ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2271/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări — Direcția Migrație — Biroul pentru Imigrări Olt, a solicitat anularea următoarelor decizii emise de către pârât:

- Decizia nr. 577 5841BpIOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez B.;

- Decizia nr. 4 577 714/BpIOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez C.;

- Decizia nr. 4 577 732/BplOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez D.;

- Decizia nr. 4 577 748/BpIOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez E.;

- Decizia nr. 4 577 772/BpIOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetăteanul pakistanez F.:

- Decizia nr. 4 577 697/BplOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez G.:

- Decizia nr. 4 577 681/BplOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez H.;

- Decizia nr. 4 577 642/BpIOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez I.;

- Decizia nr. 4 577 799/BpIOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez J.;

- Decizia nr. 4 579 416/BplOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez K.;

- Decizia nr. 4 579 352/BpIOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez L.;

- Decizia nr. 4 579 471/BplOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez M.;

- Decizia nr. 4 579 432/BpIOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez N.:

- Decizia nr. 4 579 443/BplOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez O.;

- Decizia nr. 4 579 456/BpIOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez P.;

- Decizia nr. 4 579 495/BpIOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez Q.;

- Decizia nr. 4 579 483/BplOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez R.;

- Decizia nr. 4 579 509/BptOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez S.;

- Decizia nr. 4 577 617/BplOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez T.;

- Decizia numărul 4 579 399/BplOT/DMM din data de 04 august 2022 cu privire la cetățeanul pakistanez U..

Prin sentința civilă nr. 259 din data de 13 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări — Direcția Migrație — Biroul pentru Imigrări Olt și pe cale de consecință, a dispus anularea următoarelor decizii emise reclamantei privind neacordarea avizului de angajare, de către pârâta Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Olt:

- decizia nr. 4 577 584/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 577 714/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 577 732/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 577 748/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 577 772/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 577 697/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 577 681/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 577 642/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 577 799/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 579 416/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 579 352/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 579 471/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 579 432/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 579 443/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 579 456/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 579 495/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 579 483/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 579 509/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 577 617/BpIOT/DMM/04.08.2022;

- decizia nr. 4 579 399/BpIOT/DMM/04.08.2022.

Împotriva sentinței menționate anterior, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General de Imigrări - Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Olt.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat că, instanța de fond a reținut că, de la data introducerii plângerii contravenționale, respectiv 05.08.2022, au fost suspendate executarea procesului-verbal de contravenție și efectele acestuia în ceea ce privește art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, în condițiile în care deciziile prin care Biroul pentru Imigrări al Județului Olt a refuzat acordarea avizelor de angajare în muncă au fost emise la data de 04.08.2022, anterior contestării sancțiunii contravenționale.

Recurentul-pârât a susținut că procesul-verbal de contravenție este un instrument de constatare a faptei săvârșite de către persoane fizice sau juridice, care se bucură de prezumție de legalitate, de veridicitate și autenticitate a mențiunilor făcute de agentul constatator ex propris sensibus, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în sens contar. A invocat în acest sens, cu titlu de practică judiciară, Decizia nr. 527/2017 pronunțată de Tribunalul Bihor și Decizia nr. 844/16.03.2022 pronunțată de Tribunalul București.

În opinia sa, condiția prevăzută la art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, nu are sub nicio formă caracter facultativ, îndeplinirea acesteia fiind obligatorie pentru eliberarea unui aviz de angajare a unui străin. În cazul în care plângerea contravențională ar fi respinsă, s-ar ajunge în situația în care s-ar emite avize de angajare, ulterior vize de lungă ședere în scop de angajare și chiar permise de ședere temporară (având în vederea perioada destul de mare necesară pentru soluționarea definitivă a unei plângeri contravenționale) unor străini, pentru ca mai apoi, să se dispună îndepărtarea acestora de pe teritoriul României ca urmare a anulării avizelor de angajare. Această situație ar avea drept consecință prejudicierea străinilor care ar urma să fie returnați, prejudicierea autorităților române (Inspectoratul General pentru Imigrări, misiuni diplomatice sau oficii consulare ale României) care au fost angrenate în procesul de eliberare a unor documente care ulterior ar fi anulate (avize de angajare, vize, permise de ședere) și, implicit, prejudicierea angajatorului care ar fi lipsit de resursa umană pentru care a depus eforturi să o încadreze în muncă.

Un alt argument îl reprezintă împrejurarea că, acolo unde legiuitorul a considerat necesară condiționarea eliberării avizului de angajare, de existența unei soluții definitive, a reglementat în consecință. Astfel, condiția prevăzută la art. 4 alin. (2) lit. c), din O.G. nr. 25/2014, presupune ca angajatorul să nu fi fost condamnat definitiv pentru o infracțiune prevăzută de Codul muncii ori pentru o infracțiune contra persoanei săvârșită eu intenție, prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind C. pen., cu modificările fi completările ulterioare, în timp ce condiția prevăzută la lit. d), ale cărei efecte se arată a fi suspendate, nu impune împrejurarea ca sancțiunea să fie definitivă.

În speța de față, nu a fost îndeplinită condiția prevăzută de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 pentru eliberarea avizului de angajare, având în vedere că, la data de 26 iulie 2022, reclamanta a fost sancționată contravențional pentru primirea la muncă a unor cetățeni străini, fără aviz de angajare, conform procesului-verbal nr. x/26.07.2022. Prin urmare, față de dispozițiile art. 28 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 25/2014 în mod corect a fost luată măsura refuzului eliberării avizelor de angajare pentru cei 20 de cetățeni străini menționați în cuprinsul actelor contestate.

