ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3860/2017

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat anularea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 832 din 21 mai 2014, iar, în subsidiar, repunerea sa în drepturi conform Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 2317 din 14 decembrie 2010 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 572 din 3 martie 2015, Curtea de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât, a respins primul capăt de cerere, ca inadmisibil, și a respins în rest acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 572 din 03 martie 2015 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. În susținerea recursului, reclamantul formulează critici cu privire la interpretarea greșită a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și a dispozițiilor art. 34, 35, 40, 46 și 53 din Legea nr. 90/2001, H.G. nr. 725/2010, O.U.G. nr. 96/2012 și art. 75-77 din Legea nr. 24/2000. Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant arată că, la data de 26.09.2014, a înregistrat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, plângerea prealabilă nr. 224786/2014, prin care a solicitat anularea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 832 din 21 mai 2014, privind încetarea aplicabilității Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 2317/2010, plângere la care a primit un răspuns nefavorabil sub forma adresei nr. 224786 din 10 octombrie 2014. Recurentul-reclamant formulează critici și cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 90/2001, H.G. nr. 725/2010, O.U.G. nr. 96/2012 și ale Legii nr. 24/2000, arătând că, la data de 14.10.2010, prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2317, a fost numit ca membru al Consiliului de Administrație al Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA București. În conformitate cu art. 21 din O.G. nr. 57/2002, conducerea institutului național se exercită de către consiliul de administrație, format din 7 sau 9 persoane, din care fac parte, în mod obligatoriu, reprezentantul autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare, reprezentantul organului administrației publice coordonator al institutului național, reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice, reprezentantul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și directorul general al Institutului Național, care este și președintele consiliului de administrație, precum și președintele Consiliului Științific al Institutului Național. Consiliul de administrație se numește prin ordin al conducătorului organului administrației publice coordonator, cu avizul autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare. Consiliul de administrație își desfășoară activitatea în conformitate cu propriul regulament de organizare și funcționare și hotărăște în toate problemele privind activitatea institutului național, cu excepția celor care, potrivit legii, sunt date în competența altor organe. În conformitate cu art. 9 din H.G. nr. 637/2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, Consiliul de administrație este format din 7 sau 9 membri, cetățeni români, numiți prin ordin al ministrului coordonator, cu avizul autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare, la propunerea conducerii autorității de la care aceștia provin, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit. Revocarea membrilor consiliului de administrație se face de același organ care a făcut numirea, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin. Prin dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor masuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare a trecut în coordonarea Ministerului Educației Naționale, preluarea fiind realizată efectiv în urma H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale. Astfel, la data la care recurentul-reclamant a fost revocat din funcție prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 832 din 21 mai 2014, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu mai avea calitatea de minister coordonator al Institutului, această competență aparținând Ministerului Educației Naționale. În mod greșit arată instanța de fond că acțiunea nu mai prezintă interes, de vreme ce Ministerul Educației Naționale a adoptat Ordinul nr. 437 din 18 august 2014, prin care a desemnat alți membri ai consiliului de administrație.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 mai 2015, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția nulității recursului, susținând că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 14 iunie 2017, completul de filtru a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, și constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente: II.1. Prima critică formulată de recurentul-reclamant privește greșita interpretare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de către instanța de fond, recurentul apreciind că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, anterior sesizării instanței de judecată. Înalta Curte constată că acest motiv de recurs privește primul petit al acțiunii, respectiv cererea având ca obiect anularea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 832 din 21 mai 2014, care a fost respinsă de prima instanță ca inadmisibilă, urmare a constatării neîndeplinirii procedurii prealabile. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: " Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". În cauză, recurentul-reclamant A. a susținut, atât în fața instanței de fond, cât și prin motivele de recurs, că procedura prealabilă a fost îndeplinită prin cererea înregistrată sub nr. 224786 din data de 26.09.2014, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 832 din 21 mai 2014. Înalta Curte are în vedere faptul că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se calculează începând cu data comunicării actului administrativ contestat, respectiv data la care persoana ce se consideră vătămată a luat cunoștință de conținutul actului și de prejudiciul ce-i este produs. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 832, a fost emis la data de 21 mai 2014 și a fost adus la cunoștința membrilor Consiliului de Administrație al Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare, din care face parte și recurentul-reclamant A., la data de 26 mai 2014, după cum susține însuși reclamantul prin adresele înaintate Secretarului de Stat pentru activitatea de cercetare sub nr. 1152/TP, la data de 28.05.2014 și Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la data de 25.08.2014. Prin urmare, Înalta Curte reține data de 26 mai 2014, ca reprezentând data comunicării actului administrativ contestat către reclamantul A., precum și data de la care începe să curgă termenul pentru formularea plângerii prealabile, termen ce s-a împlinit la data de 26 iunie 2014. Recurentul-reclamant a formulat plângere prealabilă la data de 26 septembrie 2014, cu evidenta depășire a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, instanța de fond a apreciat în mod corect cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile și la inadmisibilitatea acțiunii privind anularea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 832 din 21 mai 2014. Instanța de fond a analizat, sub acest aspect, și petiția adresată Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la data de 25.08.2014, prin care recurentul reclamant a solicitat anularea Ordinului nr. 832/2014, argumentând în mod corect că, și în situația în care această petiție ar putea fi apreciată drept plângere prealabilă, termenul defipt de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu este respectat, cererea fiind formulată în afara termenului de 30 de zile, calculat de la data comunicării actului administrativ. Față de aceste aspecte, Înalta Curte apreciază ca nefondată critica din recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. II.2. În ceea ce privește critica referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor art. 34, 35, 40, 46 și 53 din Legea nr. 90/2001, H.G. nr. 725/2010, O.U.G. nr. 96/2012 și art. 75-77 din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte o ca fiind nefondată. Sub un prim aspect, raportat la conținutul concret al Ordinului nr. 832 din 21 mai 2014, Înalta Curte reține că acest act administrativ are drept obiect doar constatarea încetării aplicabilității Ordinului nr. 2317/2010, în raport de modificările legislative operate prin dispozițiile H.G. nr. 185/2013, iar nu revocarea propriu-zisă a recurentului-reclamant din funcția de membru al Consiliului de Administrație, emitentul actului respectând competențele acordate de lege, actul nefiind contrar prevederilor normative invocate de recurent. Cât privește aspectele de nelegalitate ale Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 832 din 21 mai 2014, Înalta Curte reține că acestea pot fi verificate de instanța de judecată doar în măsura în care acțiunea îndeplinește toate condițiile de admisibilitate pentru a putea fi analizat fondul pretențiilor exhibate de reclamant. În cauza de față, pentru motivele expuse la punctul II.1. din prezenta decizie, petitul principal al acțiunii este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii în termen a procedurii prealabile, admiterea excepției inadmisibilității făcând imposibilă analizarea legalității actului administrativ, indiferent de criticile de nelegalitate formulate de partea interesată. Referitor la capătul de cerere formulat în subsidiar, vizând repunerea în drepturi a recurentului-reclamant, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță, că soluționarea acestei pretenții depinde de soluția acordată pretenției principale, referitoare la anularea Ordinului prin care reclamantul susține că a fost revocat din funcție. Repunerea în drepturi nu poate opera în lipsa anulării actului administrativ revocator, astfel încât, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a Ordinului nr. 832/2014, conduce la respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de repunere în drepturi (de reintegrare în funcția în care reclamantul a fost numit conform Ordinului nr. 2317/2010). Făcând abstracție de legătura juridică dintre Ordinul nr. 2317/2010 și Ordinul nr. 832/2014, de constatare a încetării aplicabilității Ordinului anterior, Înalta Curte reține că, pentru a putea da eficiență dispozițiilor Ordinului nr. 2317/2010, prin care recurentul-reclamant a fost numit în funcția de membru al Consiliului de Administrație, acest act administrativ trebuie să aibă aptitudinea de a produce, în prezent, efecte juridice. Or, prin modificările legislative survenite în urma adoptării O.G. nr. 96/2012 și H.G. nr. 185/2013, atribuțiile privind conducerea și coordonarea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare au fost transmise Ministerului Educației Naționale, drept pentru care acest minister a emis Ordinul nr. 437 din 18 august 2014, privind desemnarea noii componențe a Consiliului de Administrație. Așadar, Ordinul nr. 2317/2010 privind numirea în funcție a membrilor Consiliului de Administrație, emis de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, în calitate de fostă autoritate coordonatoare a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare, nu mai produce efecte juridice, iar reclamantul nu se mai poate prevala de dispozițiile acestui act administrativ, în sensul recunoașterii calității de membru al Consiliului de Administrație. Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.