ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 27/2024

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, petenta UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE MUZICĂ DIN BUCUREȘTI a formulat plângere împotriva Deciziei CNSC nr. 1975/C9/2016, pronunțată la data de 21.09.2022, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., având ca obiect "litigiu privind achizițiile publice - contestație atribuire - decizia nr. 1975/C9/2016".

Soluția instanței de fond Prin decizia civilă nr. 2583 din 20 octombrie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins plângerea formulată de petenta UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE MUZICĂ DIN BUCUREȘTI, împotriva Deciziei CNSC nr. 1975/C9/2016, pronunțată la data de 21.09.2022, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, reclamanta UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE MUZICĂ DIN BUCUREȘTI a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Încheierea de suspendare a judecății cauzei Prin încheierea de ședință din data de 28 martie 2023, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății cererii formulate de recurenta Universitatea Națională de Muzică din București împotriva deciziei civile nr. 2583 din 20 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa părților.

Cererea de repunere pe rol La data de 26 octombrie 2023, recurenta Universitatea Națională de Muzică din București a înregistrat la dosar cerere de repunere pe rol, întemeiată pe disp. art. 415 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția perimării cererii de recurs formulate de recurenta Universitatea Națională de Muzică din București împotriva deciziei civile nr. 2583 din 20 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată următoarele: Conform prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni". La termenul din 28 martie 2023, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatându-se că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Înalta Curte constată că, deși a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, recurenta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Or, cererile de repunere pe rol neînsoțite de solicitarea de judecată în lipsă nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care anterior instanța a dispus suspendarea pentru lipsa părților și pentru neformularea unei cereri de judecată în lipsă. La data de 1 noiembrie 2023, în baza referatului grefei, s-a fixat termen de judecată la data de 9 ianuarie 2024, în vederea discutării excepției perimării. Conform prevederilor art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes". În speță, Înalta Curte constată că de la data suspendării cauzei și până la data la care s-a dispus, prin rezoluție, repunerea cauzei pe rol pentru analizarea îndeplinirii condițiilor privitoare la perimarea cererii, nu au fost făcute din partea părților acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea recursului, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., republicat. Procedând la verificarea condițiilor ce se cer a fi întrunite, cumulativ, pentru constatarea perimării, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost măsura de suspendare a judecării recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., prin încheierea din data de 28 martie 2023. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării cererii de recurs, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.