ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2910/2020

Ședința publică din data de 29 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.05.2016 sub nr. x/2016, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/08.09.2015 și a tuturor măsurilor dispuse prin aceasta, precum și anularea Deciziei nr. 27/12.11.2015 privind soluționarea contestației administrative.

Prin decizia civilă nr. 3227 din 25 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (în complet de un judecător), a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurentul a arătat că a criticat sentința de fond în primul rând pentru nemotivare, având în vedere faptul că, în mod incorect, instanța a apreciat că recurentul a nesocotit dispozițiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006; instanța de fond nu a analizat cu atenție și aplecare documentația depusă de MADR, cu atât mai mult justificarea legală adusă prin contestație.

Întrucât serviciile de organizare de evenimente necesare implementării proiectului cu cod SMIS 39182 sunt prevăzute la categoria 17 - servicii din Anexa 2B, răspunderea autorității contractante se limitează doar la aplicarea procedurii proprii și a art. 16 din O.U.G.. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare, deoarece achiziția de servicii mai sus menționată nu este o procedură desfășurată potrivit O.U.G. nr. 34/2006.

AM PODCA, în Nota de constatare nr. x/08.09.2015 a preluat parțial punctul de vedere exprimat de către MADR și înaintat prin adresa nr. x/28.08.2015, nu a luat în considerare contextul în care a fost implementat proiectul, importanța desfășurării activităților în mod adecvat, fiind astfel omisă justificarea necesității introducerii măsurilor specifice în caietul de sarcini.

Referitor la cerința de calificare "ofertantul (operator economic sau membrii asocierii împreună) trebuie să facă dovada că a desfășurat în ultimii 3 ani (calculați de Ia data depunerii ofertelor) unul sau maximum 3 contracte similare", echipa de control a interpretat în mod eronat cerința astfel încât, după explicațiile și argumentele prezentate de MADR, a renunțat la această acuzație - în decizia nr. 27/12.11.2015, AMPODCA nu a mai menționat această neregulă, aspect care demonstrează că AM PODCA a recunoscut faptul că a fost o interpretare eronată a echipei de control.

Referitor la cerința privind experiența în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene,fondurile europene acoperă un areal foarte larg, atât în timp (România beneficiază din 1996), cât și ca diversificare și sume alocate. Dacă MADR ar fi precizat ca experiența să fie în proiecte finanțate din PODCA ar fi putut fi interpretat ca un criteriu restrictiv dar, în peste 17 ani de implementare a fondurilor europene, există sute de firme și mii de persoane care au participat la activități de organizare evenimente publice finanțate din unul din multe fonduri europene.

MADR a precizat în caietul de sarcini ce ofertantul putea fi un operator economic sau o asociere, astfel încât orice operator economic, chiar si fără experiența solicitată, putea să participe la procedură ca membru al unei asocieri. Acest aspect nu a fost menționat, de către PODCA în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

In plus, însăși AM PODCA a solicitat, în cadrul anunțului de participare nr. x/26.06.2012 ca cerință, la capacitatea tehnică, "Participarea în calități de expert formator la cel puțin 1 proiect cu finanțare din fonduri europene de pre-aderare sau instrumente structurale"; și în anunțul de participare nr. x/29.08.2012, această cerință este inclusă la Capacitatea tehnică, demonstrarea participării în calitate de expert la proiectele cu finanțare din fonduri europene nerambursabile și se detaliază cum se face dovada acestei experiențe.

Recurentul a mai precizat că la procedura de achiziții publice au depus oferte 6 operatori economici și au fost acceptate toate ofertele. Dacă cerințele ar fi fost restrictive pentru operatorii economici interesați să participle la achiziție, acest lucru ar fi fost cu siguranță adus la cunoștința autorității contractante printr-o solicitare de clarificări sau prin depunerea de contestații la documentația care a fost publică, însă acest lucru nu s-a întâmplat. In urma procedurii de selecție, a fost declarat câștigător operatorul economic a cărui ofertă a avut prețul cel mai mic.

