ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1254/2023

Ședința publică din data de 7 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2022 la data de 10.06.2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) și B. S.A. a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei de emitere a autorizației de mediu nr. x/03.06.2022, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a acestui act administrativ; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1254 din 4 iulie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepția lipsei capacități procesuale de folosință și excepția lipsei de interes, invocate de pârâta B. S.A..

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului și B. S.A..

A suspendat până la pronunțarea instanței de fond, executarea deciziei de emitere a autorizației de mediu nr. x/03.06.2022 emisă de Agenția Națională pentru Protecția Mediului în beneficiul societății B. S.A. în ceea ce privește activitățile cod CAEN 3811, 3832 și 4677 desfășurare la punctul de lucru din oraș Popești Leordeni, Șoseaua x, județ Ilfov.

A obligat pârâtele în solidar la plata către partea reclamantă a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată, în condițiile art. 451 – art. 453 C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 1254 din 4 iulie 2022a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâta B. S.A. și recurs incident reclamanta A..

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă B. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință;

În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes procesual;

Într-un al doilea subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât nu sunt întrunite condițiile cumulative stabilite de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv NU există caz bine justificat și NU există pagubă iminentă.

În motivarea recursului s-a susținut că sentința civilă nr. 1254/2022 este nelegală în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepțiilor.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este întemeiată -Sentința civilă nr. 1254/2022 a fost pronunțată cu încălcarea art. 206 (2) C. civ. - motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În calitate de persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, capacitatea civilă de folosință a A. este supusă principiului specialității prevăzut de art. 206 (2) C. civ.

În cazul persoanelor juridice de drept privat fără scop lucrativ, așa cum este asociația A., capacitatea sa de folosință se circumscrie strict scopului pentru care a fost constituită.

Cererea de suspendare a deciziei de emitere autorizației de mediu excede scopului asociației, reprezentând un demers judiciar fără legătură cu scopul A., reclamanta neavând ca atare capacitate de folosință pentru formularea prezentei cereri.

Solicitarea asociației de suspendare a deciziei de emitere a autorizației de mediu nr. x/03.06.2022 nu este un demers de ocrotire a mediului, ci o acțiune judiciară de stopare a efectelor unui act administrativ, singurul scop al asociației este în mod evident de blocare a procedurii de emitere a autorizației și tergiversarea acesteia cât mai mult posibil. Actul juridic a cărui suspendare se cere nu prejudiciază în nicio măsură mediul înconjurător, singurul efect al acestuia este continuarea procedurii de emitere a autorizației de mediu Asociația are astfel posibilitatea, în cazul unui real efect negativ asupra mediului datorat activității autorizate, să solicite suspendarea autorizației de mediu. O astfel de acțiune judiciară a asociației ar putea fi justificată din perspectiva capacității procesuale de folosință, astfel cum este conturată prin actul constitutiv al A., dacă ar privi activitatea ulterioară a subscrisei desfășurată în baza autorizației de mediu emisă ca urmare a deciziei nr. 96/03.06.2022, desigur, doar în măsura în care acțiunile recurentei ar aduce atingere mediului și ar fi îndeplinită și condiția interesului.

Prin urmare, câtă vreme Decizia de emitere a autorizației de mediu nr. x/03.06.2022 nu afectează în niciun fel mediul înconjurător, nereprezentând strict actul administrativ în baza căruia recurenta ar urma să își desfășoare activitatea, nu se poate concluziona că prezentul demers judiciar se circumscrie scopului A., asociația neurmărind o măsură concretă de protecție a mediului.

