ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată, în calitate de pârâți, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului privind aprobarea modificării statului de funcții al Judecătoriei Pitești, în sensul transformării postului pe care îl ocupă în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020;

- obligarea Curții de Apel Pitești la emiterea deciziei de încadrare pe postul de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020;

- repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților constând în plata diferenței dintre suma plătită efectiv și suma care ar fi trebuit să i se plătească, începând cu data de 27.10.2020, prin luarea în considerare a funcției de grefier arhivar cu studii superioare;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să-i fie achitate (datele la care s-au efectuat plățile salariilor pentru activitatea desfășurată începând cu data de 27.10.2020) până la plata efectivă a sumelor solicitate.

Prin sentința nr. 182 din 12 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.05.2022, sub nr. x/2022.

Prin sentința nr. 172 din 22 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata drepturilor salariale și, prin urmare, a respins cererea vizând aceste aspecte, formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești și Ministerul Justiției; a obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinului privind aprobarea modificării statului de funcții al Judecătoriei Pitești, în sensul transformării postului pe care îl ocupă reclamanta în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020; a obligat pârâta Curtea de Apel Pitești la emiterea deciziei de încadrare pe postul de grefier arhivar cu studii superioare începând cu data de 27.10.2020 și a obligat aceeași pârâtă, Curtea de Apel Pitești, la plata către reclamantă a diferenței dintre suma care i s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să-i fie plătită începând cu data de 27.10.2020, prin luarea în considerare a funcției de arhivar cu studii superioare, cu dobânda legală și actualizată cu indicele de inflație, alături de Tribunalul Argeș, conform încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată de aceeași instanță la data de 05.07.2022.

Împotriva sentinței de fond pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, a exercitat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și invocând în acest sens dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei pe fond cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, ca tardiv formulată, respectiv ca neîntemeiată.

În esență, a precizat că la soluționarea cauzei de către prima instanță au fost nesocotite dispozițiile alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și prevederile art. 37, art. 38 alin. (1), art. 43 și art. 44 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și dispozițiile art. 135 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

3.1. În dezvoltarea recursului a susținut, referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, că sentința de fond este nelegală în contextul factual reiterat în cuprinsul cererii de recurs, față de care nu există o nouă procedură prealabilă care să vizeze vreun nou refuz de emitere a unui ordin în favoarea reclamantei, astfel că este inadmisibilă cererea acesteia pentru lipsa procedurii prealabile, iar față de procedura prealabilă anterioară termenul legal de atacare a răspunsului formulat la plângerea prealabilă este expirat, cererea de chemare în judecată formulată apărând ca fiind tardiv formulată.

Subliniază că plângerea prealabilă se formulează cu privire la primul act administrativ considerat afectator de drepturi, în cauza de față refuzul Ministerului Justiției de a modifica statul de funcții, considerat nejustificat de reclamantă, fiind comunicat acesteia la data de 29.07.2021. Or, raportat la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, redate în cererea de recurs, reclamanta nu a invocat niciun motiv justificat pentru depășirea termenului de 30 de zile, iar termenul de 6 luni a fost depășit, la rândul său, fără niciun motiv întemeiat. Totodată, dacă s-ar admite că împotriva unui refuz pretins nejustificat al unei autorități se pot face mai multe plângeri prealabile, s-ar ajunge la eludarea termenelor legale instituite pentru efectuarea acestei proceduri.

Așadar, având în vedere că de la prima plângere prealabilă, singura valabilă potrivit legii, respectiv de la răspunsul formulat de autoritatea publică la aceasta, au trecut mai mult de 6 luni, a solicitat instanței de control judiciar să admită recursul, să caseze sentința de fond și să rejudece cauza pe fond cu consecința admiterii excepției inadmisibilității și respingerii cererii ca inadmisibilă, pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile, respectiv pentru tardivitatea introducerii acțiunii.

3.2. Recurentul a criticat și soluția primei instanțe în ceea ce privește pretențiile pe fondul cauzei,formulate prin cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, anume emiterea de către ministrul justiției a unui ordin de modificare a statelor de funcții, considerând că este nelegală și netemeinică.