Se mai arată în urma vizitelor efectuate cu ocazia verificărilor cu privire Ia implementarea proiectului, cât și în etapele de veficare și validare a cererilor de rambursare, experți diferiți din cadrul AM PO DCA, în acțiuni de verificare diferite, au constatat că procedurile de achiziție s-au desfășurat cu respectarea prevederilor legale.

Faptul că, după finalizarea cu succes a proiectului (obiectivele și indicatorii urmăriți au fost îndepliniți în integralitate, o parte din indicatorii asumați fiind chiar depășiți) și rambursarea tuturor cheltuielilor, a fost formulată o altă interpretare a criteriilor de achiziții publice, în condițiile în care toate cele 6 oferte depuse au fost acceptate și evaluate, a fost declarat câștigător operatorul economic a cărui ofertă a avut prețul cel mai mic, cu o valoare de 563.707 RON, respectiv 127.480,72 euro (mai mică decât cea prevăzuta la art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006), va avea un impact negativ asupra absorbției fondurilor europene (corecția de 5 % va diminua suma returnată, de CE, României) și va constitui un factor demobilizator în depunerea de noi proiecte.

Având în vedere cele mai sus menționate, solicitările MADR au respectat cadrul legal în vigoare, cerințele fiind rezonabile și proporționale în raport cu importanța proiectului și complexitatea obiectului contractului și nu a fost îngrădită posibilitatea participării la procedura de achiziție publică a operatorilor economici.

In acest context, nu a fost prejudiciat bugetul Uniunii Europene sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit și nu a fost încălcată nici o dispoziție a dreptului comunitar rezultată dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene printr-o cheltuială necorespunzătoare.

Recurentul a mai criticat sentința de fond prin prisma faptului că, deși proba cu martori a fost solicitată, probă la care MADRAP nu s-a opus, instanța nici măcar nu a considerat necesar să o pună în discuție. Față de solicitarea formulată prin contestație privind audierea Coordonatorului de Proiect cod SMIS 39182 - A., la care MADRAP nu a avut nicio obiecțiune prin întâmpinare, astfel că reiterează această cerere pe calea recursului, fiind în prezența unui recurs devolutiv.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 si 8 din C. proc. civ.

Pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE (M.D.R.A.P.F.E) a formulat întâmpinare la recursul declarat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, iar în subisidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Motivele invocate de către recurentul-reclamant nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute la art. 488 C. proc. civ. simpla nemulțumire față de considerentele sentinței atacate nu poate fi asimilată unei reale motivări a recursului.

Pe fond, s-a arătat că, față de cerința impusă de către autoritatea contractantă, respectiv prezentarea bilanțului contabil pe ultimii 3 ani, se cuvin enunțate unele considerente, relevante în speță, și anume: bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și de pasiv (mijloacele și resursele) la închiderea exercițiului și în alte situații prevăzute de lege, grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv, după natură, proveniență și exigibilitate, document contabil din care reiese dacă firma înregistrează sau nu profit/pierdere.

De asemenea, bilanțul are drept scop de a prezenta fidel informații despre poziția financiară a întreprinderii, respectiv, capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), structurii de finanțare (datorii și capitaluri proprii), precum și cu ajutorul unor indicatori economico-financiari specifici (lichiditatea și solvabilitatea). Importanța bilanțului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el servește la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment, care permite întreprinderii să facă față riscurilor pe termen scurt, garantând solvabilitatea acesteia.

Referitor la solvabilitate, se reține faptul că aceasta constituie aptitudinea întreprinderii de a face față scadențelor pe termen lung și mediu și depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadențe și de cheltuielile financiare (costul îndatorării). Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoțesc activitatea, din care unele semnalează fragilitatea (vulnerabilitatea), iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce amenință supraviețuirea (perenitatea).

În acest sens, evaluarea completă a stabilității întreprinderii și a posibilității de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situației financiare, până la riscul de faliment, se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activității economico-financiare: solvabilitatea patrimonială - gradul în care capitalurile proprii asigură acoperirea obligațiilor pe termen lung și a creditelor prin elemente patrimoniale; lichiditatea - capacitatea de achitare la termen a obligațiilor pe termen scurt dir resursele bănești disponibile; trezoreria - partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanțate imobilizările și necesarul de fond de rulment; rata rentabilității financiare - capacitatea întreprinderii de a obține profit net prin utilizarea capitalurilor.