Excepția lipsei de interes este întemeiată - Sentința civilă nr. 1254/2022 a fost pronunțată cu încălcarea art. 33 C. proc. civ. - motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Reclamanta, în calitate de persoană juridică fără scop patrimonial, având ca obiectiv protejarea mediului înconjurător, nu poate justifica un folos practic sau avantaj prin promovarea prezentei cereri de suspendare a deciziei de emitere a autorizației de mediu, aceasta neavând legătură cu scopul asociației, fapt pentru care interesul reclamantei apare ca fiind nedeterminat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 8/2020 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi recunoscută admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ, exercitată de un organism social de natura celui menționat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Or, această legătură între obiectul cauzei și statutul reclamantei nu este îndeplinită în prezenta cauză, nu se verifică o conexiune bine caracterizată, întrucât:

Reclamanta nu este destinatarul actului administrativ, fiind terț față de acesta;

Nu există nici o legătură între Asociație și/sau membrii acesteia și situația funcționării stației de sortare deținută de B. - asociația nu are sediul în Popești-Leordeni sau Glina și nici membrii acesteia domiciliile.

Interesul procesual al reclamantei:

a) nu este determinat; în acest sens reiterează argumentele prezentate în întâmpinare;

b) nu este legitim;

Subliniază recurenta că a probat faptul că Asociația reclamantă urmărește un scop mediat contrar scopului prevăzut în propriul Statut, anume obstrucționarea oricăror agenți economici care doresc să opereze stații de sortare deșeuri municipale performante în zona București - Ilfov și limitrofă, spre a asigura eliminarea deșeurilor la depozitul (cu foarte multe probleme de mediu, în afara celor de nelegalitate) din Vidra, operat de C. S.A..

Aprobarea oricărei instalații, cu atât mai mult una ca cea a recurentei, funcțională fără probleme 12 ani de zile, implică un avantaj pentru mediu din perspectiva ierarhiei deșeurilor și țintelor de reciclare de atins de către România, astfel încât cererea de suspendare a unei astfel de activități apare contrară propriului scop asociativ al reclamantei!

Reclamanta a încercat, cu rea-credință, și a reuși să sugereze existența unui "potențial" risc pentru mediu prin această stație de sortare ultraperformantă, adevărul fiind însă contrar, probat de actele dosarului de fond, dar și de înscrisurile și argumentele din cererea de recurs:

În acest sens reiterează faptul că "legitimitatea" interesului (art. 36 C. proc. civ.) implică și exercitarea dreptului subiectiv cu bună credință în considerarea disp. art. 12 și 13 C. civ., care completează Legea contenciosului administrativ, dar și al principiului bunei-credință cu valoare constituțională.

c. Nu este personal și, în special, născut și actual;

În egală măsură poate fi tratat pe fondul cererii (anume LIPSA IMINENȚEI PAGUBEI), interesul nu este personal, dar nici născut și actual dat fiind obiectul cererii, acesta fiind reprezentat de suspendarea Deciziei de emitere a autorizației de mediu nr. x/03.06.2022. Cu alte cuvinte, demersul reclamantei nu vizează nici măcar autorizația de mediu în sine, cu atât mai puțin activitatea subscrisei (desfășurată în baza autorizației de mediu), care nici nu a început la momentul prezentei.

Procedura emiterii Autorizației de mediu în conf. cu Ordinul MMDD nr. 1798/2007 implică o etapizare bine delimitată, iar Decizia de emitere AM atacată în prezenta cauză este un act administrativ cu caracter intermediar, actul final fiind însăși Autorizația de Mediu.

În acest context faptico-juridic, spre deosebire de suspendarea actelor administrative de altă natură (care au aptitudinea eo ipso de a naște dreptul vizat de un terț a fi împiedicat spre exercitare), în cadrul acestei proceduri odată suspendată executarea Deciziei de emitere efectul este tocmai de blocare a procedurii, inclusiv de soluționare a contestației persoanelor interesate.

Sentința civilă nr. 1254/2022 este nelegală, soluția de admitere în parte a cererii de suspendare fiind un non sens juridic și instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, intrând în sfera puterii executive – motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond a suspendat executarea Deciziei nr. 96/03.06.2022 în ceea ce privește activitățile cod CAEN 3811, 3832 și 4677 desfășurare la punctul de lucru din oraș Popești Leordeni, Șoseaua x, județ Ilfov.