A invocat art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, ale cărui dispoziții le-a redat în cuprinsul cererii de recurs, și a opinat că din interpretarea acestora rezultă că pentru ocuparea unui post de grefier arhivar nu sunt necesare studii superioare, ci doar absolvirea studiilor medii, iar situația concretă a transformării posturilor de grefieri cu studii medii în posturi de grefieri cu studii superioare, ca urmare a dobândirii unei diplome de studii superioare, nu se regăsește în niciuna dintre situațiile prevăzute în mod expres de legiuitor în art. 43 și 44 din Legea nr. 567/2004, în secțiunea ce reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate, și nici în dispozițiile regulamentului emis în vederea aplicării acestor norme.

Astfel, organizarea examenelor și concursurilor de promovare reglementate de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 567/2004 este detaliată în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului sau examenului pentru definitivare în funcție, promovare în grade sau trepte profesionale superioare în cadrul aceleiași instanțe ori aceluiași parchet, precum și în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate la instanțe și parchete superioare, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 181/2007, care descrie în mod detaliat și limitativ toate situațiile în care se organizează concursuri de promovare.

A mai arătat că noua lege de salarizare, respectiv Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nr. 153/2017, prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor arhivari cu studii superioare, acest fapt neputând însă echivala cu încadrarea sau numirea pe o funcție, aceasta din urmă fiind consecința îndeplinirii unor condiții prevăzute de legea ce reglementează statutul acestora. Ca atare, numai după modificarea și completarea acestui act normativ în sensul reglementării condiției studiilor superioare pentru numirea în funcțiile de grefier arhivar și registrator, persoanele care ocupă aceste funcții și au absolvit studii superioare pot susține examenul de promovare în funcțiile de grefier arhivar și registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcții cu gradul corespunzător vechimii și salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017.

În continuare a formulat susțineri sub aspectul inexistenței unui conflict între norma cuprinsă în Legea nr. 153/2017, care prevede modul de salarizare a grefierilor cu studii superioare, și norma existentă în Legea nr. 567/2004, care reglementează statutul profesional al categoriei profesionale în discuție, considerând că această din urmă lege are un alt obiect de reglementare, anume condițiile de numire în funcție.

Sub aspectul reliefat a făcut trimitere la dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și la Decizia Curții Constituționale nr. 95/2006 privind constituționalitatea dispozițiilor art. 20 alin. (5) fraza a doua din O.U.G. nr. 154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, aprobată prin Legea adoptată de Parlament în ședința din data de 20.12.2005, prin care instanța de contencios constituțional a stabilit că abrogarea implicită, parțială sau totală a unei dispoziții legale se produce atunci când, printr-un act normativ ulterior, se instituie reguli care contrazic, parțial sau total, conținutul normativ al acesteia.

În speță, a considerat că normele în discuție nu se află în contradicție, întrucât nu au același obiect, iar legea ulterioară, adică Legea-cadru nr. 153/2017, nu conține o dispoziție legală expresă de abrogare a textului art. 38 din Legea nr. 567/2004.

Pe de altă parte, deși este adevărat că transformarea posturilor se aprobă, în urma modificării statelor de funcții, prin ordin al ministrului justiției, potrivit art. 135 din Legea nr. 304/2004, decizia de transformare a posturilor de grefier este, în primul rând, una de oportunitate, prealabil emiterii ordinului ministrului justiției de aprobare a transformărilor de posturi fiind necesară o analiză de oportunitate a cererilor de transformare.

Aceasta, deoarece dreptul de apreciere cu privire la încadrarea persoanelor care au absolvit studii superioare juridice aparține angajatorului, adică președintelui curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 567/2004, dar și ordonatorului principal de credite care trebuie, potrivit legii, să aprobe, prin ordin al ministrului, orice modificare intervenită cu privire la statele de funcții și de personal pentru curțile de apel.

De aceea, a considerat că cercetarea tuturor aspectelor referitoare la promovarea grefierilor arhivari, în vederea emiterii ordinului de aprobare a statelor de funcții, precum și însăși operațiunea de emitere a acestui ordin, reprezintă chestiuni de oportunitate asupra cărora apreciază angajatorul și ordonatorul principal de credite, neputând fi supuse cenzurii instanței judecătorești.

În final a invocat ca practică mai multe hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București și Curtea de Apel Bacău și a solicitat admiterea recursului formulat.

