ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1379/2024

Ședința publică din data de 8 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, să se constate vătămarea drepturilor acestuia prin neactualizarea pensiei în raport de majorarea soldei de grad/sau solda de funcție al militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special în procente stabilite la art. 29,30 și 108 și în funcție de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie, consecință a modificării art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 57/2017 la data de 15.09.2015, prin măsura reglementată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Vrancea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal

Prin sentința civilă nr. 183 de la data de 20 aprilie 2023, Tribunalul Vrancea – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribalului Vrancea, secția I civilă a, complet specializat în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, tribunalul a reținut că, indiferent dacă se contestă decizia dată de comisiile speciale constituite la nivelul caselor de pensii sau dacă se solicită analizarea cauzei direct la instanța de judecată, competența de soluționare este determinată de obiectul cererii, or, dacă acesta vizează drepturi privitoare la pensie sau asigurări sociale, revine secției specializate de litigii de muncă și asigurări sociale. În aceste condiții, prin raportare la dispozițiile art. 266 coroborat cu art. 269 Legea 53/2003-Codul Muncii a apreciat că revine secției I Civile a Tribunalului Vrancea competența de soluționare a cauzei fiind secție specializată în litigii de muncă și asigurări sociale, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a înaintat cauza în favoarea acestei instanțe competente.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secția a I civilă

Prin sentința civilă nr. 474 de la data de 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secția a I civilă, complet specializat în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale procesuale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect " acțiune în constatare" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială De Pensii A Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere că reclamantul a solicitat să se constatare vătămarea intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, Guvernul Românei, instanța competentă fiind Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal raportat la disp. art. 9 corelat cu art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004. Având în vedere faptul că acest capăt de cerere principal atrage competența unei instanțe și nu poate fi disjuns de capătul de cerere accesoriu, care are ca obiect recalcularea pensiei și restituirea diferențelor rezultate – litigiu de muncă, va opera prorogarea de competență iar Curtea de Apel – secția de contencios administrativ, este instanța care va soluționa cauza.

Or, având în vedere că reclamantul domiciliază în Focșani, jud. Vrancea, Tribunalul constă că instanța competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.3 Hotărârea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 327 de la data de 12 decembrie 2023, Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială De Pensii A Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța soluția amintită, a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt neindexarea și neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 ca urmare a intervenirii modificărilor dispozițiilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le apreciază ca fiind neconstituționale, iar nu calea reglementată la art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanța de contencios administrativ.

Astfel, în materia litigiilor care au ca obiect drepturi/despăgubiri ce derivă din pensie, potrivit legislației în vigoare funcționează instanțe/secții de specialitate, competența instanțelor de contencios administrativ nefiind atrasă, în astfel de cauze, prin invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 care nu este aplicabil în cauză sau prin formularea acțiunii în contradictoriu și cu Guvernul României.

Pentru a fi atrasă competența instanței de contencios administrativ ar trebui ca raportul să fie unul de drept administrativ și nu unul de asigurări sociale, cum este cazul în speța de față, în privința căreia legiuitorul a instituit o jurisdicție specială.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere contrar, s-ar ajunge la o situație de blocaj a instanțelor de contencios administrativ și fiscal prin lărgirea artificială a competenței acestora ca urmare a invocării art. 9 din Legea nr. 554/2004 și introducerea în cauză a Guvernului României, în toate spețele în care au produs efecte Ordonanțe de Guvern apreciate de reclamanți ca fiind neconstituționale.

De altfel, părțile au posibilitatea invocării neconstituționalității unor dispoziții legale și în litigiile de asigurări sociale, fără să facă trimitere la art. 9 din Legea nr. 554/2004 care privește doar rapoartele de drept administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând conflictul negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și cu prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul a solicitat să se constate vătămarea drepturilor sale prin neactualizarea pensiei în raport de majorarea soldei de grad sau solda de funcție a militarilor, polițiștilor sau funcționarilor publici cu statut special în procentele stabilite la art. 29, art. 30 și art. 108 din Legea nr. 223/2015 precum și în funcție de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie, consecință a modificării art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 57/2017; obligarea la plata unor despăgubiri echivalente cu drepturile de asigurări sociale – pensie neîncasate; obligarea la actualizarea pensiei militare de serviciu prin raportare la majorările soldelor de funcție stipulate de lege.

Cu privire la dispozițiile art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, a invocat excepția de neconstituționalitate, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată: "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. … (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ(autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Guvernul României în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.