ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 219/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată și circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 20.03.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Apelor și Pădurilor (MAP): A. Constatarea neîndeplinirii de către Guvernul României a obligației de adoptare a Hotărârii de Guvern privind aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat în domeniul forestier, pentru perioada 2010 - 2013, într-un termen rezonabil, conform prevederilor art. 4 lit. s) pct. (4) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010 - echivalând cu un refuz nejustificat în temeiul art. 2 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 554/2004); B. Obligarea Guvernului României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a Proiectului de H.G. avizat de Guvern și de Comisia Europeană, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012. C. Obligarea MAP la plata: 1) Sumei de 2.015.367,43 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafața de pădure de 457,70 ha (2010), respectiv 1.214,20 (2011-2013) situată în zona/tipul funcțional T1/T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de B. pe întreaga perioadă a anilor 2010-2013 cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anilor 2010-2013; 2) Dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 2.015.367,43 RON, începând cu data de 14.09.2012 - data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012 și până la plata efectivă; Prin sentința nr. 302 din data de 24 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor; a respins excepțiile inadmisibilității, prescripției și lipsei de interes invocate de pârâtul Guvernul României; a respins ca prematur introdusă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 2.015.367,43 RON, reprezentând compensații, ajutoare de stat și a dobânzilor fiscale aferente. De asemenea, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pe care l-a obligat să adopte o hotărâre de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a proiectului de Hotărâre de Guvern avizată de Guvern în Comisia Europeană, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012. A respins, în rest, ca nefondată acțiunea în contradictoriu cu Guvernul României, pe care l-a obligat la 50 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.

Cererea de lămurire dispozitiv La data de 27 februarie 2023, reclamanta A. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 302/2018 din data de 24 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, solicitând a se clarifica dacă, prin obligația impusă în sarcina pârâtului de adoptare a unei hotărâri de guvern privind aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, instanța a avut în vedere obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea unui act administrativ cu caracter individual.

Încheierea recurată în prezenta cauză Prin încheierea din 3 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile tardivității, inadmisibilității și lipsei de interes; A respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 302/2018 din data de 24 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, formulată de reclamanta A., în contradictoriu în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Apelor și Pădurilor.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 3 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 302/2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal la data de 24.05.2018 în dosarul nr. x/2017, astfel cum a fost formulată, precum și menținerea soluției instanței de fond în privința excepțiilor tardivității, inadmisibilității și a lipsei de interes. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că în speță lămurirea dispozitivului prezintă relevanță în contextul cadrului legislativ actual, întrucât la data de 09.11.2022 a fost adoptată H.G. nr. 1370/2022. Cum în hotărârea a cărei lămurire se solicită nu s-a dispus în mod explicit obligarea Guvernului României la adoptarea unei hotărâri de guvern sub forma unui act administrativ cu caracter normativ și, profitând de lipsa de claritate din dispozitiv, în prezent, Guvernul României, prin intermediului organului de specialitate MMAP, susține că H.G. nr. 1370/2022 este un act administrativ cu caracter individual. Precizează că a formulat cererea de lămurire dispozitiv pentru a cunoaște dacă, la momentul pronunțării sentinței nr. 302/2018 în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere obligarea pârâtului la adoptarea unei hotărâri de Guvern cu caracter normativ sau individual, împrejurare ce au putea clarifica dacă Guvernul României și-a îndeplinit corect și legal obligația de adoptare a actului administrativ conform dispoziției instanței de judecată. Arată că H.G. nr. 1370/2022 a fost adoptată doar ca urmare a demarării procedurii de executare silită, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova. Susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că, prin demersul judiciar de față ar fi solicitat, de fapt, completarea hotărârii și nu lămurirea dispozitivului acesteia, instanța încălcând, prin recalificarea dată cererii de lămurire, principiul disponibilității, prevăzut