ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4336/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a formulat în temeiul art. 8, 10 și 11 din Legea nr. 554/2004, contestație împotriva Ordinului nr. 97/22.01.2015 emis de pârât și împotriva notei de control nr. x/29.12.2014, emis de pârât.

Prin sentința civilă nr. 1763 pronunțată la data de 25 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității acțiunii și inadmisibilității notei de control nr. x/29.12.2014.

A admis contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a anulat Ordinul nr. 97/22.01.2015 și nota de control nr. x/29.12.2014 emise de pârâtă.

Împotriva sentinței civile nr. 1763 din 25 mai 2016 a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând admiterea recursului, constatarea nulității sentinței de fond pentru nemotivare, desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond a solicitat admiterea excepțiilor și respingerea cererii ca nefondată.

În susținerea recursului pârâtul a precizat că instanța de fond nu a și-a motivat hotărârea, din cele 8 pagini ale hotărârii recurate, 7 pagini și jumătate sunt de fapt preluări din cuprinsul acțiunii reclamantului, iar motivarea soluției adoptate se întinde pe cuprinsul a cinci fraze neargumentate.

Pentru aceste argumente, recurentul-pârât apreciază că instanța a fost vizibil aplecată asupra argumentelor reclamantului, iar în ceea ce îl privește prin această poziție a fost lipsit de un proces echitabil.

Recurentul-pârât a solicitat prin cererea de recurs admiterea excepției inadmisibilității cererii de anulare a Notei de control nr. x/29.12.2014 având în vedere nemotivarea instanței de fond a soluției de respingere a acestei excepții.

În critica soluției instanței de fond recurentul-pârât a susținut că Nota de control nr. x/29.12.2014 emisă de Direcția de Control Antifraudă și Inspecții din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu este și nu reprezintă un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004, deoarece acesata nu reprezintă o manifestare juridică unilaterală, nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice între părți. În același sens recurentul a suținut că prin aceasta notă s-a finalizat cercetarea administrativă internă efectuată în cadrul ministerului, prin care au fost identificate persoanele responsabile pentru producerea prejudiciului constatat de Curtea de Conturi, astfel că scopul notei nu a fost de a produce efecte juridice, ci doar de a identifica persoanele pentru care instituția poate emite ordine de imputare.

În ceea ce privește soluția de respingere a excepției tardivității de introducere a acțiunii, recurentul apreciază că de la data comunicării actului ordinului contestat și luării la cunoștință și până la data introducerii acțiunii au trecut mai mult de 6 luni.

Cât privește soluția instanței de fond întemeiată pe excepția prescripției dreptului material de a cere repararea pagubei invocată de reclamant și preluată de instanță în motivare, recurentul apreciază că data producerii pagubei este data constatării legale a pagubei, adică data pronunțării titlului executoriu și nu data când a fost publicat anunțul în SEAP.

Recurentul-pârât în susținerea cererii sale a indicat în mod expres motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, apreciind că acesta nu se încadrează în limitele punctuale ale art. 488 din C. proc. civ.. Nu se poate reține că instanța a încălcat regulile de procedură care să atrag sancținea nulității, sentința recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu există nicio contradicție între aceste motive.

Intimatul-reclamant a solicitat prin întâmpinare ca în situația în care se va aprecia că recursul este admisibil, acesta totuși să fie respins ca vădit nefondat, atât în ceea ce privește criticile invocate împotriva soluției de respingere a celor două excepții, cât și în ceea ce privește fondul recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte analizând actele dosarului constată că litigiul dedus judecății are ca obiect, anularea Ordinului nr. 97/22.01.2015 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Instanța de fond a reținut în motivarea soluției de admitere a cererii de chemare în judecată că, în cauză operează prescripția dreptului material de a cere repararea pagubei, întrucât conform Legii nr. 188/1999 dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de impunere este de 3 ani de la data producerii pagubei, conform art. 85 alin. (3) din lege enunțată anterior.

În calcularea acestui termen, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material susținând în motivarea sentinței recurate că data producerii pagubei, nu ar putea fi apreciată ca fiind mai târziu de data publicării în SEAP a anunțului de participare, respectiv 06.09.2011, dată de la care documentația de atribuire nu ar mai fi putut fi modificată.

În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) - (3) "Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(2

1

)Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."

În raport de textul legal incident în cauză, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a apreciat în mod greșit că data de producere a pagubei este reprezentată de data publicării în SEAP a anunțului de participare, respectiv data de 06.09.2011.

În speță, data producerii pagubei este data la care s-a făcut plata amenzii, respectiv data de 21.05.2014 prin emiterea Ordinului de plată nr. x, deoarece prin plata acestei amenzi s-a produs reducerea efectivă a patrimoniului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu suma de 40.000 RON.

În aceste condiții Înalta Curte apreciază că instanța de fond, prin reținerea în considerentele sentinței că, în speță operează prescripția dreptului material de a cere repararea pagubei a pronunțat o hotărâre nelegală cu încălcarea prevederilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu prevederile art. 480 alin. (3), coroborat cu art. 497 și 498 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât instanța nu a analizat pe fond argumentele părților, Înalta Curte apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de fond urmând să supună analizei sale toate argumentele prezentate de reclamant în susținerea cererii sale de chemare în judecată, precum și pe cele susținute în apărare de pârât.

În ceea ce privește motivele de casare întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recurentul a emis critici ce nu se circumscriu acestora, fiind invocate formal.

Sub aspectul nemotivării sentinței recurate, critică întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază de asemenea că această critică este neîntemeiată și, chiar dacă instanța de fond face o motivare sumară a fondului cauzei, aceasta a efectuat o analiză punctuală asupra argumentelor emise de părți, cu respectarea prevederilor art. 425 C. proc. civ. privitoare la motivarea hotărârii.

Înalta Curte, în legătură cu critica privind nemotivarea sentinței, apreciază că instanța de fond a făcut o analiză corectă în ceea ce privește excepția inadmisibilității și excepția tardivității contestării notei de control nr. x/29.12.2014, considerente pentru care, Inalta Curte nu va modifica sentința atacată sub acest aspect.

În ceea ce privește soluția de respinge a excepției tardivității pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că reclamantul a respectat prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privitoare la termenul de 6 luni pentru promovarea acțiunii, în condițiile în care Ordinul contestat a fost comunicat la data de 12.02.2015, iar acțiunea a fost introdusă la data de 22.07.2015.

În ceea ce privește soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, Înalta Curte apreciază că prima instanță a pronunțat de asemenea o soluție corectă, reținând că nota de control nr. x/29.12.2014 este un act administrativ în conformitate cu definiția dată actului administrativ de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta a stat la baza emiterii Ordinului nr. 97/22.01.2015.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința este casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, considerente pentru care va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art. 480 alin. (3), coroborat cu art. 497 și 498 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 1763 din 25 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Menține dispozițiile privitoare la respingerea, ca neîntemeiate ale excepțiilor tardivității acțiunii și a inadmisibilității contestării notei de control.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.