Intimata-reclamantă A. a depus la dosar două întâmpinări față de cererea de recurs, respectiv la datele de 18 și 26 septembrie 2022, combătând criticile recurentului și solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței de fond.

Prin intermediul celei de-a doua întâmpinări, intimata-reclamantă a solicitat anularea recursului exercitat de Ministerul Justiției pentru nesemnarea acestuia de persoana care îl reprezintă conform legii, precum și decăderea acestuia din dreptul de a mai formula recurs împotriva sentinței de fond.

Ministerul Justiției a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimata-reclamantă, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și a atașat în dovedire Ordinul nr. 3051/C din 27.06.2022 emis de Ministrul justiției, precum și practică judiciară.

Având în vedere modificările legislative survenite ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în temeiul art. 38 din C. proc. civ. coroborat cu art. 142 din Legea nr. 304/2022, a fost citată în dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de recurentă-pârâtă.

II. Soluția instanței de recurs.

Analizând sentința recurată prin raportare la criticile recurentului, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., la apărările formulate de intimata-reclamantă prin întâmpinările formulate în cauză, și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul dedus judecății este nefondat și îl va respinge pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt, prin cererea formulată și înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Olt, iar ulterior declinării competenței de soluționare a cauzei, pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta A., grefier arhivar în cadrul Judecătoriei Pitești, a solicitat obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului privind aprobarea modificării statului de funcții al Judecătoriei Pitești, în sensul transformării postului pe care îl ocupă în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020, cu achitarea de drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă.

Prin sentința nr. 172 din 22.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata drepturilor salariale și a respins cererea vizând aceste aspecte, formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis în parte cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Argeș, Curtea de Apel Pitești și Ministerul Justiției; a obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinului privind aprobarea modificării statului de funcții al Judecătoriei Pitești, în sensul transformării postului pe care îl ocupă reclamanta în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020; a obligat pârâta Curtea de Apel Pitești la emiterea deciziei de încadrare pe postul de grefier arhivar cu studii superioare începând cu data de 27.10.2020 și a obligat aceeași pârâtă, alături de Tribunalul Argeș, conform încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată de aceeași instanță la data de 05.07.2022, să achite reclamantei drepturile salariale solicitate.

Sentința de fond a fost atacată de Ministerul Justiției, care a criticat-o sub aspectul soluției pronunțate asupra excepției inadmisibilității și tardivității acțiunii, precum și pe fondul pretențiilor deduse judecății, mai exact în ceea ce privește obligarea sa la emiterea ordinului privind aprobarea modificării statului de funcții al Judecătoriei Pitești, în sensul transformării postului pe care îl ocupă reclamanta în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020.

Prin urmare, analiza instanței de control judiciar asupra sentinței de fond se va realiza în aceste limite, prin raportare la criticile părții recurente încadrate în motivul de casare ce vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu titlu prealabil Înalta Curte reține, în ceea ce privește solicitările intimatei-reclamante din cea de-a doua întâmpinare formulată în cauză, referitoare la anularea recursului exercitat de Ministerul Justiției pentru nesemnarea acestuia de persoana care îl reprezintă conform legii și decăderea acestuia din dreptul de a mai formula recurs împotriva sentinței de fond, precum și la apărările administrate de Ministerul Justiției sub acest aspect, că raportat la subrogarea legală reglementată de art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022, în virtutea căreia calitatea procesuală pasivă a Ministerului Justiției a fost preluată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se mai impune analizarea acestor susțineri.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". În înțelesul textului de lege anterior citat, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe pronunțate atât cu privire la excepțiile invocate, cât și pe fondul pretențiilor deduse judecății, fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

1.1. Cu privire la soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii, recurentul a susținut că au fost nesocotite dispozițiile alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 554/2004, clamând aplicarea greșită a acestor norme prin raportare la situația de fapt stabilită în cauză.

Astfel, a arătat că nu există o nouă procedură prealabilă care să vizeze un nou refuz de emitere a unui ordin în favoarea reclamantei, astfel că este inadmisibilă cererea acesteia pentru lipsa procedurii prealabile, iar față de procedura prealabilă anterioară termenul legal de atacare a răspunsului formulat la plângerea prealabilă este expirat, cererea de chemare în judecată apărând, în opinia recurentului, ca fiind tardiv formulată.