Prin Decizia nr. 96/03.06.2022 ANPM a decis emiterea autorizației de mediu la nivel național și/sau la punctul de lucru din oraș Popești Leordeni, Șoseaua x, județ Ilfov.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea în suspendare, respectiv doar în ceea ce privește posibilitatea emiterii autorizației de mediu pentru punctul de lucru din oraș Popești Leordeni, Șoseaua x, județ Ilfov.

Prin urmare, autorizația de mediu poate fi emisă pentru desfășurarea de activități cod CAEN 3811, 3832 și 4677 pe care societatea B. să le desfășoare oriunde altundeva pe teritoriul României, mai puțin la punctul de lucru din oraș județ Ilfov.

Or, nu se poate reține că ANPM ar fi competentă să emită Decizia nr. 96/03.06.2022 pentru orice altă locație la nivel național, mai puțin pentru adresa din oraș județ Ilfov.

De asemenea, nu se poate reține că executarea Deciziei nr. 96/03.06.2022 ar produce pagube iminente doar la adresa din oraș Popești Leordeni, Șoseaua x, județ Ilfov.

Hotărârea instanței de fond nu reprezintă altceva decât o interdicție impusă societății B. de a desfășura orice activitate la punctul de lucru din județ Ilfov.

De altfel, din interpretarea sistematică, logică, dar și funcțională a disp. art. 3 din Ordinul nr. 1798/2007 rezultă fără tăgadă că desfășurarea activității la "beneficiari" (așadar, în afara sediului/punctului de lucru, în speță raportat la natura activității prin instalațiile mobile) nu necesită autorizare distinctă, dar implică deținerea autorizației de mediu generală.

Sentința civilă nr. 1254/2022 este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - suspendarea unui act administrativ poate fi dispusă doar în situația în care ambele condiții sunt îndeplinite cumulativ - motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a reținut că, "…în prezența cazului bine justificat, însăși executarea actului litigios este susceptibilă de a genera o pagubă iminentă atunci când intervine intempestiv, anterior confirmării validității sale".

Suspendarea actului administrativ este reglementată ca o excepție de la aplicarea principiului conform căruia actul administrativ cu caracter unilateral se execută din oficiu (acesta beneficiind de prezumția de legalitate și de veridicitate), în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până în momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, însă pentru ca această măsură excepțională să poată opera, nu este suficient doar ca partea interesată să susțină că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte argumente pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse prin actul contestat, cu mențiunea că se impune ca analiza îndeplinirii acestor condiții legale să se realizeze doar în cadrul unei cercetări sumare a aparenței dreptului, în condițiile în care în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Curtea de Apel București a dat o interpretare contrară legii (art. 14),instituind efectiv o prezumție absolută de pagubă iminentă odată ce ar exista un "caz justificat", caz în care s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare ta iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.

Acest considerent al instanței de fond este nelegal întrucât, așa cum a decis Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 442/2013.

"(...) suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată."

Așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și justiție și doctrina juridică, este nelegal să se considere că îndeplinirea condiției pagubei iminente poate să rezulte din îndeplinirea condiției cazului bine justificat; de altfel, îndeplinirea celor două condiții nu poate să rezulte una din alta întrucât condiția cazului bine justificat presupune dovedirea unor aspecte de drept iar condiția pagubei iminente impune dovedirea unor prejudicii materiale.

Or, executarea unui act administrativ nu poate fi considerata prin ea însăși producătoare a unei pagube iminente.

Sentința civilă nr. 1254/2022 este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - condiția pagubei iminente nu este îndeplinită.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2154/2022 instanța de fond a reținut următoarele:

"După cum a susținut partea reclamantă, finalizarea procedurii de emitere a autorizației de mediu în discuție va crește riscul de poluare a factorilor de mediu, reprezentând totodată un risc semnificativ pentru sănătatea populației.

