ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. Și M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești au solicitat următoarele:

- obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului de modificare a statelor de funcții și de personal ale Curții de Apel Pitești, ca urmare a valorificării examenului de promovare în funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, susținut la data de 8.10.2018,

- obligarea Curții de Apel Pitești la emiterea deciziei de reîncadrare pe funcția de grefier arhivar cu studii superioare ca urmare a promovării examenului din data de 8.10.2018 și a modificării statelor de funcții de către Ministerul Justiției și

- obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale derivate din reîncadrarea pe noile funcții.

Au susținut reclamanții că, în calitate de grefieri arhivari în cadrul Tribunalului Vâlcea, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Judecătoriei Horezu și Judecătoriei Bălcești, au participat la examenul de promovare din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare conform dispozițiilor art. 101 alin. (4) din HCSM 181/29.03.2007, astfel cum a fost modificată prin HCSM nr. 820/11.06.2018, fiind declarați admiși la examenul de promovare susținut.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă

Prin Sentința civilă nr. 1025 din data de 11 iunie 2019 Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal, din cadrul Curții de Apel București, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 din anexa V a legii nr. 153/2017.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată sub același număr la data de 26.06.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 439 din 13 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că a avut în vedere calitatea părților din litigiul dedus judecății, reclamanții fiind grefieri la instanțe din circumscripția Curții de Apel Pitești, iar pârâți fiind Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești, precum și obiectul litigiului - obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ, fiind aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2)1 din C. proc. civ., astfel încât, deși potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revenea curții de apel de la domiciliul reclamanților - Curtea de Apel Pitești, litigiul urmând să fie soluționat de o instanță judecătorească de același grad învecinată cu Curtea de Apel Pitești.

Din punctul de vedere al competenței teritoriale, dispozițiile din C. proc. civ. lasă la aprecierea reclamantului instanța pe care o va sesiza, singura condiție impusă fiind ca aceasta să fie învecinată cu instanța competentă potrivit dispozițiilor speciale aplicabile litigiului.

Curtea de Apel București a reținut că în speță, reclamanții au optat pentru o instanță din raza Curții de Apel Ploiești și nu pentru o instanță din raza Curții de Apel București, iar necompetența materială a instanței sesizate nu poate avea ca rezultat și schimbarea competenței teritoriale alese de reclamanți.

De asemenea, instanța a avut în vedere că dispozițiile art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 nu sunt aplicabile litigiului de față, întrucât reclamanții nu contestă vreun act administrativ de stabilire a drepturilor salariale sau vreo hotărâre a vreunui organ de conducere dintre cele enumerate în textul de lege menționat, ci obiectul litigiului este cenzurarea refuzului pârâților de a valorifica examenul de promovare susținut de reclamanți.

Cauza a fost înregistrată la data de 28.10.2019 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2019

Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 215 pronunțată la data de 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, reținând în esență că, deși acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, litigiile care au legătură cu aplicarea prevederilor Legii nr. 567/2004 sunt de competența tribunalului, fiind calificate implicit de legiuitor drept litigii de muncă.

Curtea a constatat că cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită are ca obiect valorificarea examenului susținut de reclamanți pentru promovarea într-un grad/treaptă superioară de salarizare sau din studii medii în studii superioare, sub trei aspecte convergente: modificarea corespunzătoare a statelor de funcții și de personal din cadrul Curții de Apel Pitești; emiterea deciziilor de reîncadrare pe noile funcții; acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției de grefier arhivar cu studii superioare.

Așadar, cadrul legal privind organizarea examenului susținut de reclamanți pentru a cărui valorificare aceștia au formulat prezenta acțiune este conferit de prevederile Legii nr. 567/2004.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 7 din anexa V a Legii nr. 153/2017, Curtea de Apel Pitești a constatat că aceste prevederi sunt de strictă interpretare și se referă numai la situația în care reclamanții ar fi fost nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale prin acte administrative comunicate, iar nu și la situația, cum este cea dedusă judecății, în care se solicită emiterea ordinului de modificare a statelor de funcții și de personal, a deciziilor de reîncadrare pe noile funcții și plata drepturilor salariale aferente noilor funcții.

De asemenea, Curtea a constatat că, deși acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, litigiile care au legătură cu aplicarea prevederilor Legii nr. 567/2004 sunt de competența tribunalului, fiind calificate implicit de legiuitor drept litigii de muncă, astfel că, văzând și prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 133 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență și judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin acțiunea înregistrată la data de 09.04.2019 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. Și M., grefieri arhivari la Tribunalul Vâlcea, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Judecătoria Horezu și Judecătoria Bălcești în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești au solicitat obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului de modificare a statelor de funcții și de personal ale Curții de Apel Pitești, ca urmare a valorificării examenului de promovare în funcția de grefier arhivar cu studii medii în funcția de grefier arhivar cu studii superioare, susținut la data de 8.10.2018, obligarea Curții de Apel Pitești la emiterea deciziei de reîncadrare pe funcția de grefier arhivar cu studii superioare ca urmare a promovării examenului din data de 8.10.2018 și a modificării statelor de funcții de către Ministerul Justiției și obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale derivate din reîncadrarea pe noile funcții.

Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În data de 21 mai 2019 reprezentantul reclamanților a înaintat instanței sesizate - Tribunalul Dâmbovița, o Notă în care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției de Litigii de Muncă, solicitând deopotrivă înaintarea dosarului către secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe, menționând din nou temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Problema care a generat conflictul de competența între cele trei instanțe privește atât stabilirea competenței materiale, cât și a celei teritoriale.

În ceea ce privește eventuala incidență în cauză a dispozițiilor art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 conform cărora " (1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.", Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile aceste prevederi legale, întrucât nu se solicită anularea unei hotărâri emisă de organele prevăzute la alin. (1) al articolului 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, ce ar fi atras competența exclusivă de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal

Dispozițiile normative precitate sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal fiind reglementată pentru un caz singular, clar definit, acesta nefiind incident în prezenta cauză.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții nu au contestat vreun act administrativ de stabilire a drepturilor salariale sau vreo hotărâre a vreunui organ de conducere dintre cele enumerate în textul de lege menționat, ci au solicitat cenzurarea refuzului pârâților de a valorifica examenul de promovare pe care aceștia l-au susținut, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, teza a II-a, ce prevăd următoarele" ... De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (12) Prin derogare de la dispozițiile alin. (1), acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2).".

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu pot fi incidente dispozițiile art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, greșit reținute de Tribunatul Dâmbovița.

În ceea ce privește natura de " litigiu de muncă" atribuită de Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte, în regulator de competență, apreciază ca fiind greșită această abordare, față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost acesta configurat de reclamanți și întemeiat în drept pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Analizând conținutul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că acesta constă în cenzurarea refuzului pârâților de a valorifica examenul de promovare susținut de reclamanți și obligarea acestora la emiterea unor acte administrative, astfel cum sunt acestea definite la articolul 2 din Legea nr. 554/2004, necontestându-se modul de organizare a examenului susținut de reclamanți, ori alte aspecte legate de cariera și raporturile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate, pentru a fi incidente dispozițiile art. 95 din Legea nr. 567/2004, ce conferă tribunalului de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a unei astfel de cauze.

Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din același cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința/sediul."

Or, prin cererea de chemare în judecată reclamanții invocă refuzul nejustificat al Ministerului Justiției de a modifica statele de funcții și de personal, pentru ca în final să se ajungă la emiterea unor noi decizii prin care să se dea curs valorificării examenului susținut de reclamanți la 08.10.2018.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că pentru determinarea competenței materiale a instanței de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

- poziționarea autorității publice emitente a actului nelegal;

- valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Dacă obiectul actului administrativ contestat nu este reprezentat de taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora competența se stabilește după poziția organului emitent.

În speța de față obiectul actului administrativ constă în cenzurarea refuzului pârâților - Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești - de a valorifica examenul de promovare susținut de reclamanți și obligarea acestora la emiterea unor acte administrative.

În condițiile în care cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri este supusă legii contenciosului administrativ și nu legislației muncii, Înalta Curte, având în vedere rangul autorității pârâte -Ministerul Justiției - respectiv, autoritate publică centrală, constată că instanța competentă material să soluționeze litigiul este Curtea de Apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește însă competența teritorială, articolul 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prevede următoarele " (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

Raportat strict la aceste norme, în condițiile în care reclamanții și-au ales domiciliul procesual la sediul Tribunalului Vâlcea, județ Vâlcea, competența revenea în speța de față Curții de Apel Pitești.

Cum însă, în prezenta cauză reclamanții sunt grefieri la Tribunalul Vâlcea, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Judecătoria Horezu și Judecătoria Bălcești, toate aceste instanțe aflându-se în circumscripția Curții de Apel Pitești, în cauză a devenit incident art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia,

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea,

3) Dispozițiile alin. (1)...se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Dispozițiile art. 127 sunt incidente și raportat la calitatea de pârâtă a Curții de Apel Pitești, alin. (2)1 prevăzând că " Dispozițiile alin. (1)...se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Caracterul facultativ este dat de posibilitatea de a opta între mai multe instanțe, egale în grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, norma legală având însă caracter imperativ, sub aspectul obligației de a sesiza o altă instanță decât cea la care reclamantul sau pârâtul, ce are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar ori grefier, își desfășoară activitatea, respectiv în acord cu interpretarea dată prin Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, altă instanță decât cea care are calitatea de reclamantă/pârâtă în cauză.

În considerarea acestor dispoziții reclamanții au sesizat, ca și instanță aflată în vecinătatea "curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", Tribunalul Dâmbovița, ce se află în circumscripția Curții de Apel Ploiești.

Cum însă competența materială de soluționare a cauzei nu revine tribunalului, ci Curții de Apel, raportat la rangul Ministerului Justiției - de autoritate publică centrală, Înalta Curte, având în vedere, atât calitatea reclamanților de grefieri la instanțele aflate în circumscripția Curții de Apel Pitești (Tribunalul Vâlcea, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Judecătoria Horezu și Judecătoria Bîlcești) cât și dubla calitate a Curții de Apel Pitești, respectiv calitatea de parte în procesul civil, pârâtă, și calitatea de instanță competentă să soluționeze cerere de chemare în judecată, Înalta Curte va stabili în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca și instanță învecinată Curții de Apel Pitești, competența (atât materială cât și teritorială) de soluționare a prezentei cauze.

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de toate aceste considerente, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, dar și a art. 127 și art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A.; B.; C.; E.; D.; F.; G.; H.; I.; J.; K.; L.; M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2020

GGC - OB