ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6273/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.11.2017, reclamanții Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 531 din data de 27.09.2017 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința nr. 86 din 03 aprilie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins formulată de reclamanții Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Fundația "Desire"- Fundație pentru Deschidere și Reflexie Socială, împotriva hotărârii nr. 531 din 27 septembrie 2017 emisă de CNCD, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea formulată de pârâta Fundația "Desire"- Fundație Pentru Deschidere și Reflexie Socială de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs, reclamanții Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca - prin primar în condițiile art. 493 C. proc. civ.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic, recurenții-reclamanți au făcut trimitere la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data 3 decembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 25 noiemvrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile expuse in cererea de recurs pentru considerentele în continuare prezentate.

S-a considerat astfel că soluția de menținere a Hotărârii nr. 531/2017 de către instanța de fond este nelegală, având la baza o greșită interpretare a prevederilor Legii nr. 114/1996, a prevederilor Legii nr. 116/2002, precum și o interpretare greșită și subiectivă a criteriilor care stau la baza atribuirii locuințelor sociale în Municipiul Cluj-Napoca.

Potrivit art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 "Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei."

Astfel, termenul de 1 an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei reprezintă un termen de decădere, iar titularul dreptului subiectiv are obligația de a-și exercita dreptul prevăzut în norma imperativă doar în intervalul de timp prevăzut de acesta.

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 434 din 16 decembrie 2015 dispune modificarea și completarea Anexelor 1, 2 și 3 la Hotărârea nr. 150/2013 (criteriile de punctare pentru soluționarea cererilor de locuințe sociale și repartizarea acestora în regim de închiriere începând cu anul 2014, formularele de înscriere pe lista de priorități la locuințe sociale, documentele justificative pentru întocmirea dosarelor, stabilirea datei și locului de depune a dosarelor, precum și modul de comunicare a acestor informații către solicitanți).

Faptele de discriminare pe care petenta A. le-a reclamat prin petiția nr. 6247/20.10.2016, și care au fost reținute ca atare de Colegiul Director al CNCD prin Hotărârea nr. 531/27.09.2017, au fost stabilite prin Hotărârea Consiliului Local nr. 150/2013, fiind menținute doar de Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 434/2015, sens în care termenul de 1 an prevăzut de art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 curge de la data aducerii acestui act normativ la cunoștința publică în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (1) din Legea 215/2001, si anume data publicării pe site-ul instituției.

Astfel, în pronunțarea Hotărârii nr. 531/27.09.2017, Colegiul Director al CNCD a avut în vedere criteriile prevăzute de HCL nr. 434/16.12.2015 privind modificarea și completarea Anexelor 1,2 și 3 ale Hotărârii nr. 150/2013.

Actul normativ analizat nu a fost emis de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca, ci a fost adoptat de către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, fiind rezultatul manifestării de voință a autorității locale deliberative, Primarul Municipiului Cluj-Napoca nefiind parte în raportul juridic presus discriminator analizat de către Colegiul Director al CNCD, sens în care considerăm că în mod-greșit Colegiul Director a aplicat Primarului Municipiului Cluj-Napoca amenda contravențională de 3000 RON, întrucât acesta nu a fost autorul faptei considerate de către Colegiul Director ca și discriminatorie.

Pe cale de consecință, întrucât în speță este vorba de autorități publice distincte, afirmă recurenta că soluția instanței de fond de menținere ca legală a Hotărârii pronunțată de către Colegiul Director al CNCD nr. 531/27.09.2017 este nelegală, deoarece Primarul Municipiului Cluj-Napoca nu este autorul presupusei fapte discriminatorii, solicitând Onoratei instanțe de recurs anularea acesteia ca nelegală.