Totodată, a subliniat că plângerea prealabilă se formulează cu privire la primul act administrativ considerat afectator de drepturi, în cauza de față refuzul Ministerului Justiției de a modifica statul de funcții, considerat nejustificat de reclamantă, fiind comunicat acesteia la data de 29.07.2021, și nu la data de 24.09.2021, cum a reținut prima instanță.

Alegațiile recurentului sunt nefondate raportat la probatoriul administrat în cauză, astfel că instanța de control judiciar nu le poate valida.

Așa cum rezultă din conținutul cererii introductive, reclamanta nu a înțeles să deducă judecății instanței de contencios administrativ o solicitare de anulare a unui act administrativ, ci verificarea legalității refuzului nejustificat al autorității publice pârâte de a-i rezolva cererea, respectiv refuzul Ministerul Justiției de a da curs favorabil celor trei solicitări formulate succesiv, în sensul de a dispune măsurile administrative necesare încadrării în funcția de grefier arhivar cu studii superioare ca urmare a promovării examenului organizat de Curtea de Apel Pitești la data de 26.10.2020, precum și emiterea unui ordin în acest sens.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", iar în ceea ce privește obiectul acțiunii judiciare, art. 8 alin. (1) teza a II-a din aceeași lege stipulează că "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Este adevărat că procedura prealabilă administrativă este reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii și este obligatorie, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 193 din C. proc. civ.

Însă, este de necontestat în prezenta cauză, iar instanța de fond a relevat în mod corect această împrejurare, că situației deduse judecății îi sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care dispun că în ipotezele evidențiate în art. 2 alin. (2) din aceeași lege, deci inclusiv în situația unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Ca atare, soluția instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii este legală și urmează a fi menținută ca atare de instanța de control judiciar.

Cât privește susținerile referitoare la greșita soluționare a excepției tardivității formulării acțiunii din perspectiva reliefată de recurent, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate.

Aspect necontestat, în urma promovării examenului organizat de Curtea de Apel Pitești la data de 26.10.2020 și având în vedere că nu a fost numită în funcția pentru care a participat la examen, intimata-reclamantă a adresat Ministerului Justiției trei solicitări în sensul de a dispune modificarea statului de funcții al Judecătoriei Pitești, pentru a putea fi numită în funcția de grefier arhivar cu studii superioare și să dispună emiterea unei decizii în sensul încadrării în funcția menționată.

Urmare a celor trei cereri adresate de intimata-reclamantă, Ministerul Justiției a formulat răspunsul nr. x/21.09.2021, la care a atașat adresa de răspuns nr. x/29.07.2021, ambele răspunsuri fiind primite de partea reclamantă la data de 24.09.2021, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Prin răspunsul comunicat, autoritatea publică a susținut că numirea în funcția de grefier arhivar cu studii superioare va fi posibilă doar după modificarea și completarea dispozițiilor Legii nr. 567/2004.

Contrar opiniei exprimate de recurent Înalta Curte reține că, față de obiectul cauzei deduse judecății, revenirea intimatei-reclamante cu cele două solicitări succesive din datele de 08.07.2021 și 02.09.2021 nu are semnificația juridică a unei plângeri prealabile administrative în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004. Faptul că partea a înțeles să acționeze în această manieră pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim nu schimbă natura refuzului comunicat cu adresa nr. x/21.09.2021 și primit de intimata-reclamantă la data de 24.09.2021, de act asimilat actelor administrative unilaterale.

De altfel, acesta a fost singurul răspuns comunicat de Ministerul Justiției titularei cererilor ce i-au fost adresate, răspunsul emis cu adresa nr. x/29.07.2021, invocat de recurent și în raport de care a susținut că acțiunea reclamantei ar fi tardiv formulată, în realitate, nefiind comunicat intimatei-reclamante anterior datei de 24.09.2021.

În acord cu raționamentul instanței de fond, pe care îl împărtășește, Înalta Curte reține că și în ipoteza în care termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 ar fi calculat de la 02.08.2021, ca dată de comunicare a refuzului autorității pârâte, acțiunea intimatei-reclamante ar fi, de asemenea, introdusă în interiorul termenului legal menționat, raportat la data formulării din 28.01.2021 (înregistrată pe rolul instanței la 01.02.2022) și data de 02.02.2022, la care termenul ar fi expirat.

