ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2255/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data 14.02.2022 sub nr. x/2022 s-a solicitat anularea H.G. nr. 684/13.08.1996, privind transmiterea unui teren situat în Municipiul Miercurea Ciuc, județul Harghita, în administrarea Ministerului de Interne și a anexelor ce fac parte integrantă din aceasta.

Parohia Romano - Catolică Șumuleu a formulat cerere de intervenție în nume propriu, solicitând anularea H.G. nr. 684/13.08.1996 pentru aceleași argumente de fapt și de drept pentru care a formulat și cererea principală înregistrată în Dosarul nr. x/2022, cerere care a fost conexată la prezenta cauză.

În dosarul menționat A. a formulat cerere de intervenție principală, susținând aceleași argumente ce au fost dezvoltate și prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022.

Totodată, Ministerul Afacerilor Interne și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul pârâților Guvernul României și Inspectoratul de Jandarmi Județean Harghita - U.M. 0586 Miercurea Ciuc

Prin sentința nr. 39 din 28 martie 2023 Curtea de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. și pe cale de consecință:

Respinge ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul și Inspectoratul Județean de Jandarmi Harghita - UM 0586 Miercurea Ciuc .

Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta Parohia Romano Catolică Șumuleu și, pe cale de consecință:

Respinge, ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Romano Catolică Șumuleu în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Inspectoratul de Jandarmi Județean Harghita - UM 0586 Miercurea Ciuc.

Respinge ca inadmisibile cererile de intervenție principală formulate de A. și Parohia Romano Catolică Șumuleu.

Admite cererile de intervenție accesorie formulate de Ministerul Afacerilor Interne și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor".

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantele Parohia Romano-Catolică Șumuleu și A., ambele criticând-o pentru nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

2.1. Recursul formulat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Șumuleu

Referitor la motivul de recurs reglementat de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată că prima instanță a ajuns la o concluzie ce se află în contradicție cu ceea ce s-a solicitat și cu probele administrate în privința excepției inadmisibilității acțiunii.

Cu referire la Dosarul nr. x/2012, recurenta-reclamantă susține că prima instanță, în mod nelegal, a constatat că data luării la cunoștință de existența actului atacat este anul 2014, când s-a pronunțat sentința civilă nr. 1354/2014 și s-a reținut că terenul de 5 ha se află în domeniul public al statului, conform H.G. nr. 684/1996.

În conformitate cu disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul de 30 de zile începe să curgă din momentul în care persoana vătămată a luat cunoștință, pe orice cale, de conținutul actului și nu de existența actului.

Faptul că instanța de judecată, în cadrul considerentelor sentinței civile nr. 1354/2014 face trimitere la H.G. nr. 684/1996, fără ca actul să fie depus în dosar și fără să fie comunicat, nu satisface exigențele prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu privire la cunoașterea conținutului.

Referitor la Dosarul nr. x/2021, este greșită constatarea instanței de fond în sensul că recurenta-reclamantă a luat cunoștință de conținutul actului atacat la data de 18.06.2021.

În data de 18.06.2021, OCPI Harghita a depus dosarul privind încheierea de reexaminare nr. 7026/23.02.2021, iar la 25.08.2021 s-a solicitat amânarea cauzei în vederea studierii documentelor depuse, când s-a constatat că H.G. nr. 684/1996 nu poate fi lecturată, deoarece era copiată și scanată într-o formă ilizibilă.

Prin cererea formulată la 11.11.2021, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea OCPI să depună toate înscrisurile în formă lizibilă, cererea a fost încuviințată de instanță, iar la data de 07.12.2021, documentele au fost depuse la dosar.

Astfel, data la care s-a luat la cunoștință de conținutul H.G. nr. 684/1996 este 07.12.2021 și nu 18.06.2021, cum greșit a reținut prima instanță.

În data de 07.01.2022 s-a formulat plângerea prealabilă, iar la 04.03.2021 a fost introdusă acțiunea, în termen de 6 luni, în consecință, excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă eronat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea primei instanțe s-a pronunțat cu aplicarea greșită a disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deoarece termenul pentru formularea plângerii prealabile începe să curgă din momentul în care persoana vătămată a luat cunoștință, pe orice cale, de conținutul actului, cum deja s-a arătat mai sus.

2.2. Recursul formulat de reclamanta A.

Referitor la motivul de recurs reglementat de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că instanța de fond a ajuns la o concluzie ce se află în contradicție cu solicitările și probele administrate în dosar, în privința soluționării excepției inadmisibilității acțiunii.

Cu privire la Dosarul nr. x/2019, recurenta-reclamantă susține că depunerea actului în data de 19.11.2019 nu îndeplinește cerințele art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul avea o formă diferită față de cea depusă în prezenta cauză, iar interesul său în atacarea H.G. nr. 684/1996 s-a născut ulterior pronunțării sentinței civile nr. 1976/2020, prin care Comisia Locală a fost obligată să soluționeze cererea înregistrată sub nr. x/21.09.2005.

Interesul legitim al recurentei-reclamantă s-a născut prin emiterea încheierii nr. 524/11.01.2021 pronunțată de OCPI Harghita, însă hotărârea de Guvern a fost depusă pentru prima dată la 25.11.2021 în Dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Miercurea Ciuc.

În data de 14.10.2021, s-a solicitat depunerea înscrisurilor într-o formă lizibilă, acestea fiind depuse la 25.11.2021.