Față de considerentele enunțate mai sus, coroborate cu cerința impusă de către autoritatea contractantă este de observat faptul că există suficiente elemente care pot indica situația economico-financiară a societății doar din prezentarea bilanțului contabil și nu a faptului că societatea a înregistrat profit, care nu reprezintă un indicator în acest sens, lucru care nu prezintă o importanță deosebită pentru faza de atribuire a contractului, fiind restricționat în acest mod participarea la procedura de achiziție a unor potențiali candidați. Practic, prin solicitarea acestor documente orice potențial ofertant este descurajat să participe la o procedură de achiziție publică, o astfel de solicitare generând nepromovarea concurenței dintre operatorii economici.

Totodată, se reține faptul că, dovada capacității economice și financiare a operatorului economic poate fi făcută, prin prezentarea bilanțului contabil sau a unei declarații privind cifra totala de afaceri și, după caz, cifra de afaceri din domeniul de activitate care face obiectul contractului, pentru cel mult ultimele trei exerciții financiare, disponibile în funcție de data înființării sau începerii activităților operatorului economic, în măsura în care informațiile privind cifrele de afaceri sunt disponibile, fără a fi însă și necesară impunerea vreunei limite.

Față de impunerea acestei cerințe, urmează a se constata obligația recurentului de a se fi conformat la data elaborării caietului de sarcini dispozițiilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Mai mult decât atât, prin solicitarea îndeplinirii anumitor cerințe/criterii de calificare, reclamantul nu a analizat în ce măsură, exercitarea acestui drept o avantajează și dacă prin exercitarea acestui drept nu se încalcă principiile de la art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare.

O astfel de cerință, cu privire la situația economică și financiară și/sau capacitatea tehnică și profesională, conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică.

De asemenea, la data formulării cerinței, recurentul nu a ținut cont de prevederile art. 1 alin. (1) - (3) din Ordinul nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de selecție, coroborat cu cele precizate în Anexa nr. 1.

Cu privire la includerea în Caietul de sarcini a cerinței de calificare referitoare la lista cu personalul propus pentru implementarea proiectului a minim 4 persoane având experiență specifică de minim 3 ani în organizare evenimente publice în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, se arată că demonstrarea experienței similare în susținerea exercitării capacității de implementare a proiectului pentru personalul specializat nu trebuie să fie determinată de natura sursei de finanțare ci, mai degrabă, de abilitățile persoanelor implicate, de competențele probate ale acestora și, nu în ultimul rând, de experiența individuală a fiecăruia.

Mai mult decât atât, faptul că personalul propus în vederea realizării contractului de servicii a derulat proiecte similare finanțate dintr-o anumită sursă (bugetare, europene, private) nu este relevant în demonstrarea experienței similare, întrucât capacitatea sa profesională nu poate fi influențată de natura acestei surse. Factorul hotărâtor îl constituie, pregătirea profesională individuală dublată de experiența individuală, toate acestea fiind probate de implicarea în diverse activități specifice.

Chiar dacă autoritatea contractantă putea impune ca cerință minimă în raport cu capacitatea tehnică și profesională a ofertanților, un anumit nivel al unor indicatori economici sau financiari, acest lucru era condiționat de demonstrarea faptului că indicatorii respectivi au o legătură concretă cu un eventual risc de neîndeplinire a contractului. Necontestând dreptul autorității contractante de a impune, în situații de excepție, anumite limitări referitoare la capacitatea tehnică și profesională, respectiv cerințe minime de calificare, este obligatorie respectarea îndeplinirii condițiilor de legalitate și a principiilor ce rezidă din prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006.

Deși serviciile de organizare de evenimente sunt cuprinse la categoria 17 de servicii -Anexa 2B la O.U.G. nr. 34/2006 și procedura de achiziție a acestor servicii s-a derulat conform Procedurii proprii nr. 121379/16.01.2013, autoritatea contractantă avea obligația de a respecta promovarea concurenței între operatorii economici și garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici, principii instituite de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond reține în mod corect faptul că cerința impusă este restrictivă, fără relevanță și disproporționată în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urma a fi atribuit.

