ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea în contencios administrativ și fiscal înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 16 martie 2017, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR (MAP), să se dispună: - constatarea neîndeplinirii de către Guvernul României a obligației de rezultat de adoptare și publicare în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern privind aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat în domeniul forestier, pentru perioada 2010 - 2013, într-un termen rezonabil, conform prevederilor art. 4 lit. (s) pct. (4) corob. cu art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010 - echivalând cu un refuz nejustificat în temeiul art. 2 alin. (2) lit. (i) din Legea nr. 554/2004, a arătat expres că doar pârâtul de rând 1 are competența de a adopta și publica în Monitorul Oficial actul administrativ cu caracter normativ. - obligarea Guvernului României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a Proiectului de H.G. avizat de Guvern și de Comisia Europeană, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012. - obligarea MMAP la plata: sumei de 2.858.038,05 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafața de pădure de 1.465,00 ha, situată în zona/tipul funcțional T1/T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular Gheorgheni pe întreaga perioadă a anilor 2010-2013, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anilor 2010-2013, precum și dobânzile fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 2.858.038,05 RON, începând cu data de 14.09.2012 - data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012 și până la plata efectivă, cu obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată (taxe judiciare de timbru, onorarii avocațiale etc.), potrivit dispozițiilor art. 453 și urmat. noul C. proc. civ.

Sentința instanței de fond Prin sentința nr. 131 din 17 noiembrie 2017 a Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile inadmisibilității, și, în consecință a respins, ca inadmisibile, petitele având că obiect: - constatarea neîndeplinirii de către pârâtul Guvernul României a obligației de adoptare și publicare în Monitorul Oficial al României a H.G. privind aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat în domeniul forestier în perioada 2010-2013; - obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor Metodologice anterior menționate, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Apelor Și Pădurilor (MAP), și a respins celelalte capete de cerere, formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit normele de drept material atunci când a statuat că activitatea de elaborare și adoptare a actelor normative este în competența puterii executive față de pretenția reclamantului de a obliga pârâtul Guvernul României la adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial al României a H.G. privind aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat în domeniul forestier în perioada 2010-2013. Arată reclamantul că instanța trebuia să exercite rol activ, pasivitatea sa însemnând o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale tuturor beneficiarilor de compensații/ajutoare de stat și face referire la Regulamentul CE nr. 659/1999 al Consiliului și la Decizia nr. 36/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de pretenția de obligare a Guvernului la plata compensațiilor în baza dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, recurentul arată că a parcurs întreaga procedură administrativă ulterior emiterii Deciziei CE nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, prin care Comisia Europeană a dat aviz favorabil efectuării plății acestor compensații, cărora le-a recunoscut caracterul de ajutor de stat. Or, niciunul dintre pârâți nu a contestat veridicitatea înscrisurilor depuse și nici un ar fi indicat in concreto că nu ar fi fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru obținerea acestor ajutoare, arată recurentul.

Apărările intimaților Intimații-pârâți Guvernul României și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Apelor și Pădurilor) au depus fiecare întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărîrii instanței de fond.

Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantului de obligare a pârâtului Guvernul României la adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului privind aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a Proiectului de H.G. avizat de Guvern și de Comisia Europeană, care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012 și, ulterior obligarea aceluiași pârât la plata compensațiilor pentru perioada 2010-2013, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă. Soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de recurentul-reclamant este împărtășită de instanța de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de drept ale cauzei. Înalta Curte constată că din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că Guvernul României a comunicat prin adresa nr. x/14.02.2017, că la cererea petentului referitoare la emiterea unei hotărâri de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare a compensațiilor pentru anii 2010 - 2013, Ministerul Apelor și Pădurilor, ca organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniu, a apreciat că solicitările formulate sunt neîntemeiate . Anterior, reclamantului i-a fost comunicat răspunsul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor - formulat cu adresa nr. x/07.02.2017, prin care i s-a adus la cunoștință că pentru perioada 19.07.2012 - 30.06.2014 nu s-au aprobat prin hotărâre de Guvern și nu s-au publicat în Monitorul Oficial al României, Normele metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă . Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată și completată, invocate de reclamant în susținerea cererii, "În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de, la, buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde, de, silvicultură, sume pentru (...) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă". De asemenea conform prevederilor art. 99 din Codul silvic "(I) Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de sile de la data intrării în vigoare a prezentului cod. (2) Prin normele metodologice prevăzute la alin. (1) se aprobă și procedura de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond". Dispozițiile art. 6 pct. 1 din H.G. nr. 38/2015, stabilesc că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în exercitarea funcției de reglementare și avizare, "elaborează proiecte de acte normative în domeniile de activitate ale ministerului, precum și pentru asigurarea armonizării legislației naționale in domeniile sale de activitate cu acquis-ul european specific și cerințele la nivel european și internațional". Prin urmare, instanța de control judiciar constată că raportat la dispozițiile legale menționate, Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor îi revine sarcina de elaborare a Studiului privind calculul compensațiilor ce trebuie acordate proprietarilor de păduri încadrate în tipurile funcționale TI și T2, inclusiv Natura 2000. După elaborarea proiectului actului normativ, în conformitate cu dispozițiile imperative și inderogabile ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și ale Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 561/2009, acesta va fi transmis autorităților avizatoare și, numai după definitivarea proiectului conform eventualelor observații și propuneri, acesta va putea fi supus aprobării Guvernului. În esență, se reține că în cadrul procedurilor de elaborare și aprobare a Normelor metodologice de acordare a compensațiilor prevăzute de art. 97 aln. 1 lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată și completată, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor are competența exclusivă de a elabora și supune aprobării Guvernului proiectul de hotărâre solicitat de composesoratul reclamant. În consecință, este inadmisibilă acțiunea prin care se tinde la obligarea Guvernului să adopte o hotărâre la solicitarea unei persoane private în condițiile în care legea prevede că respectivul act normativ se aprobă "la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură." În sensul celor anterior antamete, implicit solicitarea de obligarea a pârâtului Guvernul României la plata compensațiilor pentru perioada 2010-2013, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/20009: "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat." În interpretarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, astfel cum a reținut și instanța de fond, în sensul că Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009, iar pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, începând cu anul 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010. În considerentele acestei decizii s-a mai aratat că, "normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control." și că plata compensațiilor este condiționată de adoptarea normelor metodologice. Așadar, lipsa unor Norme metodologice echivalează cu neîndeplinirea uneia dintre condițiile de exercitarea a dreptului la plata compensațiilor. Este și concluzia care se desprinde din dispozițiile legale anterior citate și considerentele deciziei nr. 36/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așadar, impedimentul în acordarea sumelor solicitate de reclamant este reprezentat de imposibilitatea cuantificării compensațiilor, dispozițiile H.G. nr. 861/2009 nefiind incidente pentru ajutoarele de stat aferente în litigiu aferente perioadei 2010-2013. În cauză, pentru perioada de referință (2010-2013), prezintă relevanță dispozițiile din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007 potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat.". Totodată dispozițiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabilesc în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat". Prin Decizia nr. C(2012)/5.166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeana a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă. Relevante în acest sens sunt dispozițiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.". La pct. 6 din Decizia Comisiei Europene se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităților din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menționează că ajutorul se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000. Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României". Așa fiind, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern, emiterea Deciziei Comisiei Europene, fiind necesară, dar nu suficientă, pentru acordarea compensațiilor. Drept consecință, reglementările comunitare la care reclamantul face referire, recunosc dreptul acesteia la ajutoare de stat, fără a le concretiza, astfel încât, sunt incidente considerentele Deciziei 36/2015 privind necesitatea intervenției legiuitorului delegat. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 131 din 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.