Într-o primă chestiune trebuie avute în vedere categoriile de persoane care pot beneficia de acordarea locuințelor sociale. Aceste categorii de persoane sunt prevăzute în art. 43 din Legea nr. 114/1996, care prevede că " Locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile prevederilor prezentului capitol, și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, următoarele categorii de persoane: persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari, tinerii care au vârsta depănă la 35 de ani, tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I și II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii și văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ai prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptățite."

Totodată, potrivit art. 42 din Legea nr. 114/1996 .,Au acces la locuință socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salariat mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Național de Statistică în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care se repartizează locuința."

Potrivit art. 30 alin. (4) din H.G. nr. 1275/2000, "criteriile de repartizare a locuințelor din fondul locativ de stat, avute în vedere la alin. (2) nu sunt limitative; la acestea se pot adăuga de către consiliile locale și alte criterii, în funcție de situațiile specifice existente pe plan local".

Prin urmare, prevederile Legii nr. 114/1996 se adresează unor persoane cu venituri mai reduse, și nu se adresează așa cum a arătat instanța de fond "grupurilor de persoane vulnerabile social predispuse excluziunii sociale", în privința cărora este incidență o altă legislație specială, și anume Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, coroborat cu Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale.

Astfel, locuințele sociale se adresează acelor categorii de persoane care deși realizează venituri, acestea nu sunt suficiente pentru a închiria sau cumpăra o locuință la prețul pieței, chiria locuinței sociale fiind doar subvenționată și nu gratuita.

Criteriile de acordare a locuințelor sociale au fost stabilite la nivelul Municipiului Cluj-Napoca, tocmai pentru a facilita accesul la o locuință socială a categoriilor de persoane cu un venit mai redus decât câștigul salarial mediu net lunar pe economie.

Prin Hotărârea nr. 531/27.09.2017, emisă în dosarul nr. x/2016, în urma petiției nr. 6247/20.10.2016, formulată de A., Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât următoarele:

- acordarea unui punctaj de numai 5 puncte pentru obținerea de locuințe sociale de către persoanele fără studii sau studii primare, 10 puncte pentru persoanele cu dizabilități, până la 20 de puncte pentru condițiile de locuire precare în locuințe neconvenționale, în comparație cu acordarea de 40 de puncte pentru persoanele care au studii universitare și 45 puncte pentru cei cu studii doctorale, reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 10 lit. a) și h) al O.G. nr. 137/2000J

- aplicarea reclamatului, Instituția Primarului Municipiului Cluj-Napoca, amenda contravențională de 3000 RON conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000;

- obligarea reclamatului sa publice pe pagina de internet a Primăriei Cluj-Napoca un rezumat al prezentei hotărâri conform art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000;

- recomandarea reclamatului să inițieze modificarea H.C.L. nr. 434/16.12.2015 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca privind modificarea și completarea Anexelor 1, 2 și 3 ale Hotărârii nr. 150/2013 (criteriile de punctare- criterii de eligibilitate și de selecție- pentru soluționarea cererilor de .locuințe sociale și repartizarea acestora în regim de închiriere, formularele de înscriere pe listele de priorități la locuințele sociale, documentele justificative pentru întocmirea dosarelor, stabilirea datei și locului de depunere a dosarelor, precum și modul de comunicare a acestor informații către solicitanți), în sensul de a mării punctajul acordat pentru persoanele aflate în situațiile analizate mai sus.

Or, prin decizia civilă nr. 1512/11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj s-a anulat parțial HCL Cluj - Napoca nr. 434/16.12.2018 privind modificarea și completarea Anexelor 1,2 și 3 si HCL Cluj-Napoca nr. 150/2019 cu privire la criteriul de eligibilitate privind accesul la locuințele sociale prevăzut la pct. I lit. A)11 în măsura în care pentru îndeplinirea criteriului nu sunt considerate eligibile veniturile de asistență socială precum și criteriul de selecție prevăzut la pct. IV studii.

Or, tocmai acordarea punctajului pentru studii a făcut obiectul analizei în prezenta cauză.

