ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2144/2023

Ședința publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.06.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., judecător în cadrul Judecătoriei Motru, în contextul rezoluției emise de Inspecția Judiciară în dosarul nr. x, solicitând anularea acesteia.

I.2. Prin sentința nr. 1148 din 12 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., vizând rezoluțiile emise de Inspecția Judiciară, precum și cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, vizând acordarea despăgubirilor, ambele ca neîntemeiate.

Totodată, a respins în rest acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară asupra chestiunilor ce excedează analiza rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară și acordarea despăgubirilor, ca inadmisibilă, și a respins în rest acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul B. vizând acordarea despăgubirilor și asupra chestiunilor ce excedează analiza rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.04.2021, sub nr. x/2020.

Prin rezoluția din data de 15.06.2021, a completului legal învestit, s-a stabilit termen în vederea soluționării recursului, la data de 24.02.2022, cu citarea părților.

I.4. Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea din data de 24.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1148 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Termenul din 27 aprilie 2023 a fost stabilit pentru discutarea excepției de perimare a cauzei, părțile fiind citate cu această mențiune, termen la care Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului și a reținut cauza în pronunțare pe excepția invocată.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită și să constate că prezentul recurs s-a perimat, pentru considerentele ce succed.

Articolul 416 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituția perimării cererii, prevede că "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, art. 412 alin. (1) pct. 1 din același Cod statuează că: "(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

În speță, este de observat că prin încheierea din 24 februarie 2022 a fost dispusă suspendarea judecății recursului, constatându-se că a survenit decesul părții recurente, conform mențiunii cuprinse în procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, precum și faptul că nu s-a formulat cerere de acordare a unui nou termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menționată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 24 august 2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din același act normativ.

Înalta Curte reține că pentru termenul din 24 februarie 2022 procedura de citare a fost legal îndeplinită cu intimații-pârâți, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, iar în ceea ce-l privește pe recurentul-reclamant, procedura de citare a fost realizată pe numele moștenirii, la ultimul domiciliu cunoscut, astfel cum rezultă din practicaua încheierii întocmite la termenul menționat.

Deși încheierea din 24.02.2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu art. 415 alin. (1) din același act normativ, având în vedere că această încheiere le-a fost comunicată la 10 și 11 martie 2022, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar.

În conformitate cu dispozițiile art. 416 din C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează de drept, atât în etapa judecății în prima instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, precum și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Așadar, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății recursului exercitat în prezenta cauză, excepție invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 24.02.2022, din vina părților, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deși le-a fost comunicată încheierea pronunțată la acea dată, din care rezultă motivul suspendării, precum și temeiul legal al acesteia, și nici nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 6 luni, timp în care nu au fost efectuate demersuri pentru reluarea judecății înainte de a se împlini termenul de perimare și nici nu s-a făcut dovada că părțile au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor.

În aceste condiții, reținând că de la momentul suspendării judecății, 24.02.2022, până la data de 24.08.2022, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 din același Cod, că în aceeași perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu este incident vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit de instanță din oficiu și că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția perimării este fondată și că recursul promovat în cauză s-a perimat.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din același act normativ, va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1148 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1148 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.