ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2251/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020 la care a fost reunit dosarul nr. x/2020, reclamanții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 302 din 01.04.2020, emisă de C.N.C.D. în dosarul nr. x/2019, în soluționarea petiției nr. 5698/30.09.2019, precum și obligarea pârâților la acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 779 din data de 19 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul A., ca neîntemeiată, iar pe fondul cauzei, a admis acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. și în consecință, a anulat Hotărârea C.N.C.D. nr. 302 din 01.04.2020.

Împotriva sentinței civile menționate anterior, a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerea acțiunii formulate de reclamanți, ca neîntemeiată și menținerii Hotărârii C.N.C.D. nr. 302 din 01.04.2020 emise în dosarul nr. x/2019 ca fiind legală și temeinică.

După o expunere succintă a situației de fapt, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond, reținând că C.N.C.D. și-a depășit limitele învestirii prin raportare la faptul că petentul, la momentul sesizării, nu a solicitat analiza prevederilor cuprinse în Regulament, nu a avut în vedere prevederile art. 53 alin. (3) din Ordinul nr. 144/2008 potrivit cărora "Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, membrii Colegiului director pot cere acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în petiție sau în punctul de vedere al reclamatului."

În acest context legislativ, Colegiul director, ținând cont și de plângerea prealabila nr. x/18.07.2019, adresată de petent părții reclamante, a trebuit să analizeze prevederile Regulamentului postat online pentru selecția în cadrul programului "Bugetare participativă Cluj-Napoca 2019", necesitatea acestei analize reieșind și din cuprinsul prevederilor prevederile O.G. nr. 137/2000 care reglementează rolul C.N.C.D. de garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării.

De asemenea, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond nu a analizat speța în complexitatea ei, apreciind ca pertinentă simpla motivație a părții reclamate că proiectul "Indicatoare turistice/Tourist sign/Turisztikai jelzatablak" a fost declarat neeligibil pentru că nu îndeplinea criteriul din regulament prevăzut la Cap. 6, pct. 6, lit. b) și anume "să fie sau să poată fi asimilat unei investiții aflate în aria de competență a Primăriei Cluj-Napoca și care vizează un spațiu public ".

Prin plângerea prealabilă din data de 18.07.2019, intimatul-pârât A. a solicitat, în mod direct, părții reclamante să excludă noțiunea de "etnic" din Regulamentul postat online pentru selecția în cadrul programului "Bugetare participativă Cluj-Napoca 2019", formându-și convingerea că excluderea proiectului său s-a datorat tocmai faptului că aparține etniei maghiare.

Deși partea reclamantă a precizat că a urmărit - prin respectivul criteriu - ca proiectele participante să nu promoveze aspecte etnice sau politice, în realitate modalitatea de atingere a acestui scop a fost neadecvată, creându-se o situație dezavantajoasă pentru petent, întrucât excluderea proiectului său i-a afectat dreptul la acces la toate la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice.

În ceea ce privește sarcina probei, recurentul-pârât a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (6) teza I din. O.G. nr. 137/2000 și ale art. 72 din Ordinul Președintelui C.N.C.D. nr. 144/2008, partea care afirmă ca a fost discriminată nu trebuie să facă dovada integrală a discriminării, fiind suficient să probeze doar existența unor fapte care permit a se presupune/prezumă existența unei discriminări directe sau indirecte, situație în care persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.

Or, în procedura jurisdicțional administrativă, reclamanta nu a întors aparența de discriminare, pe criteriul etnic, a stării de fapt reclamate de petent, simpla susținere că proiectul a fost declarat neeligibil pe alt criteriu și nu pe cel etnic neputând fi reținută.

In ceea ce privește concluzia instanței potrivit căreia "considerentele expuse la pct. 18 din hotărâre fiind în contradicție cu dispozitivul, ceea ce atrage anularea actului (...)", recurentul-pârât a precizat că, în urma unei erori materiale, s-a menționat că "nu se întrunesc elementele constitutive ale faptei de discriminare potrivit art. 1 alin. (2) lit. f) din O.G nr. 137/2000", ulterior, stabilindu-se sancționarea reclamantei cu avertisment, construcția logică a punctului 18 al hotărârii conducând la concluzia existenței elementelor constitutive ale faptei de discriminare.

În plus, consideră că această eroare materială nu este de natură a leza temeinicia și legalitatea hotărârii contestate.