Prin urmare, în condițiile în care refuzul Ministerului Justiției a fost primit de intimata-reclamantă la data de 24.09.2021, iar acțiunea acesteia a fost formulată la data de 28.01.2022, soluția de respingere a excepției tardivității formulării cererii reclamantei a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente raportat la situația de fapt stabilită în cauză.

1.2. Criticile recurentului formulate pe fondul cauzei vizează, în esență, aplicarea greșită a cadrului legislativ incident în speță, respectiv dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017, prevederile art. 37, art. 38 alin. (1) și respectiv art. 43 și art. 44 din Legea nr. 567/2004, considerând că prima instanță a apreciat în mod greșit că este nejustificat refuzul său de a emite ordinul de modificare a statelor de funcții și de personal, întrucât l-a analizat numai din perspectiva prevederilor Hotărârii CSM nr. 181/2007, nu și din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 567/2004.

Instanța de recurs reține că baza legală în temeiul căreia a fost organizat examenul pentru promovarea din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, precum și din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare este Legea nr. 153/2017, respectiv Anexa V, cap. II pct. 7, 8 și 9 prin care s-au introdus funcțiile de grefier-arhivar treapta I, II și debutant, cu nivel de studii superioare.

În vederea executării dispozițiilor legale anterior indicate, prin Hotărârea nr. 820/2018, Consiliul Superior al Magistraturii a decis modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului și examenului pentru definitivare în funcție, promovare în grade sau trepte profesionale superioare și din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, precum și în funcții de execuție a personalului auxiliar de specialitate la instanțe și parchete superioare, aprobat prin Hotărârea nr. 181/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Prin această hotărâre au fost stabilite condițiile de participare la examenul de promovare din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare (art. 10

1

alin. (4), dar și modalitatea de numire în noile funcții (art. 39 și art. 41).

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte reține că o cerință precum cea a absolvirii studiilor medii, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, vizează doar momentul recrutării în funcția de grefier arhivar, în speță fiind incidente normele legale ce reglementează promovarea în funcție, prevăzute de art. 44 din Legea nr. 567/2004, potrivit cărora promovarea în funcții de execuție în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, se face prin examen organizat conform dispozițiilor art. 8

1

și art. 8

2

din Hotărârea CSM nr. 181/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, nu prezintă relevanță în speță faptul că art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 reglementează drept condiție pentru numirea în funcția de grefier arhivar absolvirea studiilor medii, câtă vreme același act normativ prevede posibilitatea promovării din funcția de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare, aceasta fiind, de altfel, situația premisă ce stă la baza acțiunii deduse judecății.

Legea nr. 567/2004 prevede atât condiții de încadrare cât și condiții de promovare a personalului auxiliar, iar Legea-cadru nr. 153/2017 prevede promovarea personalului plătit din fonduri publice și arată în mod expres că aceasta se va face potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz.

Or, aceste acte sunt Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, respectiv Hotărârea CSM nr. 181/2007, examenul fiind organizat de Curtea de Apel Pitești în acord cu prevederile specifice domeniului de activitate.

Refuzul Ministerului Justiției este nejustificat în condițiile în care cadrul legal existent în acest moment permite atât organizarea examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, cât și salarizarea acestora, neputând fi primite alegațiile recurentului privind necesitatea modificării Legii nr. 567/2004 în sensul reglementării condiției studiilor superioare pentru numirea în funcția de grefier arhivar.

Înalta Curte reține că emiterea deciziilor de numire în funcție a grefierilor declarați admiși la examenul organizat de Curtea de Apel Pitești la data de 26 octombrie 2020, conform prevederilor art. 39 și art. 41 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 820/2018, se poate face doar ulterior modificării statelor de funcții și de personal, prin ordin al Ministrului Justiției, prin raportare la prevederile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată și modificată, conform cărora: "Statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii și parchete se aprobă prin ordin al ministrului Justiției."

Astfel fiind, nu pot fi validate susținerile recurentului conform cărora cercetarea aspectelor referitoare la promovarea grefierilor arhivari, în vederea emiterii ordinului de aprobare a statelor de funcții, precum și operațiunea de emitere a acestui ordin, reprezintă chestiuni de oportunitate asupra cărora apreciază angajatorul și ordonatorul principal de credite, neputând fi supuse cenzurii instanței judecătorești.