Or, astfel de împrejurări sunt de natură să determine prejudicii patrimoniale, prin prisma costurilor implicate de remedierea efectelor negative intervenite atât în caz de poluare a mediului, cât și în caz de afectare a sănătății unei sau mai multor persoane.

Așadar, se identifică și perspectiva unui prejudiciu material viitor și previzibil, fără ca norma juridică să impună ca acesta să se producă în mod obligatoriu în patrimoniul părții reclamantei.

Aceste considerente sunt nelegale întrucât:

Paguba iminentă nu a fost dovedită, hotărârea instanței de fond bazându-se pe susținerile reclamantei "după cum a susținut partea reclamantă"

Acest considerent al instanței de fond este nelegal întrucât, așa cum a decis Înalta Curte de Casație și Justiție Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 442/2013:

"Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată."

Existența prejudiciului material, condiție pentru reținerea unei pagube iminente, trebuie să fie dovedită.

Or, A. nu a propus și nici nu a atașat la cererea de suspendare vreo probă care să dovedească prejudiciul material viitor și previzibil, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe un posibil "risc de poluare".

Acest "risc de poluare" nu există, așa cum rezultă din actele emise de autoritățile de mediu, așa cum vom arăta mai jos.

Paguba iminentă "după cum a susținut partea reclamantă" nu este de natură patrimonială și nu este certă; instanța a concluzionat ilegal că "se identifică și perspectiva unui prejudiciu material viitor și previzibil"

Pretinsa pagubă reținută de către instanța de fond nu este certă, nu au fost administrate probe din care să rezultă certitudinea producerii sale și faptul că această pretinsă pagubă ar fi rezultatul executării actului administrativ, respectiv a Deciziei nr. 96/03.06.2022.

Susținerile DSP Ilfov din adresa x/15.06.2022 prin care solicita neautorizarea stație de sortare datorita afectării sănătății populație, susțineri reținute si de instanța de fond, sunt contrazise de către datele statistice privind morbiditatea prin boli respiratorii înregistrată in cabinetele medicilor de familie pentru 18 localități din județul Ilfov: 1 decembrie, Balotești, Berceni, Buftea, Cernica, Chiajna, Chitila, Copaceni, Domnești, Glina, Jilava, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popești Leordeni, Snagov, Voluntari, Vidra. Pentru comunele 1 decembrie, date puse la dispoziția B. S.A. de către DSP Ilfov in 05.03.2021.

Paguba iminentă "perspectivă" "după cum a susținut partea reclamantă" nu se produce în patrimoniul său ci al unor terțe persoane neidentificate

Susținerile instanței de fond în sensul că norma juridică nu impune ca paguba iminentă să se producă în mod obligatoriu în patrimoniul părții reclamante sunt nelegale, această condiție rezultând din prevederile art. 33 C. proc. civ. (interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual), pentru exercitarea oricărei acțiuni în instanță fiind obligatoriu dovedirea unui interes personal.

Invocarea unui interes al unor terțe persoane (public) nu poate fi reținută.

Atâta timp cât prejudiciul pretins (hotărârea se bazează pe un prejudiciu posibil "perspectiva") nu se produce și în patrimoniul reclamantei rezultă că acțiunea întemeiată pe art. 14 din Legea contenciosului administrativ nu poate fi admisă.

Întreaga construcție juridică a pagubei iminente este contrară prevederilor legale incidente întrucât prejudiciul:

nu este material, nu a fost identificat de către instanța de judecată și nici probat de către reclamantă (hotărârea se bazează pe un prejudiciu posibil - "perspectiva"), nu este personal reclamantului ci instanța se referă la una sau mai multe persoane neidentificate, străine de prezenta procedură de judecată.

