ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4913/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 16.01.2017 sub numărul x/2017 reclamantii Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta A., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.087,84 RON, reprezentând debit aferent contractului de rate lunare numărul 6658 din 23.09.1998 încheiat în baza contractului de vânzare - cumpărare numărul x/03.09.1998, pentru perioada 01.12.2011- 30.09.2015; obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 4.177,92 RON, aferente perioadei 01.12.2011 - 06.10.2015, precum și la plata în continuare a majorărilor de întârziere, începând cu 06.10.2015 și până la achitarea integrala a debitului principal; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4153/30.05.2017 pronunțată în dosarul civil nr. x/2017 al Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de Municipiul Cluj Napoca, reprezentat prin primar, B. si Consiliul local al Mun. Cluj Napoca reprezentat prin primar, în contradictoriu cu pârâta A.. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1.087,84 RON, reprezentând debit restant aferent perioadei 01.12.2011 - 30.09.2013 și a fost respinsă în rest cererea ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții Consiliul Local al Mun. Cluj-Napoca, prin primar și Mun. Cluj-Napoca, prin primar.

Prin decizia civilă nr. 1394/2017 din 23 octombrie 2017, Tribunalul Cluj, secția Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de către apelanții Consiliul Local al Mun. Cluj-Napoca, prin primar și Mun. Cluj-Napoca, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 4153/2017 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2017, pe care a păstrat-o în totalitate; fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA - PRIN PRIMAR și MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA - PRIN PRIMAR.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 08.06.2018.

La data de 21.06.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 25.06.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Cluj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Cluj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA - PRIN PRIMAR și MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 1394/2017 din 23 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Cluj, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.