ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5422/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2022 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a formulat contestație împotriva refuzurilor de eliberare a avizelor de angajare în muncă nr. x/BPIOT/DMM/15.12.2021 și nr. x/BPIOT/DMM/16.12.2021, emise de Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Olt, solicitând admiterea contestației, anularea înscrisurilor privind refuzurile de angajare în muncă și obligarea Inspectoratului General pentru Imigrări, Direcția Migrație și a Biroului pentru Imigrări Olt să emită avizele de angajare a unui număr de 65 de cetățeni bengalezi conform tabelelor anexate.

Prin sentința civilă nr. 98 din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări și a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins ca nefondată cererea având ca obiect anulare act formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Biroul pentru Emigrări Olt.

Împotriva sentinței civile nr. 98 din 13 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a învederat că instanța de fond, pentru a respinge cererea de chemare în judecată, a pronunțat hotărârea fără a avea în vedere dispozițiile legale și apărările sale privind momentul depunerii electronice a cererilor de acordare a avizelor de lucru pentru cei 65 de cetățeni bengalezi, respectiv data de 23 octombrie 2021.

Neavând în vedere data depunerii cererilor (23 octombrie 2021), instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală în raport de dipozitiile art. 4 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 25/2014.

Recurenta-reclamantă a susținut că prima instanță trebuia să aibă în vedere că data depunerii cererilor a fost 23 octombrie 2021, nu numai raportându-se la înscrisurile care dovedeau acest lucru, dar și la înscrisurile din care rezultă că Biroul pentru Imigrări Olt i-a comunicat că solicitarea din data de 23 octombrie 2021 a trecut în starea "în curs de soluționare", ceea ce confirmă că cererile în vederea obținerii avizelor au fost depuse conform procedurilor la acea dată.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond, raportat la dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 25/2014, prin care legiuitorul a avut în vedere ca avizele să nu fie acordate doar societăților comerciale care nu au restanțe la bugetul de stat, trebuia să aibă în vedere și faptul că la dosarul cauzei a depus adresa AJFP Olt numărul 7279/01.04.2022, din care rezultă că la data de 30 septembrie 2021 nu avea obligații fiscal restante la bugetul statului.

Intimatul-pârât Biroul pentru Imigrări Olt a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, în perioada 17-19 noiembrie 2021, respectiv 23-25 noiembrie 2021, reclamanta A. S.R.L. a depus 65 de cereri de eliberare a avizului de angajare ca lucrător permanent pentru cetățeni din Bangladesh.

Prin adresele nr. x/15.12.2021 și nr. y/16.12.2021 au fost respinse cererile formulate, reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile admiterii cererilor, respectiv condiția impusă de art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014 și că s-a decis în temeiul art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014 neacordarea avizelor de angajare.

Criticile recurentei-reclamante privind modul de aplicare în cauză a prevederilor art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, sunt nefondate.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, deși prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a criticat modul de aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 25/2014, acest act normativ privește unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare ale unor operatori economici din industria de apărare și reglementarea altor măsuri fiscal-bugetare, astfel că vor fi avute în vedere prevederile art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Potrivit art. 4 din O.G. nr. 25/2014, avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător.

Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului; b) angajatorul are achitate obligațiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru, anterior depunerii cererii; c) angajatorul nu a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune prevăzută de Codul muncii ori pentru o infracțiune contra persoanei săvârșită cu intenție, prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind C. pen., cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare C. pen. d) angajatorul nu a fost sancționat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanță, art. 260 alin. (1) lit. e) sau e1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 privind registrul general de evidență a salariaților, în ultimele 6 luni anterioare soluționării cererii; e) contingentul anual pe tipuri de lucrători nou-admiși pe piața forței de muncă stabilit potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) nu a fost epuizat; f) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze în muncă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) și h), art. 11 și art. 27 alin. (2) lit. c) și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din referatul cu propuneri de refuz a avizului de angajare pentru lucrători permanenți, dar și din actele contestate, rezultă că motivul refuzului emiterii actului solicitat îl constituie neîndeplinirea condiției generale prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, respectiv lipsa dovezii că angajatorul are achitate obligațiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru, anterior depunerii cererii.

Potrivit art. 6 alin. (2) din același act normativ, dovada îndeplinirii condiției generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a certificatului de atestare fiscală emis de administrația finanțelor publice în a cărei rază teritorială își are sediul social sau profesional ori, după caz, domiciliul angajatorul, privind achitarea obligațiilor către bugetul de stat la sfârșitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii.

În condițiile în care prin certificatul depus s-a atestat de reclamantă situația obligațiilor fiscale ale societății la data de 31 august 2021, în mod corect a reținut instanța de fond că această împrejurare nu corespunde exigenței art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014.

Nici eventuala luare în considerare ca dată de depunere a cererilor a zilei de 23 octombrie 2021 nu este de natură să conducă la invalidarea raționamentului și, implicit, a concluziei reținute de judecătorul fondului, întrucât ultimul trimestru anterior acestei date este trimestrul 3 al anului 2021, care se încheie la data de 30 septembrie 2021, și nu trimestrul 2.

Așadar, și pentru o cerere depusă în cursul lunii octombrie 2021, trebuia atașat un certificat de atestare fiscală privind situația obligațiilor fiscale ale societății la data de 30 septembrie 2021.

În acest sens, se are în vedere și că, din Adresa nr. x DEC 7716/04.04.2022, emisă de AJFP Olt, rezultă că, în raport de prevederile art. 158 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, dacă o persoană juridică depune cererea de eliberare a certificatului de atestare fiscală în luna octombrie, se eliberează certificatul de atestare fiscală care cuprinde obligațiile fiscale și obligațiile bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central în vederea recuperării, restante la data de 30 septembrie, astfel că, reclamanta nu ar fi fost în imposibilitatea legală a obținerii certificatului de atestare fiscală pentru ultimul trimestru anterior depunerii cererii, indiferent de data care se ia în considerare ca fiind data de depunere a cererilor.

Nu în ultimul rând, nici depunerea în fața instanței de judecată a unei adrese emise de organul fiscal în data de 01 aprilie 2022, nu poate să conducă la anularea actelor contestate în cauză, întrucât verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege s-a efectuat pe baza documentelor depuse de reclamantă până la momentul analizării cererilor de eliberare a avizului de angajare ca lucrător permanent pentru cetățenii străini, autoritatea pârâtă având obligația de a se pronunța asupra acestora exclusiv în baza documentelor depuse de persoana juridică solicitantă.

În consecință, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a atașat cererii de emitere a avizului de angajare certificatul de atestare fiscală pentru perioada expres prevăzută de lege, în mod corect a constatat instanța de fond ca nefiind îndeplinită în cauză condiția impusă de art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, astfel încât refuzul autorității pârâte de eliberare a avizului de angajare pentru cetățenii străini este legal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 98 din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 98 din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2023.