Anularea actului administrativ, cu motivarea realizată în privința discriminării legate de criteriul studiilor, se impune a fi acceptată cu putere de lucru judecat și în prezenta cauză, cât privește analiza pe fond a recursului.

Cât privește celelalte motive de recurs;

- În ceea ce privește tardivitatea petiției adresată de intimată CNCD.

Termenul de 1 an din O.G. nr. 137/2000 are a se raporta în mod evident la Hotărârea CL nr. 434/2015, necum la Hotărârea CL nr. 150/2015 pe care o modifică.

Faptul că unele prevederi sunt similare nu are însă nicio importanță că respectivele criterii discriminatorii ar fi fost adoptate și printr-un act anterior nu înlătură efectele discriminatorii generate prin propria forță juridică unilaterală deținută de noul act administrativ.

În speță, sunt două acte juridice, cu valoare administrativă, purtătoare în mod individual de efecte discriminatorii separate în timp și spațiu (odată efectele discriminatorii produse prin Hotărârea nr. 150/2013, iar altă dată efectele discriminatorii produse prin Hotărârea nr. 434/2015),

Fiecare dintre aceste acte juridice generează în mod individual și separat fapte de discriminare distincte și unice în timp și spațiu, circumscris datelor și perioadelor intrate în circuitul civil, chiar dacă au fost săvârșite prin acte sinonimice, constând în același tip de criterii discriminatorii.

Astfel, termenul stabilit prin art. 20, alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 se calculează de la data la care s-a săvârșit fapta de discriminare, adică, în speță, de la data la care Hotărârea nr. 434/2015 a produs în mod particular, prin propria forță juridică, efectele discriminatorii constatate.

- Cât privește faptul că nu Primarul ar fi autorul actului discriminatoriu se apreciază ca nelegală hotărârea în speță, întrucât reclamantul consideră că, nefiind emitentul Hotărârii nr. 434/2015 (emitentul fiind Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca), sancțiunea nu i-ar fi trebuit aplicată,

In primul rând trebuie precizat aspectul că CNCD a sancționat instituția primarului Cluj-Napoca în calitatea sa de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale municipiul Cluj-Napoca, pentru fapta de discriminare constând în aplicarea unui act administrativ de către persoana care deține personalitate juridică, anume unitatea administrativ-teritorială amintită.

CNCD nu putea sancționa Consiliul Local pentru adoptarea acestui act administrativ, având în vedere, pe lângă faptul că nu angaja un control de legalitate cu privire la modul de adoptare al actului (control de competența instanței de contencios administrativ), absența personalității juridice și a capacității de folosință și, derivat, absența calității procesual-litigioase pasive (în fața CNCD) a acestui organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale1.

Aceeași imposibilitate se năștea și fața de structura executivă a unității administrativ-teritoriale, anume primăria municipiului Cluj-Napoca.

Absența personalității juridice și a capacității de folosință generează de plano imposibilitatea angajării răspunderii juridice.

Singura față de care se putea angaja răspunderea juridică pentru aplicarea unui act administrativ purtător de efecte juridice discriminatorii era cea care deținea personalitate juridică, anume unitatea administrativ-teritorială, prin instituția primarului sau, astfel cum a formulat CNCD, instituția primarului Cluj-Napoca (strict în calitatea sa subînțeleasă de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale municipiul Cluj-Napoca, adecvat voinței nealterate a CNCD).

Chiar dacă s-ar fi putut antrena răspunderea juridică și față de Consiliul Local, prin reprezentant, în calitatea de emitent al actului administrativ, acest aspect nu înlătura răspunderea juridică pentru aplicarea actului (purtător de efecte discriminatorii) a unității administrativ teritoriale prin instituția primarului Cluj-Napoca.

În concluzie în raport de analiza de mai sus, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum motivele invocate de reclamanții-recurenți nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 teza a II-a C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca - prin primar împotriva sentinței civile nr. 86 din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2020.