Referitor la susținerile recurentului potrivit cărora în urma vizitelor efectuate cu ocazia verificărilor cu privire la implementarea proiectului, nu s-au constatat încălcări ale prevederilor legale în ceea ce privește derularea procedurilor de achiziții, acesta persistă în aceeași eroare întrucât verificările efectuate de către AM POCA privind modalitatea de implementare a proiectului nu exonerează de răspundere beneficiarul finanțării nerambursabile și, mai mult, potrivit reglementărilor privind activitatea de verificare și constatare a neregulilor, AM POCA poate și are dreptul de a constata pe întreaga valabilitate a contractului de finanțare eventuale încălcări ale legislației privind achizițiile publice.

Sub acest aspect, sunt de reținut dispozițiile art. 29 din H.G. nr. 398/2015 pentru stabilirea cadrului instituțional de coordonare și gestionare a fondurilor europene structurale și de investiții și pentru asigurarea continuității cadrului instituțional de coordonare și gestionare a instrumentelor structurale 2007 - 2013.

Cu privire la critica recurentului reclamant referitoare la administrarea probei testimoniale, se arată că instanța de fond a motivat respingerea acesteia prin încheierea din data de 04.10.2016, iar în recurs sunt aplicabile prevederile art. 492 alin. (1) din C. proc. civ.

In drept, au fost invocate prevederile art. 205 alin. (2) coroborat cu art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen pentru judecata recursului la data de 17 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Ca urmare a dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, prin care s-a suspendat de plin drept judecarea proceselor civile pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop, cu excepția celor de urgență deosebită, stabilite de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și ca urmare a emiterii Ordinului nr. 71 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu modificările și completările ulterioare, și corelației acestuia cu Ordinul nr. 91 din 12 martie 2020 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție completat și consolidat prin Ordinul nr. 92 din 16 martie 2020, privind categoriile de cauze de urgență deosebită in care a continuat activitatea de judecată, prezenta cauză a fost suspendată de drept la data de 17 martie 2020.

In raport de dispozițiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 19 mai 2020, a fost fixat termen pentru redeschiderea judecății la data de 29 iunie 2020.

6.1. Situația de fapt reținută de prima instanță

Între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/30.07.2012, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului intitulat "Implementarea Sistemului Managerial Intern la nivelul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a structurilor subordonate", bugetul total fiind de 3.784.881 RON, din care 3.113.011,26 RON+TVA 718.315,02 RON valoarea eligibilă (85 % contribuție din fonduri UE, 15 % contribuție publică națională de la bugetul de stat și 0 % contribuție privată).

Pentru implementarea acestui proiect, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în calitate de autoritate contractantă, a derulat o procedură de atribuire, finalizată prin încheierea contractului de servicii nr. x/21.06.2013 cu operatorul economic S.C. B. S.R.L., fosta S.C. C. S.R.L.

În perioada 03.08-19.08.2015, o echipă de control din cadrul M.D.R.A.P. a procedat la verificarea documentară a aspectelor menționate în sesizarea nr. x/24.07.2015, conținând constatări cu implicații financiare cu privire la atribuirea contractului de servicii nr. x/21.06.2013, în scopul stabilirii eligibilității cheltuielilor.

În urma verificărilor efectuate, echipa de control din cadrul M.D.R.A.P. a emis nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/08.09.2015, prin care a reținut că autoritatea contractantă, la capitolul 7 din Caietul de sarcini a inclus următoarele cerințe de calificare:

- prezentarea bilanțurilor contabile din ultimii 3 ani din care să rezulte că în cel puțin 2 ani ofertantul a avut profit;

- dovada că ofertantul a desfășurat în ultimii 3 ani "unul sau maximum 3 contracte care au presupus: servicii de organizare evenimente (cu participarea a min. 60 persoane), servicii de cazare, servicii de transport - servicii care au fost asigurate cu finanțare din fonduri europene (ofertantul trebuie să cunoască cerințele specifice prevăzute de procedurile de raportare/decontare europene).