La dosar, a înregistrat întâmpinare reclamanta A. S.R.L., solicitând respingerea recursului dedus judecății, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Intimata-reclamantă a apreciat că nu prezintă relevanță în cauză data formulării plângerii contravenționale, având în vedere că deciziile contestate au fost emise în interiorul termenului de 15 zile în care putea fi contestat procesul-verbal, pârâta neașteptând nici măcar să treacă acest interval de timp sau să se pronunțe o soluție asupra plângerii contravenționale. În măsura în care ar fi primite argumentele părții adverse potrivit cărora formularea plângerii contravenționale suspendă doar sancțiunile efectiv aplicate prin procesul-verbal de contravenție, nu și alte sancțiuni prevăzute de lege în directă legătură cu procesul-verbal contestat, dacă plângerea contravențională ar fi admisă, societatea reclamantă ar fi pusă în situația sancționării fără un temei legal și fără posibilitatea întoarcerii sancțiunii aplicate.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General de Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Olt este fondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, rezultă că reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței de contencios administrativ anularea deciziilor emise de pârâtul Inspectoratul General de Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Olt, prin care acesta a refuzat să-i acorde reclamantei avizul de angajare cu privire la 20 de persoane de origine pakistanează.

Prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. x S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație – Biroul pentru Imigări Olt și a dispus anularea actelor administrative contestate.

Învestită cu soluționarea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul General de Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Olt împotriva soluției pronunțate de către instanța de fond, în continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate formulate, ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Problema de drept ce trebuie soluționată prin prezentul recurs este aceea de a desluși dacă plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, care a stat la baza emiterii deciziilor de către pârât, prin care a fost refuzată solicitarea reclamantei de acordare a avizului de angajare a unor cetățeni străini, conform art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, suspendă executarea unei astfel de măsuri, până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se soluționează plângerea contravențională.

Înalta Curte observă că refuzul pârâtului de a-i acorda reclamantei avizele de muncă solicitate s-a fundamentat pe faptul că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, întrucât, la data de 26 iulie 2022, reclamanta a fost sancționată contravențional de lucrătorii Serviciului pentru Imigrări Dolj pentru primirea la muncă, fără aviz de angajare, a unor străini, fiindu-i aplicată sancțiunea prevăzute de art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii.

Prima instanță a reținut, în esență, că formularea plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției menționate anterior, la data de 5 august 2022, a suspendat de drept executarea acestui proces-verbal, precum și a efectelor acestuia care decurg din art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, astfel că nu se putea reține neîndeplinirea condițiilor obținerii avizului de angajare pentru cei 20 de cetățeni de origine pakistaneze până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, dispunând, pe cale de consecință, anularea actelor administrative contestate.

Înalta Curte nu își însușește soluția pronunțată de către instanța de fond, urmând a cenzura modalitatea acesteia de interpretare a normelor de drept substanțial incidente în cauză.

Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție suspendă executarea, însă, o astfel de dispoziție vizează exclusiv măsurile dispuse în cuprinsul actului susceptibile de executare, cum ar fi sancțiunea contravențională a amenzii ori confiscarea, nu și alte consecințe ale faptei contravenționale, prevăzute prin norme speciale.

Or, în speță, refuzul recurentului-pârât de a emite în favoarea intimatei-reclamante avizul de angajare în muncă a cetățenilor de origine pakistaneză nu este o măsură complementară sancțiunii principale aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției, în legătură directă cu fapta constatată în cuprinsul acestuia, ci are ca fundament existența acestui proces-verbal și însuși textul de lege, care prevede în mod expres condițiile necesare pentru eliberarea avizului de muncă. Una dintre aceste condiții este ca angajatorul să nu fi fost sancționat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanță. art. 260. alin. 1it. e) sau e indice 1) din Legea numărul 53/2003 — Codul muncii — republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori potrivit prevederilor art. 8. alin. (1) din H.G. numărul 905/2017 privind registrul general de evidentă a salariaților, în ultimele 6 luni anterioare soluționării cererii, condiție ce nu a fost îndeplinită în cazul de față.

În plus, în urma examinării prevederilor art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte observă că acest text legal nu impune condiția ca eventuala sancțiune aplicată celui care solicită emiterea avizului de angajare să fi dobândit caracter definitiv.

Introducerea de către reclamantă a plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție are ca efect doar suspendarea executării sancțiunii contravenționale aplicate, nu și dispariția din realitatea juridică obiectivă a acestui proces-verbal.

Astfel, până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de autenticitate, de veridicitate și de legalitate și produce toate efectele juridice pentru care a fost emis, mai puțin executarea sancțiunii contravenționale, care este suspendată conform art. 32 alin. (3) prima teză din O.G. nr. 2/2001, iar pârâtul se poate prevala de conținutul acestuia, cu ocazia analizării cererii întemeiate pe dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 25/2014.

În concluzie, constatând că, în mod corect, recurentul-pârât a refuzat emiterea avizului de muncă pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, având în vedere că societatea reclamantă a fost sancționată contravențional, în ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, Înalta Curte apreciază că sentința instanței de fond este nelegală și că se impune reformarea acesteia.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General de Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Olt, va casa hotărârea atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea introductivă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General de Imigrări-Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Olt împotriva sentinței civile nr. 259 din data de 13 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General de Imigrări - Direcția Migrație -Biroul pentru Imigrări Olt, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.