de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. și limitele învestirii. Arată că nu este incident art. 152 C. proc. civ., privind denumirea greșită a cererii, pentru a necesita recalificarea. Consideră că în ambele ipoteze, instanța era obligată să pună în discuția părților fundamentul juridic raportat la fondul cererii sau necesitatea completării cadrului procesual, însă dacă partea insistă în soluționarea cererii astfel cum a fost inițial formulată, instanța nu poate considera cererea modificată, întrucât acest aspect încalcă principiul disponibilității. Critică faptul că în ultimul paragraf din considerente, instanța s-a referit la cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 302/2018, deși nu a fost învestită cu o atare cerere și în condițiile în care completarea cererii are ca premisă, conform art. 444 C. proc. civ., ipoteza în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, aspect care nu se regăsește în prezenta speță. Susține că nu sunt incidente prevederile art. 444 C. proc. civ. și că lămurirea dispozitivului este imperios necesară, deoarece în cuprinsul său se regăsesc obligațiile concrete ale părților, dispuse de către instanță, care însă nu pot fi puse în executare de creditor prin interpretare și prin raportare la considerentele hotărârii. Mai arată că nu este de acord cu argumentul instanței de fond, conform căruia "dispoziția cu privire la care se cere lămurirea este clară", deoarece Guvernul României în prezent susține că hotărârea de guvern la a cărei adoptare a fost obligat este un act administrativ individual, interpretare care este, în opinia sa, cauzatoare de prejudicii și discriminantă în raport cu alți proprietari de terenuri cu vegetație forestieră supuși acelorași restricții. Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că instanța nu a indicat motivele concrete pentru care a apreciat că dispozitivul sentinței este clar, iar pe de altă parte, hotărârea cuprinde motive contradictorii. În ceea ce privește nemotivarea, arată că hotărârea recurată nu respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și că nemotivarea unei hotărâri judecătorești atrage nulitatea virtuală și absolută a acesteia. Susține că instanța de fond a prezentat în considerentele hotărârii aspecte care nu au fost puse în discuția părților, respectiv nu au fost supuse discuției contradictorii. Totodată, instanța de fond nu a motivat corespunzător soluția, prin raportare la cererile și apărările părților, ci a motivat generic, pur teoretic, chiar analitic aspectele deduse judecății, făcând o comparație între procedura completării hotărârii și cea a lămuririi dispozitivului, deși nu s-a pus în discuția părților o eventuală modificare sau recalificare a cererii și nici părțile nu au solicitat acest lucru. Referitor la motivele contradictorii, arată că în prima parte a considerentelor a reținut că dispozitivul încheierii atacate este clar, nefiind incidentă instituția lămuririi dispozitivului, dar ulterior a reținut că a lămuri dispozitivul în sensul solicitat de reclamantă este echivalent cu a completa dispozitivul, motivând în raport cu recalificarea pe care a dat-o cererii de lămurire, astfel cum reiese din ultimul paragraf al motivării, prin care a subliniat că va respinge cererea de completare a dispozitivului. Critică argumentul instanței de fond în sensul că reclamanta ar fi de fapt nemulțumită de termenul de depunere a cererilor, prevăzut în Hotărârea de Guvern, ceea ce excede instrumentului juridic al lămuririi de dispozitiv, recurenta susținând că nu a invocat argumente în sensul celor reținute de către instanță, ci doar a învederat că lămurirea dispozitivului prezintă relevanță și din perspectiva adoptării de către Guvernul României a H.G. nr. 1370/2022 și a procedurii de executare silită, întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în recurs Deși au fost legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinări.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 31 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 ianuarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 302/2018 din data de 24 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, în sensul de a clarifica dacă, prin obligația impusă în sarcina pârâtului de adoptare a unei hotărâri de guvern privind aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, instanța a avut în vedere obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea unui act administrativ cu caracter individual. Prin încheierea din 3 aprilie 2023, recurată în prezenta cauză, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile tardivității, inadmisibilității și lipsei de interes și a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 302/2018 din data de 24 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, formulată de reclamanta A., în contradictoriu în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Apelor și Pădurilor. Împotriva încheierii din 3 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deși în cuprinsul cererii de recurs recurenta-reclamantă a indicat în mod expres doar motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., criticile expuse se încadrează și