- includerea în lista cu personalul propus pentru implementarea proiectului a minim patru persoane având "experiență specifică de minim 3 ani în organizare de evenimente publice în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene".

S-a apreciat că autoritatea contractantă a încălcat dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f), art. 16 și art. 35 din O.U.G. nr. 34/2006.

Pentru neregula constatată, în conformitate cu pct. 9 lit. A), partea I din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, echipa de control a stabilit o corecție financiară de 5% din valoarea contractului de servicii nr. x/21.06.2013, valoarea corecției financiare fiind de 28.185,35 RON plus TVA de 6.764,48 RON, iar cea a creanței bugetare de 21.342,48 RON fără.

Împotriva acestei notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, reclamantul a formulat contestație administrativă, care a fost înregistrată la M.D.R.A.P. sub nr. x/12.10.2015 și respinsă ca nefondată de Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene, prin decizia nr. 27/12.11.2015.

6.2. Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice)

Înalta Curte constată că excepția invocată este nefondată, criticile formulate de recurentă putând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., astfel cum a fost invocate de către recurentul-reclamant. Astfel, recurentul a dezvoltat critici referitoare la ignorarea unei cereri de probatoriu formulată în fața primei instanțe, critici privind nemotivarea sentinței și critici privind greșita aplicare a prevederilor art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

6.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

5.3.1. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la nesoluționarea cererii de probatoriu formulate de reclamant (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.)

Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință de la data de 04.10.2016, prima instanță a respins motivat cererea privind încuviințarea probei testimoniale, reținând că aspectele relevate în cuprinsul cererii de chemare în judecată pot fi dovedite prin administrarea probei cu înscrisuri, proba cu martori nefiind utilă soluționării prezentei cauze.

Cât timp recurentul a invocat ignorarea acestei cereri, iar instanța de recurs constată că cererea a fost soluționată, motivul de recurs referitor la nerespectarea regulilor de procedură prin nesoluționarea unei cereri, este nefondat.

5.3.2. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la nemotivarea sentinței (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.)

În cadrul acestui motiv de recurs, recurentul a invocat faptul că instanța de fond nu a analizat cu atenție și aplecare documentația depusă de MADR, cu atât mai mult justificarea legală adusă prin contestație.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția adoptată; Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță.

Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

5.3.3. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita aplicare a legii de către prima instanță (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.)

În ceea ce privește susținerea în sensul că serviciile de organizare de evenimente necesare implementării proiectului cu cod SMIS 39182 sunt prevăzute la categoria 17 - servicii din Anexa 2B, astfel că răspunderea autorității contractante se limitează doar la aplicarea procedurii proprii și a art. 16 din O.U.G.. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare, deoarece achiziția de servicii mai sus menționată nu este o procedură desfășurată potrivit O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte constată că autoritatea contractantă avea obligația de a respecta promovarea concurenței între operatorii economici și garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici, principii instituite de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006.

Ca o primă precizare, constată Înalta Curte că recurentul nu a formulat niciun motiv de critică referitor la cerința (considerată restrictivă de către pârât) privind prezentarea bilanțurilor contabile din ultimii 3 ani din care să rezulte că în cel puțin 2 ani ofertantul a avut profit.

Referitor la cerința ca ofertantul (operator economic sau membrii asocierii împreună) să facă dovada că a desfășurat în ultimii 3 ani (calculați de la data depunerii ofertelor) unul sau maximum 3 contracte similare finanțate din fonduri europene, Înalta Curte constată că recurentul se află în eroare, față de afirmația sa din cererea de recurs în sensul că prin decizia nr. 27/12.11.2015, AMPODCA nu a mai menționat această neregulă, aspect care demonstrează că AM PODCA a recunoscut faptul că a fost o interpretare eronată a echipei de control.

Or, din lecturarea deciziei de soluționare a contestației, rezultă contrariul, organul de control reținând caracterul restrictiv al acestei cerințe raportat la mențiunea de a fi finanțate din fonduri europene.