La dosar nu au fost înregistrate întâmpinări față de recursul dedus judecății.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiției asupra cererii de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 302 din data de 1 aprilie 2020, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a reținut că sunt în sarcina reclamantei Primăria Cluj-Napoca o fapta de discriminare în temeiul art. 1 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 137/2000, cu privire la procedura de bugetare participativă desfășurată de autoritatea publică locală și s-a decis sancționarea acesteia cu avertisment, însoțit de recomandarea ca pe viitor să elimine din documentația postată online orice referire la elemente de etnicitate ce pot induce ideea de discriminare.

În considerentele hotărârii C.N.C.D. s-a reținut, în esență, că utilizarea cuvântului "etnic" la cap. 6, pct. 6, lit. f) din Regulament poate crea impresia impunerii unei interdicții în ceea ce privește promovarea proiectelor aparținând etnicilor maghiari, respectiv a propunerilor ce conțin elemente cu trimitere la această minoritate, săvârșindu-se astfel o faptă de discriminare prin refuzul accesului la serviciile publice.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Primarul Municipiului Cluj-Napoca și a anulat Hotărârea CNCD nr. 302/01.04.2020.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de către instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport de situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Observând Hotărârea CNCD atacată în prezenta cauză, se constată că reclamanții au fost sancționați contravențional ca urmare a reținerii incidenței prevederilor art. 1 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora: "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: (...) f) dreptul de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice".

Potrivit art. 2 alin. (1) din același act normativ, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".

În ceea ce privește examinarea condițiilor necesare identificării unei posibile discriminări, din economia dispozițiilor ordonanței rezultă că, pentru a fi în prezența unei discriminări, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui tratament diferențiat a unor situații analoage (sau omisiunea de a trata în mod diferit situații diferite, necomparabile); existența unui criteriu de discriminare - care poate fi unul dintre cele enumerate în mod expres de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 (rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată) sau poate fi un alt criteriu care are drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.

Prin urmare, este necesar ca deosebirea, excluderea, restricția sau preferința să aibă la bază unul dintre criteriile de discriminare prevăzute de către art. 2 alin. (1) și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că, prin Hotărârea nr. 302/01.04.2020 recurentul-pârât C.N.C.D. a reținut că proiectul înscris pe platforma www.x.ro de către intimatul-pârât A. a fost declarat neeligibil în baza criteriului etnic, ca urmare a faptului că autorul acestuia aparținea minorității maghiare, fapt ce a reprezentat o discriminare, având ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte observă că proiectul intimatului-pârât, în realitate, a fost respins ca urmare a neîndeplinirii criteriului prevăzut de Cap. 6, art. 6, lit. b) din Regulament, care prevede că acesta trebuie să fie sau să poată fi asimilat unei investiții aflate în aria de competență a Primăriei Cluj-Napoca și să vizeze spațiul public.

Or, în aceste condiții nu se poate reține o diferențiere datorată apartenenței la minoritatea maghiară, care să conducă la restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, condițiile de înscriere a proiectelor pe platforma online nefăcând distincție între cetățenii români și cei aparținând comunității maghiare.

Mai mult decât atât, prin instituirea condiției din Regulament potrivit căreia proiectele participante nu trebuie să aibă caracter politic sau etnic, s-a urmărit evitarea promovării proiectelor de această natură, tocmai pentru a încuraja participarea tuturor membrilor colectivității, indiferent de apartenența etnică sau politică.

Chiar și în ipoteza în care motivul respingerii proiectului propus de către intimatul-pârât ar fi fost fundamentat pe pct. 6 lit. f) din Regulament, Înalta Curte nu identifică în cuprinsul acestuia o componentă discriminatorie în sensul prevederilor O.G. nr. 137/2000.

În atare situație, în care nu se identifică o discriminare directă și indirectă, nu mai prezintă utilitate analiza criticilor formulate de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării referitoare la pretinsa eroare materială strecurată în cuprinsul hotărârii nr. 302/01.04.2020 și la împrejurarea că instanța de fond a reținut în mod eronat depășirea de către C.N.C.D. a limitelor învestirii, întrucât acestea nu sunt în măsură să conducă la reformarea sentinței recurate, în sensul constatării unei fapte discriminatorii în sarcina intimatei-reclamante.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 779 din data de 19 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.