ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2024

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, secția de Combatere a Corupției din 16.09.2015, înregistrat la Tribunalul Călărași sub nr. x/2015, a fost trimisă în judecată, printre alții, inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și a art. 38 alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală nr. 56/09.05.2015, Tribunalul Călărași – secția penală, în baza art. 19-20 C. proc. pen., cu referire la art. 193 alin. (2) C. civ., a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a obligat pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 3.838.000 RON (sumă din care face parte și suma de 845.206,31 RON, stabilită cu titlu de creanță bugetară de către partea civilă AFIR, conform procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.05.2014, în baza deciziei din data de 24.07.2014, de soluționare a contestației S.C. B. S.R.L.), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate, plus dobânzile și penalitățile de întârziere, până la data plății efective.

Această dispoziție a instanței a fost menținută prin decizia penală nr. 352A/18.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală în dosarul nr. x/2015.

Împotriva sentinței penale sus-menționate, a formulat la data de 15.02.2023, cerere de revizuire revizuenta A., înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2023.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că potrivit art. 452 C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

A mai arătat că prin sentința civilă nr. 1485/26.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3709/21.11.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul cu același număr, s-a reținut, cu caracter definitiv, că prejudiciul produs AFIR prin fapta săvârșită de B. S.R.L. este în cuantum de 868.524,54 RON, în timp ce prin hotărârile penale a căror revizuire se solicită, s-a dispus obligarea inculpaților în mod solidar la plata unui prejudiciu de 3.838.000 RON.

Prin decizia nr. 631A din data de 02.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe revizuenta A. și pe intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că se aplică normele de competență prevăzute de C. proc. civ., respectiv art. 510 alin. (2) C. proc. civ., cauza urmând a fi soluționată de instanța mai mare în grad față de Curtea de Apel București, care a dat prima hotărâre, cea a cărei autoritate de lucru judecat ar fi fost încălcată în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (sentința civilă nr. 1485/26.05.2015), este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală, sub nr. x/2023.

Prin încheierea din 14.02.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare, reținându-se că, în raport de considerentele deciziei nr. 631A din data de 02.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cererea de revizuire a fost înregistrată în mod eronat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare (în dosarul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie), prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, invocând excepția tardivității cererii și excepția lipsei calității procesuale active, precum și inadmisibilitatea cererii de revizuire.

În ceea ce privește excepția tardivității, susține că în raport cu prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire este tardivă, întrucât termenul de formulare a căii extraordinare de atac este de o lună și se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, respectiv de la data de 18.01.2021.

Analizând cu prioritate excepția de tardivitate a cererii de revizuire deduse judecății în prezenta cauză, invocată de către intimată prin întâmpinare, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de revizuire fiind tardiv formulată, raportat la considerentele ce urmează:

Cu titlu prealabil, se impun a fi reținute dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora: "Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ..", astfel că în mod corect prezenta cerere de revizuire a fost înaintată spre soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de revizuire formulată de revizuenta A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestor dispoziții: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Termenul în care cererea de revizuire circumscrisă acestui temei de drept putea fi formulată este cel prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora: "(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În cauză, Înalta Curte constată că, întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data pronunțării deciziei penale nr. 352A/18.03.2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția I penală în dosarul nr. x/2015, respectiv la data de 18.03.2021, în raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 18 aprilie 2021.

Or, în speță revizuenta A. a înregistrat cererea de revizuire pe rolul Curții de Apel București la data de 15.02.2023, conform ștampilei aplicate pe prima filă a cererii de revizuire din dosarul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie .

Având în vedere aceste aspecte, se constată că cererea de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată cu depășirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către revizuent, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat în vreun fel depunerea tardivă a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere aspectele de mai sus, se constată că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pt. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 C. proc. civ., coroborate cu art. 511 alin. (1) pt. 8 C. proc. civ., va admite excepția tardivității și va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 56 din 9 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 352/18.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 56 din 9 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 352/18.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, ca tardivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.