Referitor la cerința proiectelor finanțate din fonduri europene, cerință ce se raportează atât la contractele similare, cât și la personalul propus pentru implementarea proiectului, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, în deplină concordanță cu practica unanimă a instanței supreme, în sensul că demonstrarea experienței profesionale similare nu trebuie să fie determinată de sursa de finanțare, astfel cum a procedat autoritatea contractantă, ci doar de abilitățile, competențele și experiența individuală a persoanelor implicate, împrejurare ce rezultă implicit din prevederile art. 188 alin. (2) ale O.U.G. nr. 34/2006. Or, prin impunerea experienței în implementarea proiectelor cu finanțare europeană este evident că nu se obțin informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului.

Or, din această perspectivă, condiția ca personalul care va participa la realizarea proiectului să aibă experiență în implementarea proiectelor cu finanțare europeană este irelevantă, pentru execuția contractului de servicii trebuind să fie respectate aceleași standarde tehnice, indiferent de sursa de finanțare a proiectului. Cu alte cuvinte, între sursa de finanțare a proiectului și legislația achizițiilor publice nu există o legătură, care să-i permită autorității contractante să utilizeze sursa de finanțare drept criteriu de calificare. Factorul hotărâtor îl constituie, pregătirea profesională individuală dublată de experiența individuală, toate acestea fiind probate de implicarea în diverse activități specifice.

În mod corect a reținut prima instanță că reclamantul nu a întocmit o notă justificativă prin care să argumenteze instituirea anumitor criterii de calificare, astfel cum impun dispozițiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, singura notă fiind cea prin care se justifică necesitatea declanșării unei proceduri de achiziție de servicii pentru organizarea evenimentelor necesare implementării proiectului "Implementarea Sistemului Managerial Intern la nivelul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a structurilor subordonate".

Referitor la susținerile recurentului potrivit cărora în urma vizitelor efectuate cu ocazia verificărilor cu privire la implementarea proiectului, nu s-au constatat încălcări ale prevederilor legale în ceea ce privește derularea procedurilor de achiziții, Înalta Curte constată că verificările efectuate de către AM POCA privind modalitatea de implementare a proiectului nu îl exonerează de răspundere pe beneficiarul finanțării nerambursabile, iar AM POCA are obligația de a constata pe întreaga valabilitate a contractului de finanțare eventuale încălcări ale legislației privind achizițiile publice.

În ceea ce privește susținerile legate de lipsa prejudiciului, Înalta Curte constată că interesul Uniunii Europene în acordarea fondurilor nerambursabile îl constituie instituirea unui climat de afaceri conform standardelor europene.

Deși este corectă susținerea în sensul că nu este suficientă simpla existență a unei abateri, ci această abatere trebuie să poată, prin ea însăși, să producă un prejudiciu determinabil, iar corecția financiară trebuie să fie o măsură adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, Înalta Curte reține că încălcarea principiului tratamentului egal în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract finanțat din fonduri publice duce, indirect, la folosirea acestor fonduri contrar scopului pentru care au fost atribuite.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate".

Este adevărat că aceste definiții includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii sau asupra fondurilor publice naționale corespunzătoare, efect constând în existența unui impact financiar deja produs sau doar potențial, dar nu se poate reține că, în speță, acest element definitoriu nu este întrunit, de vreme ce neregula constă în obținerea unei finanțări nerambursabile prin încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează procedurile de achiziții publice.

De asemenea, trebuie avută în vedere și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a statuat că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C- 465/10 pct. 47 și C- 199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să "solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării" (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli (C-199/03, pct. 15).

Prin urmare, instanța de control judiciar reține că finalizarea și recepționarea proiectului nu au consecințe exoneratoare asupra debitului stabilit în sarcina beneficiarului contractului de finanțare, iar împrejurarea că atribuirea contractului a fost făcută printr-o procedură viciată din punct de vedere al tratamentului inegal determină folosirea fondurilor nerambursabile într-un scop contrar celui avut în vedere la acordarea finanțării.

6.4. Temeiul procesual al soluției date recursului

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva deciziei civile nr. 3227 din 25 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2020.