Executarea Deciziei nr. 96/2022 emisă de ANPM nu poate să producă nici o urmare de genul celor reținute de către instanța de fond

În mod greșit instanța de fond a concluzionat că " (...) finalizarea procedurii de emitere a autorizației de mediu în discuție va crește riscul de poluare a factorilor de mediu, reprezentând totodată un risc semnificativ pentru sănătatea populației."

Decizia nr. 96/2022 nu permite societății B. să desfășoare nici un fel de activitate cu impact asupra mediului.

Decizia reprezintă o etapă în procedura de emitere a autorizației de mediu și consacră finalizarea analizei cererii și a documentației depuse.

Decizia nr. 96/2022 nu are aptitudinea să determine riscuri de mediu, cât timp în baza acesteia nu se poate desfășura nici un fel de activitate cu impact asupra mediului.

Activitatea de sortare se poate desfășura doar în baza autorizației de mediu și sub condiția îndeplinirii tuturor obligațiilor impuse prin acest act de reglementare.

Astfel, singurul efect al executării Deciziei nr. 96/2022 este acela că procedura de emitere a autorizației de mediu va continua.

Or, continuarea unei proceduri administrative, prin soluționarea contestațiilor și, eventual, prin emiterea autorizației de mediu, nu poate să producă prejudicii materiale viitoare și previzibile, greu sau imposibil de reparat.

Decizia nr. 96/2022 nu poate să producă nici un fel de prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat.

Mai mult, potrivit Deciziei etapei de încadrare nr. 79/18.05.2017 emisă de APM Ilfov activitatea care ar fi desfășurată la punctul de lucru al B. din oraș Popești Leordeni, Șoseaua x, județ Ilfov: impact relativ redus în timpul funcționării, ca urmare a dotărilor existente pentru protecția mediului.

Oricum, activitatea la punctul de lucru nu are impact asupra sănătății populației și nu poluează peste limitele admise

Activitatea în cadrul depozitului de deșeuri Glina a fost și este în continuare monitorizată de mai multe autorități ale statului. Concluziile acestor monitorizări, care se bazează pe analize de laborator efectuate potrivit actelor de reglementare și nu pe analize falsificate (promovate ca valabile atât pentru Glina cât și pentru o locație aflată la 60 de km de Glina) arată că nici măcar activitățile cumulate de depozitare și sortare nu au efecte care să depășească valorile legal admise.

Activitatea la punctul de lucru nu are impact asupra sănătății populației și nu generează poluare, toți indicatorii monitorizați se încadrează în limitele admise.

În ceea ce privește adresele Direcției de Sănătate Publică Ilfov, acestea nu sunt apte să dovedească îndeplinirea condiției pagubei iminente întrucât:

(i) Executarea Deciziei nr. 96/2022 nu va avea nici un fel de consecințe asupra mediului întrucât B. nu va putea să desfășoare activitatea specifică de sortare în temeiul Deciziei ci doar în temeiul autorizației de mediu și sub rezerva îndeplinirii tuturor obligațiilor instituite prin acest act de reglementare;

(ii) Adresele nu precizează care sunt analizele de laborator pe care se întemeiază, nu arată care ar fi depășirile invocate; oricum, aceste depășiri, dacă există în realitate, nu se pot datora activității desfășurate de către B., de vreme ce B. nu mai desfășoară nici un fel de activitate începând cu anul 2019;

Așadar, cele menționate în adresele DSP nu pot fi verificate decât printr-o expertiză de specialitate întrucât nu sunt precizate sursele din care au fost emise adresele x buletinele de analiză care au stat la baza adreselor.

