ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3140/2020

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15.02.2017, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea deciziei nr. 56/27.01.2017 privind soluționarea contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.11.2016, precum și anularea acestui proces-verbal.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 2585 din data de 26 iunie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, expunându-se situația de fapt, s-a arătat că instanța de fond a apreciat că neregula a fost observată cu ocazia efectuării misiunii Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi a României, în cadrul căreia s-a constatat decontarea unor cheltuieli neeligibile în sumă de 40 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în derularea contractul de finanțare nr. x/30.07.2012, cod SMIS 39182. În cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost derulat proiectul "Implementarea Sistemului Managerial Intern la nivel de MADR și a structurilor subordonate" proiect co-finanțat de Fondul Social European prin programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013. Una din activitățile acestui proiect a constat în elaborarea unui Manual de implementare a sistemului de control intern managerial. Ulterior elaborării, acest manual a trebuit să fie tipărit, multiplicat și distribuit. În acest sens au fost contractate servicii speciale de tipărire, multiplicare și livrare și a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x/15.09.2014 cu S.C. A.. M.A.D.R. a solicitat, conform invitației de participare, formularul nr. 13 "Formularul de ofertă" completarea sumei totale a valorii serviciilor de tipărire, multiplicare și livrare. În oferta depusă, operatorul economic câștigător a precizat în formularul nr. 13, suma totală de 20294,80 RON la care se adaugă T.V.A., în valoare de 4870,76 RON . Urmare prestării serviciilor agreate în contract, în conformitate cu cerințele autorității contractante, operatorul economic a emis factura nr. x/31.03.2015 în valoare totală de 20,294.80 RON la care se adaugă T.V.A., în valoare de 4,870. 76 RON, factură achitată de M.A.D.R. întrucât operatorul economic și-a respectat toate obligațiile contractuale. Referitor la eroarea de calcul invocată de M.D.R.A.P. în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.11.2016 aferent proiectului cod SMIS 39182 "Implementarea Sistemului Managerial Intern la nivel de MADR și a structurilor subordonate", recurentul a precizat că documentul în care a fost identificată această eroare nu a fost solicitat de M.A.D.R., acest document aparține operatorului economic, fiind întocmit în procedura sa internă de stabilire a ofertei prin detalierea costurilor. M.A.D.R. a contestat creanța bugetară în valoare de 34,00 RON dispusă prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/RPVC/25.11.2016, întrucât suma totală plătită corespunde în totalitate cu suma totală ofertată, prevăzută în formularul nr. 13 al invitației de participare. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut, în mod eronat, un cuantum de 40 de RON al creanței bugetare, deși diferența dintre factură și ordinele de plată cumulate era de cel mult 0.01 RON. În final, recurentul a apreciat că instanța de fond nu a motivat în nici un fel în ce constau obligațiile legale încălcate de M.A.D.R., contrar dispozițiilor imperative ale art. 425 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească cuprinde în mod obligatoriu considerentele, adică motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Apărările formulate de intimat Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli) a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia de soluționare a contestației nr. 56/27.01.2017 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.11.2016, emise în legătură cu proiectul "Implementarea Sistemului Managerial Intern la nivel de MADR și a structurilor subordonate" cod SMIS 39182, pentru care părțile au încheiat contractul de finanțare nr. x/30.07.2012. Prin procesul-verbal menționat, încheiat urmare efectuării misiunii Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi a României și raportului de audit de operațiuni pentru PODCA nr. 61626/AP/01.08.2016, s-a stabilit faptul că suma de 40 de RON, validată de AMPODCA aferentă liniei bugetare 5.1. Cheltuieli cu tipărirea, multiplicarea și distribuția de materiale efectuate în cadrul proiectelor finanțate prin PODCA din proiect, constituie cheltuială afectată de neregulă și se va constitui în debit din valoarea rambursată. Instanța de fond a respins acțiunea și a menținut actele contestate, validând constatările organelor de control referitoare la diferența dintre prețul ofertat și prețul facturat și decontat, iar reclamantul a criticat hotărârea pronunțată, invocând cazurile de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Primul motiv de recurs invocat - art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, iar prima instanță a prezentat motivele reținute în fundamentarea soluției pronunțate asupra actelor administrative deduse judecății, acestea fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut. Potrivit celui de al doilea motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, iar soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, în cadrul proiectului "Implementarea Sistemului Managerial Intern la nivel de MADR si a structurilor subordonate" cod SMIS 39182, beneficiarul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a încheiat cu S.C. A. S.R.L. contractul de prestări servicii nr. x/15.09.2014, având ca obiect achiziția de servicii de tipărire, multiplicare și distribuire/livrare pentru 350 de exemplare a unui manual de implementare a sistemului de control intern/managerial. Contrar celor susținute de recurentul-reclamant, în cadrul ofertei financiare, anexa nr. 3 la contractul de prestări servicii anterior menționat, a fost prevăzut un preț unitar de 56,0653 RON/exemplar. Ulterior, prin factura nr. x emisă de către prestator în data de 31.03.2015, decontată integral în cererea de rambursare nr. x și rambursată de către AM PODCA, a fost facturat un preț unitar 56,1796 RON/exemplar pentru un număr de 350 exemplare și un preț de 631,94 RON pentru distribuție. În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte observă că prin solicitarea la rambursare a unor costuri mai mari față de cele enunțate prin oferta financiară, recurentul-reclamant nu a respectat prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007, referitoare la condițiile de eligibilitate a cheltuielilor, împrejurare constatată, în mod legal, de către autoritatea pârâta drept neregulă în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. De asemenea, este neîntemeiată și susținerea recurentului referitoare la reținerea de către instanță a unui cuantum de 40 de RON al creanței bugetare, întrucât, astfel cum s-a arătat în precedent, această sumă este cheltuiala afectată de neregulă, compusă din contribuție publică națională 6 RON și contribuție U.E. 34 RON, aceasta din urmă fiind creanța bugetară stabilită prin actul contestat. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.