promisiunea de vânzare-cumpărare, să fie obligați pârâții la restituirea dublului avansului plătit.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 896, 1170, 1270, 1271, 1272, C. civ., Legea nr. 7/1996 actualizată.

Prin încheierea din 05.12.2017, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția conexității și a fost trimis acest dosar la dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Timiș.

Reclamanții A. și B. și C., au formulat note de ședință prin care au arătat că înțeleg să solicite introducerea în cauză și citarea în calitate de actuali proprietari ai imobilelor mai sus menționate a numiților G. și H..

La termenul de judecată din data de 23.01.2019, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților G. și H..

De asemenea, prin întâmpinarea depusă în dosarul conex, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată, arătând totodată, că înțeleg să se prevaleze de existența clauzei de dezicere inserată în cuprinsul promisiunii de vânzare-cumpărare.

Prin sentința nr. 718/22.05.2019, Tribunalul Timiș, secția civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții A., B. și C., în dosarul conexat nr. x/2017; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta F. (România) S.A. în dosarul conexat nr. x/2017; a respins acțiunea formulată de reclamanții D. și E., împotriva pârâtei F. (România) S.A. în dosarul conexat nr. x/2017; a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. împotriva pârâtului D.; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții D. și E. împotriva pârâților A., B. și C., astfel cum aceasta a fost precizată; a obligat pe pârâții A., B. și C. să plătească reclamanților D. și E. suma de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plății efective, reprezentând dublul sumei achitate la încheierea antecontractului; a respins, în rest, acțiunea formulată de reclamanții D. și E., împotriva pârâților A., B. și C., în dosarul conexat nr. x/2017, astfel cum aceasta a fost precizată; a respins acțiunea formulată de reclamanții D. și E. împotriva pârâților G. și H. în dosarul conexat nr. x/2017; a obligat pe pârâții A., B. și C. să plătească reclamanților D. și E. suma de 9.114,05 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată; a obligat pe reclamanții D. și E. să plătească pârâților G. și H. suma de 750 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 264/12.12.2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de către apelanții D. și E. împotriva sentinței civile nr. 718/PI/22.05.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017; a respins cererea apelanților privind acordarea cheltuielilor de judecată; a obligat pe apelanți să le plătească intimaților G. și H. suma de 750 RON, iar intimaților A. și B. suma de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâții D., E., formulând următoarele critici:

-Instanțele anterioare au aplicat eronat normele legale incidente în materia reprezentării părților în procesul civil atunci când au dat eficiență clauzei de dezicere, deși întâmpinarea prin care intimații A., B. și C. au invocat activarea acestei clauze conținute în antecontractul de vânzare-cumpărare a fost redactată și depusă prin avocat ales din cadrul S.C. A I., cu mult înainte de întocmirea procurii autentice, prin care C. a împuternicit-o pe A. să îl reprezinte în prezenta cauză.

Or, potrivit art. 121 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat, atunci când avocatul și clientul convin ca o terță persoană să fie beneficiarul serviciilor avocațiale stabilite prin contract, trebuie ca și terțul să-și exprime acordul, lucru care în cauză nu s-a realizat, nefăcându-se dovada acceptării, chiar și tacite, a contractului. Împrejurarea că intimatul C. a mai formulat, tot prin avocat, o altă întâmpinare, prin care a invocat aspecte diferite față de întâmpinarea depusă prin avocat J. (neinvocând clauza de dezicere), este de natură să anihileze conținutul acesteia din urmă;

-În mod greșit instanțele de fond au aplicat dispozițiile art. 358 C. proc. civ.. Astfel, în cauză se impunea aplicarea acestui text legal în raport cu absența de la interogatoriu a intimatului C., în dovedirea poziției sale procesuale, în sensul invocării sau nu a clauzei de dezicere. Întâmpinarea depusă de acest intimat, prin care nu s-a invocat clauza de dezicere, coroborată cu lipsa acestuia la termenul de judecată pentru luarea interogatoriului fac dovada că intimatul a înțeles să nu invoce acea clauză. În atare condiții, acțiunea putea fi admisă, prin activarea clauzei de dezicere, doar față de intimații K., ce dețineau cota de 1/2 din imobilele în cauză;

- Facultatea de dezicere este una discreționară, ea este parte integrantă a consimțământului, iar în speță nu s-a demonstrat existența consimțământului intimatului C. în a invoca și a se prevala de clauza de dezicere.

