ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 23/2024

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Decizia atacată cu contestație în anulare

Prin Decizia nr. 3400 din 21 iunie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare și a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca tardiv formulat.

Contestația în anulare

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul - reclamant A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimații Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" București-Ilfov, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Ministerul Afacerilor Interne au depus întâmpinări, prin care au invocat excepțiile netimbrării, tardivității, prematurității, nulității și inadmisibilității contestației în anulare, excepții pe care instanța le-a respins pentru motivele menționate în practicaua prezentei decizii, urmând a verifica în cadrul soluționării excepției inadmisibilității încadrarea în motivele de contestație în anulare.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația în anulare, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor legale care reglementează contestația în anulare, prin această cale de atac se tinde la desființarea unei hotărâri, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, întrucât prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs.

Art. 503 alin. (1) C. proc. civ. deschide calea contestației în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În cauză, în susținerea acestui motiv al contestației în anulare, contestatorul a susținut că citația nu a fost legal emisă pentru termenul de judecată din 21.06.2023, întrucât, în perioada 2017 – 2023, nicio instanță nu i-a comunicat copii ale adresei nr. x din 30.06.2017 și raportului nr. x din 30.05.2017, ambele emise de Direcția generale de protecție internă.

În mod evident, această susținere nu este susceptibilă de a fi încadrată în dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., noțiunea de nelegală citare vizând fie ipoteza în care citarea s-a făcut cu nerespectarea unor dispoziții legale (spre exemplu cele privitoare la elementele de identificare necesare, la modul de înmânare a citației, la termenul de înmânare, la datele pe care trebuie să le cuprindă citația), fie cea în care procedura nu a fost deloc îndeplinită.

A mai susținut contestatorul că nu a avut cunoștință de existența dosarului nr. x/2022, ori acest dosar s-a format ca urmare a declarării recursului de către recurentul – reclamant A. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2019, iar în acest dosar recurentul a formulat mai multe cereri (de preschimbare a termenului de judecată, de recuzare).

De asemenea, argumentele invocate în vederea susținerii motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut pentru că a încălcat dreptul la apărare, nu se circumscriu conținutului acestei dispoziții legale, care vizează pronunțarea unei hotărâri în calea de atac, în speță a recursului, de către o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței.

În ceea ce privește celelalte motive ale contestației în anulare, Înalta Curte reține că art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. deschide calea contestației în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori de natură procedurală, constând în omiterea sau confundarea unor elemente ori date materiale, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Erorile materiale avute în vedere de textul procedural sunt greșeli evidente de fapt, iar nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.

Or, în cauză, se constată că, pe calea contestației în anulare întemeiate pe motivul menționat anterior, sunt evocate critici cu privire la fondul litigiului dedus judecății, iar nu critici care să poată fi circumscrise noțiunii de eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reține că aspectele invocate de contestatoare nu fundamentează, în sensul dispozițiilor citate ale art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., omisiunea instanței de recurs de a analiza vreunul dintre motivele de recurs.

Astfel, susținerile contestatorului referitoare la necomunicarea copiilor adresei nr. x din 30.06.2017 și raportului nr. x din 30.05.2017 ale Direcției generale de protecție internă, greșita respingere a recursului ca tardiv, în condițiile în care dosarul nr. x/2017 nu s-a finalizat la data de 08.06.2021, nestudierea acestui dosar și nici a dosarului nr. x/2017, intenția evidentă a instanței de a respinge recursul, nu își pot găsi încadrarea între motivele prevăzute limitativ de lege, respectiv in art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ.

În fine, pentru a fi incident motivul contestației întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., este necesar ca instanța de recurs să nu se fi pronunțat în întregime asupra unui recurs, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât instanța de recurs a soluționat, prin respingerea, ca tardiv formulat, a singurului recurs declarat, cel al contestatorului din prezenta cauză.

Așadar, motivele formulate în cuprinsul contestației în anulare reprezintă critici referitoare la parcursul litigiului dedus judecății, iar acestea exced cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, restrânsă la motivele expres și limitativ reglementate de C. proc. civ.

În realitate, titularul contestației în anulare tinde să obțină o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3400 din 21 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 ianuarie 2024.