ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1532/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10 iulie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. a solicitat admiterea contestației împotriva Rezoluției Inspectorului-Șef din 18 iunie 2020, emise în lucrarea C20-681 prin care a fost respinsă plângerea formulată și a Rezoluției de clasare nr. 521/A/14.02.2020, date de Inspectorul Judiciar în dosarul nr. x al Direcției de inspecție pentru judecători, prin care s-a clasat sesizarea privind conduita necorespunzătoare a judecătorului, B. din cadrul Judecătoriei Buftea, desființarea rezoluțiilor inspectorului-șef și rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 643 din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Rezoluției Inspectorului-Șef din 18 iunie 2020, emise în lucrarea C20-681 și a Rezoluției de clasare nr. 521/A/14.02.2020 date de Inspectorul judiciar în dosarul nr. x al Direcției de inspecție pentru judecători, în contradictoriu cu intimata, Inspecția Judiciară.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 643 din 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatoarea A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate, admiterea contestației, desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 2775 din 17 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 643 din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2775 din 17 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv schimbarea în tot a deciziei atacate. Revizuenta a învederat, în esență, că instanța care a evocat fondul nu a analizat de ce judecătorul reclamat nu a studiat dosarul cauzei și de ce a refuzat să soluționeze dosarul, adică să rezolve suprapunerea reală a terenurilor aflate în litigiu și, pe cale de consecință, celelalte capete, în condițiile în care, potrivit legii, numai judecătorul o poate rezolva în absența înțelegerii părților.

Apărările formulate în cauză Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea revizurii, ca nefondată. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuentă pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 – 11, hotărârile pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7-10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv pct. 7 – 11, conform modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018). Așadar, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul articolului menționat. Alin. (2) prevede, tot limitativ, ipoteze de excepție, în care, chiar dacă nu s-a evocat fondul, hotărârea este susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii. Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Cum prezenta revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., condițiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare sunt analizate prin raportare atât la cerințele anterior amintite, cât și la cele specifice, deduse din cazul de revizuire invocat de revizuentă. Înalta Curte reține că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 din acest articol. Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanțelor naționale, hotărârile instanței de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanța admite recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reținut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepții, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse și hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluționarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competență, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecății. Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 2775 din 17 mai 2022, atacată cu revizuire, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă, astfel că această decizie nu s-a pronunțat asupra fondului și nici nu a evocat fondul, ci doar a constatat că sentința recurată nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocate prin cererea de recurs. De altfel, din motivele invocate rezultă că prin cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv se tinde în realitate la o nouă judecare a recursului, revizuenta fiind nemulțumită de soluția și considerentele instanței, situație inadmisibilă față de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice. Prin urmare, raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul și pentru motive care nu se circumscriu cazului de revizuire invocat. În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2775 din 17 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.