-Voința reală a părților trebuie analizată raportat și la asistența juridică de care au beneficiat părțile la redactarea actului, promisiunea de vânzare fiind redactată de un notar public care a consemnat această voință a părților, în sensul inserării unei clauze de dezicere, prin folosirea unor expresii juridice clare, neechivoce.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 04.11.2020 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestuia la data de 13.01.2021, termen ce a fost ulterior preschimbat, din oficiu, la data de 10.02.2021, prin încheierea de ședință din 17.1.2020.

Recursul a fost comunicat intimaților reclamanți A., B., C. și intimaților-pârâți G., H. la data de 27.03.2020, iar intimatei-pârâte F. (România) S.A. la data de 26.03.2020 .

Aceste termene procedurale s-au situat însă în interiorul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/16.03.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16.03.2020, prelungită prin Decretul nr. 240/14.04.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 14.04.2020.

Prin urmare, la data încetării stării de urgență (14.05.2020), curgerea lor a fost reluată, iar împlinirea lor s-a realizat la data de 15.06.2020 (zi lucrătoare de luni).

La data de 26.05.2020 (data poștei),în termen legal, intimații-pârâți G., H. au formulat întâmpinare, comunicată recurenților la data de 10.06.2020, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 1000 RON, conform chitanței atașate .

Referitor la lipsa calității de reprezentant a apărătorului ales din cadrul SCPA I. în raport cu intimatul C. la momentul redactării/depunerii întâmpinării, intimații arată că această problemă a fost tranșată de instanța de fond prin încheierea din 17.04.2018 și de instanța de apel prin decizia recurată, reținându-se că pârâtul C. a acceptat încheierea contractului de asistență juridică cu societatea de avocatură menționată.

Mai arată că se raliază la poziția intimaților invocată încă din faza judecării în primă instanță, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii, raportat la dispozițiile art. 1279 alin. (3), art. 1669 alin. (1), art. 1719 C. civ.

Termenul pentru formularea răspunsului la întâmpinarea s-a împlinit la data de 22.07.2020, zi lucrătoare de luni, prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ. (nu s-a formulat).

La data de 02.06.2020 (data poștei), în termen legal, intimații-reclamanți A., B., C. au formulat întâmpinare, comunicată la data de 11.06.2020, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 4500 RON, conform chitanței atașate .

Referitor la lipsa calității de reprezentant a apărătorului ales din cadrul SCPA I. în raport cu intimatul C. la momentul redactării/depunerii întâmpinării, arată că această problemă a fost tranșată în etapele procesuale anterioare, apărările formulate sub acest aspect fiind neîntemeiate.

În mod corect instanțele anterioare au apreciat că, întrucât reclamanții s-au folosit de clauza de dezicere inserată în contract anterior încuviințării interogatoriului, nu se poate face aplicarea art. 358 C. proc. civ.

Solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii raportat la dispozițiile art. 1279 alin. (3), art. 1669 alin. (1), art. 1719 C. civ.

Termenul pentru formularea răspunsului la întâmpinarea s-a împlinit la data de 22.07.2020, zi lucrătoare de luni (nu s-a formulat).

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând criticile formulate în cauză, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:

- Susținerea recurenților conform căreia activarea clauzei de dezicere din conținutul antecontractului de vânzare-cumpărare s-ar fi făcut fără să se știe care este poziția, sub acest aspect, a celui de-al treilea promitent-vânzător (reclamantul-intimat C.) este lipsită de fundament.

Astfel, recurenții pretind în mod greșit și cu ignorarea normelor legale referitoare la mandat și la reprezentarea în proces, că intimatul C. ar fi avut o altă poziție procesuală întrucât întâmpinarea în care ceilalți doi intimați (A. și B.) s-au prevalat de activarea clauzei de dezicere este anterioară procurii prin care C. o împuternicește pe A. "să-l reprezinte în cauză, inclusiv să angajeze avocat în numele său".

