ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2095/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă, la data de 08.04.2019 sub dosar număr x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Pitești și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea ordinului de modificare a statelor de funcții și de personal ale Curții de Apel Pitești, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, susținut la data de 08.10.2018, respectiv să fie obligată pârâta Curtea de Apel Pitești la emiterea deciziei de reîncadrare pe funcția de grefier arhivar cu studii superioare ca urmare a promovării examenului din data de 08.10.2018 și a modificării statelor de funcții de către Ministerul Justiției de la data de 10.10.2018, data rămânerii definitive a rezultatelor examenului, precum și obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, derivate din reîncadrarea pe noile funcții de la data de 10.10.2018, data rămânerii definitive a rezultatelor examenului.

Tribunalul Dâmbovița – secția I Civilă a dispus prin încheiere de cameră de consiliu din 11.04.2019 declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia dosarul s-a înregistrat la 16.04.2019 sub dosar număr x/2019

Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 715 din 01.11.2019, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției referitor la capătul de cerere privind plata și a respins capătul cererii de chemare în judecată privind plata formulat de părțile reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca privind o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Pitești, și Ministerul Justiției, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 715 din 01.11.2019 a Curții de Apel București au formulat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 19 mai 2022, recurenții-reclamanți au formulat cerere de renunțare la judecata recursului și a cererii de chemare în judecată, cerere ce a fost semnată de toți recurenții și comunicată părților adverse.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției și-a exprimat acordul față de cererea de renunțare la judecata acțiunii.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, învestită cu soluționarea recursului promovat în cauză, constată că recurenții-reclamanți, la data de 19 mai 2022 au depus cerere de renunțare la judecata acțiunii, având ca obiect obligația de a face.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității procesului civil, astfel cum este prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin acest principiu, se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința părților, obiectului și a cauzei, precum și a fazelor și a etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge.

În conținutul său, principiul disponibilității cuprinde o serie de drepturi și anume: dreptul părții interesate de a introduce sau nu acțiunea civilă, dreptul de a determina limitele acțiunii sau ale apărării, dreptul de a renunța la acțiune sau la dreptul subiectiv, de a recunoaște pretențiile din acțiune și de a stinge litigiul printr-o tranzacție, dreptul de a ataca pe căile legale hotărârea judecătorească, dreptul de a achiesa la hotărârea pronunțată și dreptul de a cere executarea silită a hotărârii judecătorești.

Așadar, dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ. conferă reclamantului posibilitatea de a renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar alin. (5) al aceluiași articol statuează că atunci "când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză".

Având în vedere dispozițiile sus-enunțate, precum și acordul exprimat de recurenții-reclamnanți față de cerera de renunțare la judecata acțiunii, în raport de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte, fără a analiza motivele de casare invocate prin cererea de recurs, va lua act de cererea reclamantului de renunțare la judecată.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportate la cele ale art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată și va anula în tot sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurenților- reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H. și I. la judecarea acțiunii în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești.

Anulează sentința civilă nr. 715 din 01.11.2019 a Curții de Apel București – SCAF.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.