Este adevărat că manifestarea de voință a autorității publice în actul său decizional este ghidată și de criteriul oportunității acestei măsuri, fără a se ignora însă criteriul legalității, nefiind de acceptat un act administrativ oportun, însă nelegal.

Ca atare, limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunității, se va regăsi în scopul legii, revenind instanței de contencios administrativ obligația de a verifica atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și respectarea în conduita autorității publice a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care este chemată să-l ocrotească.

Altfel spus, instanța de contencios administrativ, cu atributul deplinei jurisdicții pe care o are, este îndreptățită a analiza oportunitatea din perspectiva excesului de putere, privită așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

În speță, nu au fost contestate organizarea examenului și rezultatele acestuia, fiind legale și producând efecte juridice. În plus, este de observat că organizarea examenului de promovare nu este condiționată de existența vreunui aviz sau aprobări prealabile din partea Ministerului Justiției, refuzul acestuia de a emite ordinul privind aprobarea statelor de funcții ale Judecătoriei Pitești cu luarea în considerare și a funcției de grefier arhivar cu studii superioare, conform rezultatelor examenului organizat, fiind astfel nejustificat și vătămând dreptul intimatei-reclamante de a promova.

Promovarea reprezintă o modalitate de dezvoltare a carierei personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești prin ocuparea unei funcții publice de execuție în grade sau trepte profesionale superioare, ceea ce poate presupune noi atribuții și responsabilități sau, după caz, creșterea gradului de complexitate a atribuțiilor exercitate.

Așadar, în temeiul Legii nr. 567/2004 și al Hotărârii C.S.M. nr. 181/2007 și ca urmare a declarării intimatei-reclamante ca admisă la acest concurs, rezultă posibilitatea acesteia de a fi încadrată pe o funcție superioară, cu o salarizare corespunzătoare, fiind permisă de prevederile Legii-cadru nr. 153/2017.

Mai reține Înalta Curte că nu există nici conflict între dispozițiile Legii nr. 567/2004 și cele ale Legii nr. 153/2017, astfel cum susține recurentul, prin refuzul exprimat de acesta prevederile Legii nr. 153/2017 fiind neaplicabile, fără nicio justificare.

În concluzie, așa cum s-a precizat, refuzul Ministerului Justiției este nejustificat, fiind exprimat cu exces de putere atât timp cât cadrul normativ permite organizarea examenului de promovare din funcțiile de grefier arhivar cu studii medii în funcțiile de grefier arhivar cu studii superioare, precum și salarizarea corespunzătoare a acestora, așa încât a fost în mod corect sancționat de instanța de fond cu obligarea sa la îndeplinirea măsurii dispuse.

Această concluzie este întărită de prevederile art. 31 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care stipulează că: "În situația în care nu există un post vacant, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcții, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcții în care acesta este încadrat într-unul de nivel imediat superior."

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond, Înalta Curte constată că aceasta a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fiind în mod corect obligat Ministerul Justiției să emită ordin privind aprobarea modificării statului de funcții al Judecătoriei Pitești, în sensul transformării postului pe care îl ocupă intimata-reclamantă în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data de 27.10.2020, conform rezultatelor examenului organizat de Curtea de Apel Pitești la data de 26.10.2020, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia.

În prezent, potrivit Legii nr. 368/2022 a bugetului de stat pe anul 2023, aplicabilă de la data de 22.12.2022, au intrat în vigoare dispozițiile art. 142 și art. 146 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.

Conform art. 142 alin. (2) din Legea nr. 304/2022: "Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor aprobat pentru cheltuielile de personal ale acestor instanțe, precum și cel aprobat pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal este cuprins în bugetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și este gestionat de aceasta, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție având calitatea de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești cu privire la aceste categorii de cheltuieli", iar alin. (6) al aceluiași text de lege prevede că "Înalta Curte de Casație și Justiție se subrogă de drept în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală și cele care decurg din hotărâri judecătorești și alte titluri executorii."

Din aceste prevederi legale rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Președintele acesteia, care este ordonator principal de credite în virtutea subrogației legale reglementate de Legea nr. 304/2022, preluând poziția procesuală a Ministerului Justiției, are competența de a emite ordine privind stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi, în speță de a emite intimatei-reclamante ordinul solicitat.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, nefiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de succesor în drepturi și obligații al pârâtului Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 172 din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.