În realitate, singurul care ar fi putut susține inexistența sau depășirea limitelor mandatului este intimatul C., care nu doar că nu pretinde o nesocotire a limitelor puterii de reprezentare - în angajarea avocatului care, prin întâmpinarea depusă în termen, a formulat, valorificând clauzele antecontractului, apărări într-un anumit sens - ci, dimpotrivă, prin procura emisă ulterior confirmă, validează conținutul acestui mandat (cu apărările făcute pe aspectul clauzei de dezicere).

În acest context, al modalității în care poate fi încheiat contractul de asistență juridică, pe lângă dispozițiile cu caracter general (art. 2.013 C. civ.) referitoare la forma mandatului cu reprezentare (conform cărora:

"Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta și din executarea sa de către mandatar"), trebuie avute în vedere și normele cu caracter special din Statutul profesiei de avocat care recunosc deopotrivă, posibilitatea încheierii unui astfel de contract în formă verbală (art. 121 alin. (5), precum și posibilitatea ca "o terță persoană să fie beneficiarul serviciilor avocațiale stabilite prin contract, dacă terțul acceptă, chiar și tacit, încheierea contractului în astfel de condiții" (art. 121 alin. (6) Statut).

Așadar, faptul că procura (adică, înscrisul care constată împuternicirea pentru reprezentare, în sensul art. 2.012 alin. (2) C. civ.) a fost întocmită ulterior depunerii întâmpinării de către avocatul angajat de unul dintre pârâții din cererea conexă (A.) să-i reprezinte pe toți cei trei pârâți (inclusiv pe C.) nu poate avea decât semnificația acceptării de către acesta din urmă a calității sale de beneficiar al serviciilor avocațiale.

Indiferent că a existat un contract în formă verbală încheiat anterior sau doar o ratificare a mandatului în sensul dispozițiilor art. 121 alin. (6) din Statut, concluzia care se impune din punct de vedere juridic este aceeași, a desfășurării activității profesionale a avocatului ales din cadrul SCA I., autor al întâmpinării depuse la dosar, în limitele mandatului încredințat, pe de o parte, în numele celor trei intimați și pe de altă parte, prin invocarea clauzei de dezicere.

Aceasta întrucât, și în ipoteza în care procura prin care se recunoaște dreptul intimatei K. de a-l reprezenta pe intimatul C. în proces, inclusiv de a angaja avocat în numele acestuia, a fost întocmită fără să fi existat anterior o formă verbală a mandatului - o astfel de întocmire, în scris, a împuternicirii, valorează ratificare și produce efecte retroactive (conform art. 1.312 C. civ.), validând astfel, puterea de reprezentare, în numele căreia a acționat partea și mai departe, avocatul angajat de aceasta. De aceea, este total lipsită de suport susținerea recurenților conform căreia în speță "nu s-a făcut dovada acceptării, chiar și tacite, a contractului astfel încheiat" de către terțul beneficiar.

În ce-l privește pe mandatar, acceptarea mandatului rezultă din chiar aducerea acestuia la îndeplinire (respectiv, încheierea contractului de asistență juridică pe care, la rândul lui, avocatul angajat l-a respectat, prin îndeplinirea actelor de procedură pe care le-a considerat adecvate),

Faptul că, printr-o altă întâmpinare depusă la dosar, pârâtul C. nu a invocat în mod expres clauza de dezicere, ci și-a făcut alte apărări, prin care tindea, de asemenea, la respingerea acțiunii reclamanților L. referitoare la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare (pentru același motiv referitor la neachitarea restului de preț, plasat pe tărâmul rezoluțiunii convenției) nu poate avea semnificația pretinsă de către recurenți, în legătură cu nedepunerea valabilă a celeilalte întâmpinări (alături de intimații K.), pentru argumentele arătate anterior, în legătură cu reprezentarea în proces.

- Separat de aspectele de ordin formal, procedural susținerea recurenților conform căreia clauza de dezicere ar fi operat proporțional în limita cotei de 1/2 și ca atare, ar fi putut fi pronunțată o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de 1/2 aparținând intimatului C., este lipsită de suport legal și pe fondul ei.

Pe de o parte, pentru că obiectul antecontractului a privit dreptul de proprietate asupra unor imobile (terenuri situate în extravilanul localității Giroc) în întregul lui, iar nu pe cote ideale de proprietate, iar pe de altă parte, pentru că oricum, hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor (art. 643 alin. (2) C. civ.), indiferent așadar, de apărările făcute în mod particular de unii dintre coproprietari întrucât relevanța juridică este dată, potrivit textului legal anterior menționat, acelor apărări care sunt în folosul coproprietății.