în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care încheierea atacată va fi analizată și din această perspectivă. Cererea de față a fost întemeiată pe dispozițiile art. 443 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice." În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestuia, casarea hotărârii se poate cere când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Înalta Curte reține că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularități de ordin procedural, care atrag sancțiunea nulității sentinței în condițiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Subsumat acestui motiv de casare s-a invocat faptul că instanța de fond instanța de fond a reținut în mod greșit că, prin demersul judiciar de față ar fi solicitat, de fapt, completarea hotărârii și nu lămurirea dispozitivului acesteia, încălcând, prin recalificarea dată cererii de lămurire, principiul disponibilității părților, prevăzut de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. și limitele învestirii, iar pe de altă parte, faptul că instanța era obligată să pună în discuția părților fundamentul juridic raportat la fondul cererii sau necesitatea completării cadrului procesual. A mai arătat că în ultimul paragraf din considerente, instanța s-a referit la cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 302/2018, deși nu a fost învestită cu o atare cerere și în condițiile în care în cauză nu sunt incidente prevederile art. 444 C. proc. civ. Instanța de recurs apreciază că acest motiv de casare nu este incident în cauză și că nu se relevă încălcarea de către prima instanță a principiilor disponibilității părților și contradictorialității, în condițiile în care cererea de lămurire dispozitiv a fost comunicată părților adverse, iar completarea la care a făcut referire instanța în ultimele paragrafe ale considerentelor încheierii recurate face parte din raționamentul logico-juridic al instanței, pe care aceasta și-a fundamentat analiza cererii deduse judecății. Cu alte cuvinte, în cauză nu e vorba de o modificare de către instanță a cererii formulate de către parte, ci de concluzia la care a ajuns instanța de judecată în urma examinării argumentelor din cererea de lămurire dispozitiv, prin prima raționamentului logico-juridic al instanței, ce nu intră în sfera art. 14 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia: "Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate". În speță, în realitate, ceea ce se critică și o nemulțumește pe recurentă este soluția dată de către instanța de fond cu privire la cererea de lămurire dispozitiv, și nu încălcarea unor norme de procedură referitoare la această excepție. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte reține că, subsumat acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat în esență faptul că instanța nu a indicat motivele concrete pentru care a apreciat că dispozitivul sentinței este clar, iar pe de altă parte, hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât în prima parte a considerentelor a reținut că dispozitivul încheierii atacate este clar, nefiind incidentă instituția lămuririi dispozitivului, dar ulterior a reținut că a lămuri dispozitivul în sensul solicitat de reclamantă este echivalent cu a proceda la completarea acestuia. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de lămurire dispozitiv. Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Contrar celor susținute de către recurenta-reclamantă, instanța de fond a arătat că nu se impune lămurirea dispozitivului, acesta fiind clar, fără echivoc, constând în obligarea pârâtului Guvernul României să adopte o hotărâre de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a proiectului de Hotărâre de Guvern avizată de Guvern în Comisia Europeană care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012. De asemenea, în cuprinsul încheierii analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată. În concret, considerentul instanței de fond conform căruia dispozitivul sentinței este clar și nu necesită a fi lămurit nu vine în contradicție cu argumentul că a lămuri dispozitivul conform celor indicate de reclamantă, și anume, de a explicita în dispozitiv caracterul actului la care a fost obligat pârâtul, este echivalent cu a completa dispozitivul, acestea fiind aspecte distincte. Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate, instanța reținând în mod corect că aspectul a cărui lămurire s-a solicitat excede cadrului unei lămuriri de dispozitiv, care presupune doar clarificarea acestuia și nu modificarea sau completarea ori modificarea considerentelor hotărârii, așa cum s-a solicitat în speță. De altfel, chiar dispozițiile art. 443 alin. (1) C. proc. civ. condiționează formularea unei asemenea cereri de situația în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu este incidentă în cauză. Înalta Curte constată că soluția astfel dată nu este susceptibilă de lămurire din perspectiva soluției pronunțate, o dovadă în acest sens fiind chiar faptul că Guvernul României a procedat la punerea în executare a sentinței a cărei lămurire s-a solicitat. Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 3 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.