ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 decembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 28 septembrie 2016 referitor la Ordinele de finanțare nerambursabilă din POP 2007-2013 nr. x din 4 noiembrie 2010 și nr. y din 10 februarie 2011, încheiate între DGP AMPOP și A., Cod proiecte RO x și RO x, până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 683 din 1 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității și a fost admisă cererea reclamantei, fiind dispusă suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2016, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, și, pe fond, ca neîntemeiată.

A susținut pârâtul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că CJUE a statuat că producere unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.

A invocat dispozițiile art. 3 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, arătând că termenul pentru dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013. Deci, termenul limită pentru emiterea procesului-verbal ar fi 1 ianuarie 2019.

Legiuitorul a stabilit conform art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 că dreptul autorității de management de a emite procesul-verbal de constatare nereguli se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013, și nu de la data acordării finanțării cum în mod eronat a susținut instanța de fond, care a admis, practic, o excepție de tardivitate, pe care nicio parte nu a invocat-o, și, mai mult, a construit o apărare pe fondul cauzei.

A mai apreciat recurentul-pârât că instanța de fond nu a luat în considerare nici temeiul legal în baza căruia au fost emise procesele-verbal contestate. În opinia instanței, dacă o autoritate de control cum este Curtea de Conturi, găsește nereguli financiare în actele unei autorități de management, rezultă că toate neregulile financiare găsite în urma acestui control au o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative.

Motivarea instanței de fond privind îndeplinirea condiției pagubei iminente este de neacceptat. Instanța a reiterat apărările contestatoarei și a reținut că "decizia Curții Constituționale nu reprezintă un impediment în reținerea cazului bine justificat necesar suspendării actului ...".

Instanța a interpretat eronat textele de lege și a înlăturat argumentele sale fără nicio justificare.

În continuarea susținerilor sale, recurentul-pârât a făcut trimitere la controlul efectuat de Curtea de Conturi a României prin Autoritatea de Audit cu privire la modul de acordare a compensațiilor pentru pierderile de producție înregistrate de unitățile de acvacultură - Sit Natura 2000, urmare a căruia s-a dispus în sarcina DGP AMPOP să efectueze propriul control și să prezinte Autorității de Audit măsurile corective întreprinse în vederea remedierii deficiențelor.

A mai invocat Memorandumul privind deblocarea plăților din FEP, prin care se precizează neregula sistemică constatată, prin care MADR prin AM POP s-a angajat în fața CE că va recupera sumele plătite necuvenit. Memorandumul a fost avizat de Ministerul Finanțelor Publice și a fost aprobat de Prim Ministrul României, sub nr. x din 26 martie 2013, fiind emisă O.G. nr. 17 din 30 iulie 2013 cu privire la rectificarea bugetului de stat pentru anul 2013.

A mai arătat recurentul, referindu-se la documentul de implementare Vademecum C(2007) 3812 din 22 august 2007, ghid care oferă sprijin cu privire la implementarea programului în perioada 2007 - 2013 pentru statele membre, că statele membre trebuie să prevadă în Programul lor Operațional informații cu privire la delimitarea între activități similare finanțate de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondurile structurale și Fondul de coeziune.

Statele membre trebuie să se asigure că toate măsurile pe care intenționează să le implementeze sunt verificabile și controlabile, trebuind să definească măsurile adecvate de control care oferă asigurări rezonabile că eligibilitatea și alte angajamente sunt respectate.

Sprijinul în temeiul Articolului 30 din FEP, trebuie să fie alocat sub formă de compensare și trebuie să fie calculat pe baza criteriilor prevăzute la Art. 30 (4) din FEP. Pentru a primi compensații în temeiul acestui articol, beneficiarii trebuie să se angajeze ca pentru o perioadă de minim 5 ani să respecte cerințele de acva-mediu.

În cauză, scopul sprijinului este de a promova acvacultura durabilă compatibilă cu constrângerile specifice de mediu care rezultă din desemnarea zonelor Natura 2000, în conformitate cu Directiva Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.

Astfel, modul de calcul al compensațiilor trebuie să prevadă un mecanism de evitare a supracompensării, printr-o formulă care să nu acorde beneficiarilor un avantaj necuvenit, de natură să aducă atingere liberei concurențe sau care să distorsioneze piața în acest domeniu.

A mai făcut recurentul-pârât aprecieri privind condițiile cazului bine justificat, susținând că reclamanta nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.

Beneficiarul este responsabil de funcționalitatea investiției în concordanță cu condițiile de accesare a finanțării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractul de finanțare, Ghidul solicitantului, legislația națională și europeană.

Prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producere însăși a unei nereguli atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, firesc, ca aducând atingere bugetului UE.

Producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

Astfel, sentința de fond este netemeinică și nelegală, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nejustificându-se suspendarea actelor.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 iunie 2018, Completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate și, pe cale de consecință, l-a declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

5.1. În prealabil, se constată că recurentul-pârât a invocat aspecte care nu au fost reținute și nu au fost analizate de prima instanță.

Instanța de fond nu a invocat aspectul prescripției termenului pentru stabilirea creanței și nu s-a referit la aspectul tardivității, neregăsindu-se niciunde, în cuprinsul hotărârii recurate, cele susținute de recurent cu privire la admiterea unei excepții de tardivitate, care nu ar fi fost invocată de nicio parte și care ar constitui o apărare pe fondul cauzei.

De asemenea, nici referirile recurentului la controlul Curții de Conturi, susținând că instanța de fond ar fi formulat apărările reclamantei când a reținut că "decizia Curții de Conturi nu reprezintă un impediment în reținerea cazului bine justificat necesar suspendării executării actului", nu se regăsesc în cuprinsul hotărârii de fond.

Astfel, recurentul-pârât face confuzie cu privire la obiectul recursului, la sentința de fond pe care o critică, formulând apărări în raport cu aspecte care nu au făcut obiectul analizei instanței prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs.

5.2. Nici restul alegațiilor recurentului, expuse, succint, la pct. 2 al prezentei decizii, nu pot fi avute în vedere.

Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele a căror suspendare s-a solicitat oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură, în cazul particular supus evaluării.

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea de suspendare îndeplinește condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic și gradual argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

5.3. În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, din analiza sumară a actelor contestate, s-a conturat o situație de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivelor acte.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

5.4. Fără a se relua considerentele expuse de prima instanță, se reține că recurentul-pârât nu aduce critici concrete de nelegalitate a hotărârii recurate, ci expune generalități cu privire la jurisprudența CJUE, la actele normative comunitare și la actele normative naționale care reglementează programul operațional de pescuit 2007 - 2013 și la contractul de finanțare.

În privința condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurentul enunță definiții și citează din decizii de speță ale instanțelor naționale sau ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, fără a se referi și fără a combate considerentele instanței de fond.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, de aceea nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.

Astfel, susținerile recurentului-pârât, care abundă în citate din acte normative și în aprecieri la modul general, cu privire obligațiile statelor membre și ale beneficiarilor fondurilor externe nerambursabile, excedează analizei instanței în cauza de față și nu sunt capabile să combată cele reținute de prima instanță.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare ale hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței civile nr. 683 din 1 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM