ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3597/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 7/05.08.2016 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată împotriva titlului de creanță stabilit prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12/13.06.2016 și, pe cale de consecință

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12/13.06.2016 și repunerea părților în situația anterioară emiterii acestuia, prin anularea corecției financiare stabilite prin actele contestate și, implicit, a valorii creanței bugetare.

Prin sentința nr. 2857 din data de 5 iulie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură, a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Sentința civilă nr. 2857/05.07.2017 este nelegală întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ.

În speța dedusă judecății, instanța de fond reține că susținerile reclamantei privind inexistența unei nereguli și a unui prejudiciu din perspectiva aplicării prevederilor Art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și Art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 ar fi neîntemeiate, fără să expună în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată ori aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă tocmai din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Astfel, în mod nelegal instanța de fond constată "că neregulile constate în privința modului de executare a contractului de finanțare au fost încălcarea clauzei din contractul de finanțare și al prevederilor privind eligibilitatea cheltuielilor de care a beneficiat reclamata sub aspectului modului de executare a contractului de prestări servicii -art. 11 din H.G. nr. 449/2009, Anexa V Instrucțiuni de plata la contractul de finanțare, precum și prevederile OMAPDR nr. 392/2009, în fapt reținându-se că reclamanta a beneficiat de acordarea finanțării fără însă a respecta regulile de eligibilitate a cheltuielilor atât cu privire la alocarea acestora în raport de linia bugetară destinată prin contractul de prestări servicii, cât și bugetul aprobat în vederea finanțării, cât și sub aspectul nedovedirii caracterului eligibil al cheltuielilor suportate în vederea prestării serviciilor aferente contractului enunțat anterior încheiat în executarea contractului de finanțare, aspecte împrejurări de fapt și de drept fiind circumscrise în categoria unei nereguli"., fără a indica efectiv ce clauze ar fi încălcat reclamanta "din contractul de finanțare și al prevederilor privi eligibilitatea cheltuielilor de care a beneficiat reclamata sub aspectului modului de executare a contractului de prestări servicii" și din ce considerente de fapt și de drept a reținut instanța de fond că ar fi fost încălcate de către reclamantă, sentința recurată fiind nemotivată sub acest aspect.

Sentința civilă nr. 2857/05.07.2017 este nelegală întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., după cum urmează:

Considerentele reținute de către instanța de fond privind faptul că dispozițiile de la art. 11 din H.G. nr. 442/2009 ar viza de fapt, în opinia acesteia, ambele categorii de contracte, de furnizare și de antrepriză, întrucât reglementarea este anterioară datei intrării în vigoare a Noului C. civ. care, pentru prima oară a reglementat distinct contractul de furnizare și contractul de subantrepriză, încalcă principiul de drept, fundamental, privind aplicarea în timp a legii civile conform căruia:"actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.", consacrat legislativ de art. 6 din noul C. civ.

Astfel, considerentele instanței de fond că recurenta-reclamanta ar fi încălcat prevederile Art. 11 din H.G. nr. 442/2009 prin subcontractarea serviciilor de consultanță, sunt neîntemeiate și nelegale, încălcându-se prevederile Art. 6 din noul C. civ. și Art. 1413 alin. (5) din C. civ. 1864 deoarece:

- pe de o parte, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Art. 11 din H.G. nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013 în forma în vigoare la data încheierii contractului de prestări servicii nr. x/18.04.2012, care prevedea:"Cheltuielile referitoare la contractele de subantrepriză nu sunt eligibile pentru cofinanțare din FEP"

- pe de altă parte, califică greșit natura juridică a Contractului de prestări servicii nr. x/18.04.2012 pe care aceasta îl asimilează unui Contract de subantrepriză, contrar voinței părților și obiectului contractului.

Prevederea de la Art. 11 din H.G. nr. 442/2009 este în forma în care a fost modificată de Art. 1, punctul 4 din Hotarirea de Guvern nr. 1356/2010 dar la data adoptării H.G. nr. 1356 din 23 decembrie 2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013 nu intrase în vigoare noul C. civ. care, ca element de noutate definește pentru prima oară în legislația națională la Art. 1.851 alin. (1) drept contract de subantrepriză și executarea unei lucrări intelectuale sau prestarea unui serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț.

Până la intrarea în vigoare a Noului C. civ., antrepriza de construcții privea, în accepțiunea generală doar antrepriza pentru lucrări de construcții.

Din aceste considerente, nu este de acord cu interpretarea instanței de fond conform căreia legiuitorul ar fi putut avea în vedere la data adoptării H.G. nr. 1356 din 23 decembrie 2010 prin care s-a modificat Art. n din H.G. nr. 442/2009 în sensul că s-a stabilit: "Cheltuielile referitoare la contractele de subantrepriză nu sunt eligibile pentru cofinanțare din FEP", prevederile de la Art. 1.851 alin. (1) din Noul C. civ. care au intrat în vigoare un an de zile mai târziu în sensul că s-ar fi referit atât la contracte de furnizare cât și la contracte de subantrepriză, așa cum în mod eronat a reținut în considerentele sentinței recurate.

Stabilirea înțelesului acestei prevederi legale trebuie realizată printr-o interpretare sistemică și nu raportat la dispoziții din Noul C. civ. intrare în vigoare ulteriorcare întradevăr vorbește despre lucrare materială sau intelectuală când definește antrepriza, spre deosebire de vechea reglementare.

Astfel, la data adoptării H.G. nr. 1356 din 23 decembrie 2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013, legiuitorul nu putea să aibă în vedere când a prevăzut la Art. 11:"Cheltuielile referitoare la contractele de subantrepriză nu sunt eligibile pentru cofinanțare din FEP" decât antrepriza de construcții, definită în C. civ. de la 1864, în vigoare la data adoptării actului normativ.

In opinia sa, legiuitorul nu putea să aibă în vedere la data adoptării Hotărârii de Guvern nr. 1356/2010 prin care s-a modificat Art. 11 din H.G. nr. 442/2009 în sensul că s-a stabilit: "Cheltuielile referitoare la contractele de subantrepriză nu sunt eligibile pentru cofinanțare din FEP", atât contractele de subantrepriză de lucrări de construcții cât și cele de lucrări intelectuale reglementate la Art. 1.851 alin. (1) din Noul C. civ., întrucât Noul C. civ. a intrat în rigoare ulterior datei adoptăii acestui act normativ iar până la data intrării în vigoare a noului C. civ., antrepriza privea numai lucrările de construcții, fiind definită la Art. 1413 alin. (5) din C. civ. 1864 drept:"Antrepriză, luarea săvârșirii unei lucrări drept un preț determinat, când materialul se dă de acela pentru care se execută o lucrare."

Astfel încât, conform Art. 11 din H.G. nr. 442/2009 doar cheltuielile efectuate în temeiul unui contract de subantrepriză de construcții nu erau eligibile, în mod neîntemeiat și nelegal instanța de fond reținând că ar fi fost interzisă subcontractarea prestării unor servicii finanțate din fonduri europene deoarece nu există nicio prevedere legală și/sau contractuală care să fi interzis, la acea dată- conform principiului de drept tempus regit actum, subcontractarea contractului de prestări servicii de consultanță, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

De altfel, procedura de achiziție de servicii consultanță proiecte a fost organizată în baza unei proceduri simplificate de achiziții emisă de AM POP (Instrucțiunea nr. 6/2011) și nu în baza O.U.G. nr. 34/2006, și nu au existat restricții privind subcontractarea serviciilor de consultanță și nici obligația legală sau contractuală a ofertantului câștigător, societatea B. S.R.L. de a declara subcontractorii la data depunerii ofertei, încheierii contractului de achiziție sau ulterior acestei date.

Achizițiile desfășurate începând cu perioada 2012 se realizau în baza Anexei 6 - Instrucțiunea pentru atribuirea contractelor de achiziții de produse, servicii sau lucrări cofinanțate din FEP prin POP 2007 -2013, efectuate de către beneficiarii sau partenerii acestuia, care nu sunt autorități contractante în conformirate cu art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare, sau care nu îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute la art. 9 lit. c) și ci) din aceeași ordonanță (Instrucțiunea 6) publicată pe site-ul AM POP (www.x.ro).

Nu există nici o declarație a consultantului în documentația de achiziție, în oferta tehnico-financiară sau în cadrul Contractului de prestări servicii nr. x/18.04.2012 prin care să-și asume faptul că serviciile care urmează a fi prestate se vor realiza doar cu personal angajat cu carte de muncă, ofertantul câștigător, societatea B. S.R.L. fiind o persoană juridică privată care avea dreptul legal să-și asigure resursele umane conform dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv prin încheierea de contracte individuale de muncă sau contracte de prestări servicii.

Există într-adevăr anumite Programe Operaționale Sectoriale care finanțează activități în care este obligatorie asigurarea resursei umane din partea beneficiarului în procent de minim 40%, prin contractare în baza contractului individual de muncă, cum ar fi de exemplu Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 însă nu este cazul și Programului Operațional pentru Pescuit.

În mod neîntemeiat s-a reținut de către instanța de fond faptul că:"și în măsura în care era permisă formal subcontractarea acestor servicii, totuși revenea reclamantei obligația de a justifica conform acelorași Instrucțiuni de plată asumate prin semnarea contractului de finanțare efectuarea acestor cheltuieli prin prezentarea unor documente justificative în acest scop" întrucât cheltuiala angajată cu serviciile de consultanță realizate în baza Contractului de prestări servicii nr. x/18.04.2012 îndeplinește cerințele de la art. 3 din H.G. nr. 442/2009: "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general:

- să fie efectiv plătită potrivit prevederilor art. 55 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.198/2006 al Consiliului, cu condiția ca operațiunea cofinanțată să nu fi fost finalizată înainte de data începerii eligibilității;

- să fie dovedită cu facturi sau cu alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, însoțite de documentele de plată, potrivit legii, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate;

- să fie în conformitate cu prevederile deciziei de finanțare sau ale contractului de finanțare;

- să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare."

Nu există nicio prevedere legală sau contractuală care să oblige consultantul Societatea B. S.R.L. de a defalca pe numărul de ore și onorariul pe oră pentru cele 6 contracte de furnizare servicii încheiate cu:

- C., expert contabil- contractul nr. x/02.05.2012 în sumă de 135.000 RON,

- Societatea D. S.R.L., contract nr. x/11.03.2013 în sumă de 393.225,81 RON,

- Societatea E. S.R.L., contract nr. x/29.08.2013 în sumă de 7.000 euro, -Societatea F. S.R.L., contract nr. x/29.08.2013 în sumă de 3.000 euro, -Societatea G. S.R.L., contract nr. x/11.12.2013 în sumă de 10.000 RON,

- Societatea H. S.R.L., contract nr. x/12.12.2013 în sumă de 10.241,94 RON.

Consultantul Societatea B. S.R.L. nu putea să întocmească oferta financiară decât estimativ, previzionând numărul total de ore ce urmau a fi prestate pentru fiecare serviciu și stabilind un onorariu pe oră pe fiecare serviciu în parte ofertat.

Singurele obligații ale consultantului și implicit ale recurentului-reclamant erau furnizarea devizelor orare pe obiecte contractuale așa cum este menționat anterior la lit. C) din Anexa V la contractul de finanțare precum și a numărului de experți "Devizele financiare pentru servicii trebuie să fie datate, semnate și ștampilate de furnizorul de servicii și de reprezentantul legal al proiectului. Acestea trebuie să fie în conformitate cu ofertele financiare prezentate de furnizorul de servicii și declarate câștigătoare. Acestea trebuie să cuprindă informații referitoare la numărul de experți, prețul pe oră și timpul lucrat pentru fiecare obiect din contractul de servicii".

Dar consultantul Societatea B. S.R.L. nu era condiționat legal sau contractual, în executarea obligațiilor contractuale de angajarea unui anumit număr de experți, cu anumite certificări și pregătiri specifice și de asemenea, și nu este obligat să agreeze o formă juridică impusă cu privire la angajamentul persoanelor cu care lucrează.

De asemenea, în mod neîntemeiat și nelegal instanța de fond a reținut neeligibilitatea cheltuielilor legate de pretinsa nerespectare a liniei bugetare care ar fi fost alocată la încheiarea contractului de finanțare întrucât din denumirea liniei bugetare 4.2 Onorarii pentru arhitecți, ingineri și consultanți se poate înțelege cu ușurință că aceasta cuprinde costuri cu partea tehnică a investiției (constructori, arhitecți, ingineri etc).

Bugetul proiectului a fost întocmit prin însumarea consultanței tehnice la linia bugetară 4.2 Onorarii pentru arhitecți, ingineri și consultanți și însumarea consultanței pentru scriere și implementare proiect la linia 4.4 Onorarii pentru elaborarea planului de afaceri I studiului de fezabilitate/memoriu justificativ.

Până la primirea Procesului-verbal contestat, nici un beneficiar nu a avut cunoștință de o astfel de tratare a costurilor realizate cu consultanța pentru implementarea proiectelor gestionate de AM POP;

O astfel de tratare a încadrării cheltuielilor ar fi trebuit să fie comunicat încă din faza de evaluare a proiectului. Astfel, în urma evaluării devizului general al proiectului depus inițial spre finanțare, AM POP a ajustat negativ cu cca. 100.000 euro costurile cu achiziția de mobilier pentru spațiile administrative, acestea fiind considerate ca fiind neeligibile;

Consideră că acesta este o eroare sistemică care provine din interpretarea neunitară la nivelul intimatei-pârâtei a Devizului general realizat în baza H.G. nr. 28/2008 și a bugetului de cheltuieli propus de AM POP, ambele fiind anexe la cererea de finanțare și contractul de finanțare, motiv pentru care consideră nelegală și netemeinică declararea ca neeligibilă a sumei de 430.610 RON de către instanța de fond deoarece aceasta a fost aprobată de AM POP în Bugetul de cheltuieli și în Devizul General al proiectului și a fost plătită din linia bugetară pe care S.C. A. S.R.L. a stabilit-o în contractul de finanțare încheiat cu AM POP.

Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii de fond ca fiind temeinică și legală.

În esență, arată că situația de fapt reținută în Decizia deja contestată, reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise care a afectat întregul contract de finanțare.

În accepțiunea contractului de finanțare întervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, iar MADR are un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană.

În conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici și modul de desfășurare a procedurilor de achiziții, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora în condițiile.

Beneficiarul este responsabil de funcționalitatea investiției în concordanță cu condițiile de accesare a finanțării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanțare, Ghidul Solicitantului, legislația națională și europeană.

Noțiunea de neregulă este definită la art. 2 alin. (1) litera (a) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind:

"orice abatere de la legalitate, regularitate $i conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Potrivit articolului 16 - Neregularități din ANEXA I - PREVEDERI GENERALE la contractul de finanțare:,,(1) Prin "neregulă" în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate si conformitate, precum si orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementarilor in vigoare privind asistenta financiara nerambursabila acordata României de Comunitatea Europeana, precum si a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor si a bugetului național".

Conform Regulamentului (UE) NR. 1303/2013 din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului Parlamentul European Și Consiliul Uniunii Europene, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptulu comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic CARI ARE SAU AR PUTEA AVEA CA EFECT UN PREJUDICIU la adresa bugetului general a Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Potrivit celui de al treilea și celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, rugăn instanța să aibă în vedere următoarele aspecte:

"[...] trebuie combătute în toate domeniile acțiunile de natură să afectezi interesele financiare ale Comunităților" și, în această privință, "în conformitate a prezentul regulament, normele sectoriale conțin dispoziții cu privire la abateri, precun și la măsurile și sancțiunile administrative pentru sancționarea acestora".

În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, "orice abatere atrage după sini retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorați sau de a rambursa sumele primite ne justificat sau prin pierderea totală sau parțială i garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau îi momentul primirii unui avans".

Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului Ut sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a une nereguli atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene intenția legiuitorului a fost să se asigure că cheltuielile efectuate de Uniunea Europeani în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respecte normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care suni contrare acestuia (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03 punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96 Mannesmann Anlagenbau Austria și alții, punctul 108, Concluziile avocatului genera Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre punctul 59).

În consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatulu general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie di l'lndre, punctul 60).

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Comunității Europene (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31 Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C 465/10, punctul 47), "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecte grav interesele financiare ale Uniunii".

Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară poate, pentru a preven și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 32).

Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea CJUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără sa fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene:

- "încălcarea unor obligații a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem comunitar [ . . . . . . . . . .] poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum și Ordonanța din 16 decembrie 2004, APOL și AlPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53).

Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-199/03 - punctul 15 și Concluziile avocatului general Sharpston pronunțate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 38) și că există o "obligație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe" (Hotărârea Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 35).

Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat.

Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care și prevederea potrivit căreia se stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

MADR are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor, cu privire la recuperare prejudiciului creat printr-o neregulă.

Societatea A. S.R.L. a încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 55/11.12.2013 în cadrul POP "Programul Operațional pentru Pescuit" 2007-2013 pentru proiectul "Depozit frigorific pește, secție reambalare pește, birouri și utilități" cu un buget total de 29.563.882,32 RON, din care 22.012.466,29 RON valoare totală eligibilă a proiectului și 7.551.416,03 RON valoare neeligibilă.

Procesul-verbal contestat nr. x/12/13.06.2016, a fost întocmit de Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale urmare a propunerilor formulate de echipa de control în Raportul de verificare nr. x/14.12.2015 cu privire la demararea procedurii de verificare și asupra Contractului de finanțare nr. x/2013 încheiat de DGP AMPOP cu beneficiarul societatea A. S.R.L. pentru proiectul "Depozit frigorific pește, secție reambalare pește, birouri și utilități".

S-a reținut în sarcina A. că,pentru contractul de prestări de servicii nr. x/18.04.2012 încheiat de reclamantă cu prestatorul S.C. B. S.R.L., beneficiarul a solicitat la rambursare și a primit avizul DGP AMPOP pentru întreaga sumă numai din linia bugetară aferentă pct. 4.4-Onorarii pentru elaborarea planului de afaceri/studiului de fezabilitate/memoriului justificativ.

Pe lângă "Onorarii pentru elaborarea planului de afaceri/studiului de fezabilitate/memoriului justificativ" au fost stabilite și servicii alte servicii de consultanță care nu fac obiectul acestei linii bugetare, fiind încălcate prevederile OMAPDR nr. 392/2009 și ale contractului de finanțare, valoarea cheltuielilor neeligibile cu serviciile de consultanță care nu fac obiectul liniei bugetare fiind de 430.610 RON din care valoarea de 258.366 fiind rambursată beneficiarului.

Totodată, în cazul contractului de prestări de servicii nr. x/2012, prestatorul menționat anterior a dat în subantrepriză marea majoritate a serviciilor către terțe persoane juridice, nerespectând astfel prevederile art. 11 din H.G. nr. 442/2009 și ale contractului de finanțare, fiind stabilite în acest sens cheltuieli neeligibile în cuantum de 135.000 RON ca urmare a dării acestor servicii în subantrepriză către expertul contabil C..

Cu privire la primul aspect, pârâtul a reținut în concret că beneficiarul a solicitat și i s-a autorizat la plată rambursarea unor cheltuieli reprezentând consultanța în cadrul proiectului din linia bugetară 4.4-Onorarii pentru elaborarea planului de afaceri/studiului de fezabilitate/memoriului justificativ, fără ca aceste cheltuieli să fie alocate pentru realizarea punctuală a celor 3 lucrări:

- consultanță în vederea analizei eligibilității beneficiarului și transmiterea de soluții necesare pentru a ajunge la starea de eligibilitate, întocmire cerere de finanțare, întocmire și opisare dosar ce se trimite la AMPOP;

- consultanță la implementarea proiectului, realizarea CRC;

- consultanță achiziții și eventuale clarificări, toate în cuantum total de 430.610 RON, încadrate de pârât la pct. 4.2 din bugetul finanțării "onorarii pentru arhitecți, ingineri și consultanți".

Cu privire la al doilea aspect, pârâtul a reținut că întocmirea unui plan de afaceri și a unui memoriu justificativ se circumscriu unor servicii asimilate lucrărilor intelectuale, fiind aplicabile prevederile art. 1851 alin. (1) și art. 1852 din noul C. civ., iar contractul de prestări de servicii încheiat cu S.C. B. S.R.L. este un contract de antrepriză, iar potrivit art. 11 din H.G. nr. 442/2009 cheltuielile referitoare al contractele de subantrepriză nu sunt eligibile pentru cofinanțare în FEP.

Totodată, pentru același punct s-a mai reținut și faptul că "serviciile subcontractate cu un PFA nu pot justifica orele de muncă ale personalului propriu declarate de prestator în ofertă, astfel încât suma de 268.400 RON aferentă orelor justificate prin subcontractarea serviciilor este neeligibilă", iar "pentru 90 ore justificate pentru întocmirea unui studiu de fezabilitate de către expertul I. apreciem cheltuielile aferente neeligibile, având în vedere că în contractul de achiziții nu era prevăzută realizarea unui studiu de fezabilitate-39.600 RON", fiind astfel încălcate prevederile Anexei V Instrucțiuni de plată la contractul de finanțare în sensul că serviciile prestate nu au corespuns cantitativ, calitativ și valoric ofertelor câștigătoare care au stat la baza contractelor încheiate între beneficiar și furnizor, iar suma de 184.800 RON reprezentând ajutor nerambursabil reprezintă cheltuieli neeligibile fiind încălcate prevederile art. 3 din H.G. nr. 442/2009.

În plus, a reținut pârâtul că la solicitarea echipei de control cu privire la prezentarea de către reclamantă a CV-urilor, a justificării experienței prestatorilor efectivi ai serviciilor, extras din Revisal, situației defalcate pentru fiecare prestator cu justificarea orelor lucrate, a onorariilor pe oră, aceasta nu a înaintat documentele în forma solicitată cu referire la contractul de prestări de servicii nr. x/2012, ci cu referire la contractul nr. x/2012.

Trebuie arătat că reclamanta și-a nuanțat apărările între momentul formulării punctului de vedere la proiectul procesului-verbal, când A. S.R.L. și-a însușit toate constatatările echipei de control și și-a arătat disponibilitatea de a achita creanța bugetară urmând să solicite recuperarea ei, prin instanță, de la partea care a produs prejudiciul (SC B. SRL) și momentul formulării contestației.

Reclamanta a formulat contestație împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12/13.06.2016, întocmit de Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, înregistrată la CRPP București cu nr. x/12.07.2016, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 7/05.08.2016.

La emiterea deciziei au fost avute în vedere dispozitiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 875/2011, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, Manualului de procedură privind activitățile de control POP care fac parte integrantă din activitățile de gestionare și implementare a asistenței financiare nerambursabile comunitare din cadrul Direcției Generale Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional de Pescuit, cu modificările și completările ulterioare, Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 821/02.06.2016, pentru stabilirea Comisiei de soluționare a contestațiilor formulate împotriva titlurilor de creanță aferente beneficiarilor POP/POAM.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ soluționată de către Curtea d Apel București în sensul respingerii ei, prin sentința civilă nr. 2857/05.07.2017 care face obiectul prezentului recurs.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Față de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că, un prim motiv invocat de către recurenta reclamantă, în temeiul căruia aceasta a solicitat casarea deciziei recurate, vizează nelegalitatea prevăzută de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta oprindu-se la teza nemotivării, în acest sens, fiind redate inclusiv paragrafe din sentință care, în opinia părții, ar justifica critica formulată în recurs.

Contrar afirmației recurentei, hotărârea este motivată, argumentarea acesteia fiind logică, clară, coerentă și în acord cu prevederile legale aplicabile contenciosului administrativ.

De principiu, un raționament logico-juridic eronat sau incomplet pot conduce la o nemotivare însă, faptul că recurenta-reclamantă nu a înțeles raționamentul judecătorului fondului ori nu a fost în acord cu acesta, nu poate echivala cu o nemotivare.

În analiza deciziei recurate se constată că instanța de fond a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conținând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac, neexistând contradicții ori motive străine de natura pricinii în cuprinsul considerentelor.

Prin urmare, în condițiile în care argumentele recurentei vizează aspecte ce țin de fondul litigiului, criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi înlăturate.

Nu poate fi reținută nici incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Referitor la criticile recurentei în ceea ce privește aplicarea greșită normelor de drept material de către instanța de fond (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.) aceasta a reținut că neregulile constatate în privința modului de executare a contractului de finanțare au fost încălcarea clauzei din contractul de finanțare și a prevederilor privind eligibilitatea cheltuielilor de care a beneficiat reclamanta sub aspectul modului de executare a contractului de prestări de servicii - art. 11 din H.G. nr. 442/2009, Anexa V Instrucțiuni de plată la contractul de finanțare, precum și prevederile OMAPDR nr. 392/2009, în fapt reținându-se că reclamanta a beneficiat de acordarea finanțării fără însă a respecta regulile de eligibilitate a cheltuielilor atât cu privire la alocarea acestora în raport de linia bugetară destinată prin contractul de prestări de servicii, cât și bugetul aprobat în vederea finanțării, dar și sub aspectul nedovedirii caracterului eligibil al cheltuielilor suportate în vederea prestării serviciilor aferente contractului enunțat anterior încheiat în executarea contractului de finanțare, împrejurări de fapt și de drept circumscrise în categoria unei nereguli astfel cum aceasta este definită atât de contractul de finanțare, cât și prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte observă că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții.

Având în vedere că la stabilirea creanței bugetare în seama beneficiarului au stat nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, Hotărârii Guvernului nr. 875/2011, art. 3 din H.G. nr. 442/2009 și art. 11 din OMAPDR nr. 389/2009 în cazul dării în subantrepriză a unor lucrări intelectuale/servicii din cadrul contractului nr. x/2012 și respectiv nerespectarea prevederilor art. 14 din contractul de finanțare nr. x/2013, ale pct. I din Anexa la OMAPDR nr. 392/2009 și art. 3 din H.G. nr. 442/2009 în cazul solicitării la plată a unor sume neeligibile pentru linia bugetară 4.4, aspectele sesizate se încadrează în definiția neregulii așa cum este prezentată art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Totodată, sub aspectul existenței unui prejudiciu cert prin săvârșirea acestor nereguli, instanța de fond a apreciat că în mod corect prin procesul-verbal de constatare s-a reținut că există și această condiție luând în considerare că sumele de care reclamanta a beneficiat au format obiectul unor cereri de rambursare, fiind achitate acesteia și impunându-se restituirea lor, fiind vorba despre sume finanțate în mod necuvenit având în vedere împrejurările reținute anterior, dispozițiile normative analizate neimpunând existența/producerea efectivă a unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene, ci și posibilitatea prejudicierii acestuia prin săvârșirea unei abateri de la legalitate și neconformarea față de prevederile contractului de finanțare, precum și în raport de normele europene aplicabile(Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E).

Înalta Curte arată că, privința prejudiciului produs, acesta se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria și alții, punctul 108, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 59).

În consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60).

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Comunității "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară unională, poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate.

Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, "încălcarea unor obligații a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem comunitar [ . . . . . . . . . .] poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum și Ordonanța din 16 decembrie 2004, APOL și AlPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-199/03 - punctul 15 și Concluziile avocatului general Sharpston pronunțate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 38) și că există o "obligație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe" (Hotărârea Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 35).

Instanța de fond a apreciat că sunt neîntemeiate și susținerile privind nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 cu referire la respectarea principiului proporționalității având în vedere măsura stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor, aplicarea unei măsuri de restituire în integralitate a cheltuielilor constatate ca fiind neeligibile corespunde prevederilor Cap. III din contractul de finanțare încheiat între părți ca expresie a răspunderii contractuale a reclamantei în cazul constatării săvârșirii unor nereguli în sensul prevăzut de art. 19 din acest contract, măsură apreciată ca fiind proporțională în raport de neregulile constatate în sarcina reclamantei și scopul acordării finanțării, neavând relevanță existența unei fraude sau a unei intenții de fraudă în acest sens, astfel încât prejudiciul produs prin nerespectarea prevederilor normative și contractuale menționate echivalează cu valoarea cheltuielilor neeligibile potrivit celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011:, principiul proporționalității, - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Potrivit art. 17 din același act normativ: "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității."

Valoarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabilește prin aplicarea principiului proporționalității iar în speță, neregula constatată a condus la aplicarea unei măsuri de restituire în integralitate a cheltuielilor constatate ca fiind neeligibile, ceea ce corespunde prevederilor Cap. III din contractul de finanțare încheiat între părți. Astfel, echipa de control a respectat principiul proporționalității, limitându-se strict la neregula respectivă, neafectând astfel valoarea întregului serviciu contractat de către beneficiar.

Cu referire la critica vizând pretinsa nelegalitate a reținerii neeligibilității sumei de 430.410 RON generată de nerespectarea liniei bugetare alocată la încheierea contractului de finanțare, judecătorul fondului a constat judicios că este neîntemeiată.

Astfel, pentru cele două linii bugetare 4.2 și 4.4 reclamanta a solicitat rambursarea sumei respective susținând că au fost realizate în cadrul liniei bugetare 4.4, deși activitățile aferente acestor cheltuieli vizau în fapt linia bugetară 4.2.

Instanța de fond a constatat că sumele alocate pentru cheltuielile aferente liniilor bugetare 4.2 și 4.4 sunt distincte, neputând fi confundate sau considerate integrate în aceeași linie bugetară, neavând relevanță că aceste linii bugetare constituie elemente ale aceluiași capitol bugetar.

Pe de altă parte se reține că reclamanta avea obligația de a face dovada că autoritatea finanțatoare i-a aprobat schimbarea destinațiilor pentru liniile bugetare menționate în modalitatea menționată anterior, formularea liniei bugetare 4.4 fiind clară și neimpunându-se alte clarificări în sensul că ar include și cheltuieli pentru consultanță, acestea fiind vizate de linia bugetară 4.2, iar în plus potrivit prevederilor din Anexa V la contractul de finanțare-pagina 32 a acestei anexe, beneficiarul finanțării avea obligația de a respecta încadrarea în liniile bugetare aprobate și de a formula cererile de rambursare în acest sens, fiind apreciate drept neeligibile cheltuielile care depășesc aceste destinații bugetare.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că beneficiarul a solicitat și i s-a autorizat la plată rambursarea unor cheltuieli reprezentând consultanța în cadrul proiectului, din linia bugetară 4.4 - Onorarii pentru elaborarea planului de afaceri/studiului de fezabilitate/memoriului justificativ, fără ca aceste cheltuieli să fie alocate pentru realizarea punctuală a celor 3 lucrări intelectuale.

Ca urmare a solicitării și avizării în mod eronat a acestor cheltuieli aferente altei linii bugetare, nu au fost respectate prevederile pct. I - Cheltuieli eligibile generale ale proiectului din Anexa la OMAPDR nr. 392/2009 și prevederile art. 3 din H.G. nr. 442/2009.

Nerespectarea acestor prevederi legislative și obligații contractuale au condus la încadrarea acesteia ca fiind de natura neregulii așa cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, implicit la stabilirea în seama beneficiarului a unei creanțe bugetare.

Prin Ghidul solicitantului pentru Măsura 2.3. Prelucrarea și comercializarea peștelui la punctul 3.6.1. încheierea contractului de finanțare, se stabilește obligația în seama beneficiarului de a citi cu atenție prevederile contractului de finanțare în acest mod asumându-și termenii și condițiile privind finanțarea.

In consecință, corect susține intimatul că încadrarea de către beneficiar a acestei nereguli ca fiind una sistemică nu este relevantă, având în vedere faptul că acesta și-a însușit clauzele și obligațiile contractuale la momentul semnării contractului de finanțare, el având inclusiv posibilitatea de a realoca sume de la o linie bugetară la alta în cadrul aceluiași capitol bugetar cu înștiințarea prealabilă a finanțatorului, aspect ce nu a fost realizat.

În privința criticilor vizând a doua neregulă constatată de pârât în cuprinsul titlului de creanță, Curtea de Apel a reținut corect că și acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, Înalta Curte validează raționamentul instanței de fond, cu referire la constatarea caracterului neeligibil al cheltuielilor prin raportare la prevederile art. 11 din H.G. nr. 442/2009, apreciind că era interzisă sub aspect