Prin urmare, formularea plângerii prealabile la 20.12.2021 respectă exigențele prevăzute de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Răspunsul la plângerea prealabilă a fost dat în data de 16.02.2022, în timp ce acțiunea s-a depus pe rolul Curții de Apel București, la 14.02.2022.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține aplicarea greșită de către prima instanță a disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum s-a arătat mai sus.

Intimatul-pârât Inspectoratul de Jandarmi Județean Harghita și intimații -intervenienți Ministerul Afacerilor Interne și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș au depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

II. Soluția instanței de recurs Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neformulării în termen, de la data luării la cunoștință a actului atacat, a plângerii prealabile, respectiv cu depășirea atât a termenului de 30 zile, cât și a celui de 6 luni, prevăzut de disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința reclamantei A., instanța de fond a considerat că aceasta a luat la cunoștință de conținutul actului, în Dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, în data de 19.11.2019, plângerea prealabilă a fost introdusă la 20.12.2022, iar acțiunea pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrată în data de 19.02.2022.

Cu privire la reclamanta Parohia Romano-Catolică, prima instanță a considerat că aceasta a luat cunoștință de existența H.G. nr. 684/1996, încă din anul 2014, în condițiile în care în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Miercurea Ciuc s-a menționat despre acest act, aceeași mențiune fiind cuprinsă și în considerentele sentinței civile nr. 1354/15.05.2014.

Totodată, instanța de fond consideră că în Dosarul nr. x/2021 al judecătoriei Miercurea Ciuc, partea a luat cunoștință de conținutul actului, deoarece acesta a fost depus la dosar în data de 18.06.2021, iar plângerea prealabilă a fost formulată la 07.01.2022, cu depășirea termenelor legale.

Înalta Curte reține că recurentele-reclamante critică sentința de fond din perspectiva motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Argumentele aduse criticii de nelegalitate prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se încadrează, în realitate, celor indicate la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Motivele contradictorii susținute de recurentele-reclamante nu se subsumează pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., nu s-a invocat contradicția între considerente și dispozitiv sau între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este întemeiată.

Recurentele-reclamante susțin aplicarea greșită a disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr554/2004 în privința calculului termenelor de 30 de zile și de 6 luni pentru formularea plângerii prealabile, cu referire la data luării la cunoștință a conținutului actului atacat.

Cu privire la recursul formulat de recurenta-reclamantă Parohia Romano-Catolică Șumuleu, din lecturarea Dosarelor nr. x/2012 și nr. y/2021, înregistrate pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, se desprinde concluzia neîntrunirii motivelor de nelegalitate invocate de aceasta prin cererea de recurs.

Astfel, prima instanță a acceptat că recurenta-reclamantă nu ar fi putut să cunoască conținutul H.G. nr. 684/1996 în cadrul Dosarului nr. x/2012, prin urmare termenul de depunere a plângerii prealabile nu a fost calculat, luându-se în considerare actele depuse în această cauză.

Prima instanță a reținut că în Dosarul nr. x/2021, H.G. nr. 684/1996 și anexa, au fost depuse în data de 18.06.2021, de la acest termen urmându-se să se realizeze procedura prealabilă, însă recurenta-reclamantă a formulat-o în data de 07.01.2022, cu depășirea termenului de 30 de zile și a celui de 6 luni, prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă arată că documentele au fost redepuse la dosar, la solicitarea acesteia, în data de 07.12.2021, deoarece nu erau lizibile.

Înalta Curte, lecturând Dosarul nr. x/2021, reține că H.G. nr. 684/1996 și anexa au fost depuse în aceeași formă atât la 18.06.2021, cât și în data de 07.12.2021, iar cererea de redepunere a înscrisurilor nu s-a întemeiat pe faptul că actul ce conținea hotărârea de Guvern și anexa nu pot fi studiate.

Prin urmare, data stabilirii de către prima instanță, ca reprezentând momentul luării la cunoștință despre conținutul actului atacat și data formulării plângerii prealabile respectă disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, criticile urmând să fie respinse ca nefondate.

Cu privire la criticile formulate de recurenta-reclamantă A., se observă din lecturarea Dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, că actul a fost depus la data de 19.11.2019, conținutul său este clar, neavând relevanță că în prezenta cauză acesta a fost depus într-o altă formă, cât timp cuprinsul său este identic.

De asemenea, invocarea inexistenței interesului legitim pentru anularea actului nu este susținută de însuși obiectul acțiunii Dosarului nr. x/2019, obligarea Comisiei Municipiului Miercurea Ciuc pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de a reconstitui dreptul de proprietate al autorului reclamantei asupra suprafeței de teren în litigiu.

În cadrul acestui dosar s-au depus înscrisurile din care reieșea faptul că terenul s-a transmis, fără plată, în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului de Interne, prin H.G. nr. 684/1996, ceea ce înseamnă că interesul legitim subzistă de la data de 19.11.2019, cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Prin urmare, depunerea acelorași acte, ulterior și în Dosarul nr. x/2021 nu are semnificația repunerii în termen a reclamantei cu privire la formularea plângerii prealabile, conținutul actului atacat fiind cunoscut încă din data de 19.11.2019.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se dispună respingerea recursurilor ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantele Parohia Romano-Catolică Șumuleu și A. împotriva sentinței nr. 39 din 28 martie 2023 a Curții de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.