ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2863/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 15.07.2022, petenta A. S.R.L., în temeiul art. 1.064 C. civ., coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 278 Codul de procedură fiscală, a solicitat restituirea cauțiunii în sumă de 31.223,66 RON consemnată în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect suspendarea executării actelor administrative constând în Decizia de impunere nr. x/09.08.2019 și decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii, emise de ANAF.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din 7 octombrie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția prematurității cererii și a fost respinsă, ca prematură, cererea reclamanta A. S.R.L., privind restituirea cauțiunii în cuantum de 31.223,66 RON, achitată în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 7 octombrie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a susținut că, în opinia sa, hotărârea este dată cu greșita aplicare a dreptului material. Enunțând condițiile de restituire a cauțiunii prevăzute la art. art. 1064 C. proc. civ., recurenta a susținut că acestea sunt îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că Societatea a achitat integral suma cu care ANAF a fost înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor, sumă ce face obiectul dosarului nr. x/2020, ANAF nemaifiind creditor al societății, prin urmare, în mod evident, efectele măsurii pentru care s-a depus această cauțiune nu mai subzistă. În concret, în opinia sa, nu mai există niciun motiv legal pentru menținerea măsurii suspendării executării actelor administrative contestate, respectiv a cauțiunii. Așadar, Curtea de Apel Pitești a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1064 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la restituirea cauțiunii, fără a ține cont de dispozițiile tezei a doua a din acest articol, respectiv încetarea efectelor măsurilor pentru care a fost dispusă cauțiunea. În acest sens, societatea a achitat integral către ANAF sumele contestate ce fac obiectul Dosarului nr. x/2020, pentru a beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 69/2020, respectiv de anulare a sumelor accesorii creanțelor principale contestate. Ca urmare a plății integrale către ANAF a sumelor contestate ce fac obiectul Dosarului nr. x/2020, în mod evident, nu mai subzistă niciun motiv pentru păstrarea cauțiunii la dispoziția ANAF, atât timp cât ANAF a recuperat integral creanța sa, astfel cum reiese din documentele anexate. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. La cerere s-au anexat copii OP 1166/27.06.2022, 1167/28.06.2022, 1168/28.06.2022, decizie de anulare a obligațiilor de plată accesorii din 29.06.2022.

Apărările formulate în recurs În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23 martie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin sentința nr. 155/F-Cont, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/9.08.2019 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii, "până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare a acestor acte administrative", până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia nr. 1855 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție in data de 14.05.2020 în dosarul nr. x/2019. În vederea suspendării, petenta a achitat cauțiunea în valoare de 31.223,66 RON. Acțiunea în anulare a actelor administrative a căror suspendare a fost solicitată a fost soluționată în fond de Curtea de Apel Pitești, prin pronunțarea sentinței nr. 110/F-Cont/3.06.2021, în dosarul nr. x/2020. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor 3 alin. (2) Codul de procedură fiscală și art. 28 alin. (1) din Legea 554/2004 în cauză sunt aplicabile dispozițiilor art. 1064 C. proc. civ. potrivit cu care " (1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus." De asemenea, se reține că potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1). Instanța de control judiciar constată că recurenta a invocat achitarea integrală a debitelor către ANAF, respectiv sumele contestate ce fac obiectul Dosarului nr. x/2020, pentru a beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 69/2020 cu privire la anularea sumelor accesorii creanțelor principale contestate, astfel că, în opinia sa, efectelor măsurilor pentru care a fost dispusă cauțiunea au încetat. Înalta Curte constată că din interpretarea dispozițiilor legale antereferite rezultă că se restituie cauțiunea celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1), acesta fiind textul de lege invocat de recurentă. Astfel, cererea de despăgubire poate fi formulată în termen de 30 de zile de la încetarea efectelor hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, care coincide cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de soluționare a acțiunii pe fond până la soluționarea căreia s-a dispus suspendarea și nu de la data rămânerii definitive a hotărârii de suspendare. În aceste condiții, plata sumelor din decizia de impunere contestată nu lipsește de obiect măsura suspendării executării acestui act administrativ, astfel cum susține recurenta. Prin instituirea cauțiunii, legiuitorul a urmărit să constituie o garanție destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părții împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condițiile în care cererea celui ce plătește cauțiunea se respinge. Prin urmare, soluția de respingere cererii de restituire a cauțiunii este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.