În mod subsecvent tuturor argumentelor expuse anterior care demonstrează lipsa de fundament a criticilor recurenților pe aspectul - procedural și de fond - al activării clauzei de dezicere, susținerea acestora se dovedește a fi nu doar lipsită de temei, ci și contradictorie, raportat la poziția procesuală pe care ei înșiși au exprimat-o în proces - atunci când, prin precizarea de acțiune formulată în dosarul conex, au solicitat să se dea eficiență aceleiași clauze și să le fie restituit dublul sumei achitate, pentru ipoteza în care nu poate fi validat antecontractul de vânzare-cumpărare.

Or, soluția de primă instanță a fost sub acest aspect, una favorabilă acestora - fiindu-le admisă în parte acțiunea conexă, în timp ce reclamanților din cererea principală (A., B. și C.) le-a fost respinsă pretenția referitoare la rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.

- Este nefondată, de asemenea, critica referitoare la modalitatea în care instanțele de fond au făcut aplicarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ., în legătură cu neprezentarea la interogatoriu a pârâtului C..

Potrivit art. 358 C. proc. civ. "Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului".

Făcând trimitere la această dispoziție procedurală, recurenții pretind că administrarea acestei probe ar fi dovedit poziția procesuală a intimatului-pârât în sensul invocării sau nu a clauzei de dezicere.

Or, pentru argumentele arătate anterior, poziția procesuală a acestui pârât a fost exprimată în mod valabil în conținutul întâmpinării depuse la dosar, cu toate consecințele trase pe plan juridic.

De aceea, absența părții de la administrarea probei cu interogatoriu nu putea fi interpretată, în sensul dispoziției art. 358 C. proc. civ. "ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul celui care a propus interogatoriul", câtă vreme poziția acesteia rezulta în mod expres din actul procedural întocmit în limitele mandatului dat avocatului.

Astfel fiind, aprecierea instanței de apel în sensul că nu se impunea, în speță, aplicarea acestei dispoziții legale este corectă, prin raportare la poziția procesuală a părții și la conținutul și efectele clauzei de dezicere care se repercutează asupra tuturor coproprietarilor (promitenți-vânzători în antecontractul de vânzare-cumpărare).

- Celelalte aspecte învederate, în legătură cu natura clauzei de dezicere, felul în care a fost inserată în conținutul antecontractului, în termeni clari, preciși, neechivoci, în contextul în care părțile au beneficiat de asistență calificată nu susțin în niciun fel poziția din recurs a pârâților- reclamanți și nu se circumscriu unor critici de nelegalitate, câtă vreme nu s-a contestat existența acestei clauze, de vreme ce toate părțile din proces s-au prevalat de ea, disputa judiciară vizând modalitatea de activare și de recunoaștere a efectelor acesteia.

În consecință, potrivit tuturor considerentelor arătate, s-a constatat caracterul nefondat al criticilor formulate, recursul urmând să fie respins.

În baza art. 451 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimații A., B., C. în cuantum de 4.500 RON (onorariu de avocat, conform chitanței, fila x recurs) și respectiv, în cuantum de 500 RON către intimații M. (onorariu de avocat, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., de la suma de 1.000 RON). În privința acestor din urmă intimați se va ține seama de împrejurarea că apărările în cauză au fost subordonate celor formulate de intimații Buda, ai căror succesori cu titlu particular au devenit (în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2.11.2017, prin care au dobândit parte din imobilele în litigiu), fiind de altfel, introduși în proces la indicarea și solicitarea vânzătorilor. De altfel, poziția procesuală a acestor intimați a fost aceea de "a se ralia" la apărările făcute de către autorii lor, intimații Buda.

Ca atare, onorariul avocatului intimaților M. va fi apreciat, prin raportare la dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., și reduse la jumătate, corespunzător activității depuse în circumstanțele anterior menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții D. și E. împotriva deciziei nr. 264 din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Obligă pe recurenții-pârâți la plata sumei de 4500 RON cheltuieli de judecată, către intimații-reclamanți A., B., C., precum și la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimații-pârâți G., H..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2021.