(iii) Concluziile DSP sunt preluate dintr-o lucrare intitulată "Studiu de evaluare a impactului asupra mediului și asupra sănătății populației a activității depozitului de deșeuri Glina" întocmit de către D. S.R.L. - Anexa! nr. 7 la prezentul recurs;

Astfel, în Adresa DSP nr. x/15.06.2022 se precizează următoarele:

"se înregistrează depășiri la stibiu, argint, bariu, plumb, arsen, cadmiu, cobalt, cupru, zinc si mercur. Se poate declara că poluarea solului investigat provine de la depozitul de deșeuri Glina";

"în ceea ce privește analizele asupra apei, referindu-ne la apa subterană și analizând rezultatele probelor prelevate din forajele executate de persoane fizice pe raza comunei Glina putem declara că există o poluare cu cianuri, sulfuri, arsen, azotați, azotiți și produs petrolier. Evaluând rezultatele investigării factorilor de mediu din vecinătatea imediată a depozitului de deșeuri Glina, se consideră ca poluarea acestora se datorează depozitului Glina"

Aceste concluzii sunt preluate mot-a-mot din lucrarea întocmită de către D. S.R.L..

Acest studiu întocmit de către D. S.R.L. este viciat și efectuat în fals

S.C. D. a analizat solul conform Ordinului nr. 756/1997 nu a urmărit indicatorii pe care depozitul îi are impuși la monitorizare (nici nu aveam de unde sa-l corectați și echidistanți in activitatea profesionala. Suntem dispuși sa modificam titlul Studiului in "Studiu de investigarea a poluării mediului si a impactului asupra sănătății populației a vecinătăților depozitului de deșeuri Glina si a altor poluatori". In același timp, având în vedere ca susțineți ca activitatea depozitului Glina este oprita de 1 an sic a toți factorii de mediu se încadrează in limitele maxim admise, suntem dispuși sa prelevam probe, contra cost, si in cazul in care acestea vor fi conforme sa reformulam concluziile studiului.

Așadar, D. S.R.L. recunoaște că studiul nu a fost întocmit conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1524/2019 pentru aprobarea Metodologiei de organizare a studiilor de evaluare a impactului anumitor proiecte publice și private asupra sănătății populației. De asemenea, D. recunoaște că acesta nu se referă la Depozitul Glina ci la vecinătățile Depozitului și că probele pretins prelevate nu au urmărit activitatea depozitului.

Lucrarea elaborată de D. S.R.L. la solicitarea E. este întocmită în baza unei documentații care prezintă grave lacune deontologice si profesionale privind informațiile cuprinse și care nu respecte cerințele impuse de procedura de elaborare a studiilor de sănătate publică, anterior menționată, anume nu conține nici unul din aceste documente prevăzute clar de legislația în vigoare. Nici măcar analizele efectuate și cuantificate în această lucrare nu pot fi luate în considerare având în vedere că nu sunt prelevate din incinta depozitului Glina, din punctele de monitorizare stabilite de organele abilitate ca reprezentative pentru activitatea desfășurată conform schemei de monitorizare aprobate ci din "împrejurimile depozitului de deșeuri Glina" și "dincolo de Șoseaua de Centură";

Din surse publice B. a aflat ca în august 2020, societatea D. S.R.L..

Este practic imposibil ca să existe aceleași condiții fizico-chimice ale solului, aerului și apei la două locații aflate la peste 60 km depărtare una de alta.

În aceste condiții, persoanele vătămate prin cele două studii efectuate de către D. S.R.L. - F., G. S.A. și B. S.A. - au formulat o acțiunea și cerere de intervenție principală împotriva D., dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, sub nr. x/2021 - Anexa nr. 10 la prezentul recurs.

Prin urmare, concluziile studiului întocmit de D. sunt viciate, neconcludente și false astfel încât nu trebuiau să fie avute în vedere de către DSP.

Astfel, concluziile DSP cu privire la impactul stației de sortare asupra mediului și populației nu au nici un fundament științific, fiind bazate pe o fraudă.

Mai mult, pe toată perioada în care depozitul de deșeuri Glina a funcționat, potrivit actelor de reglementare B. a întocmit rapoarte periodice de monitorizare a impactului activității depozitului asupra sănătății populației și mediului înconjurător.

Activitatea stației de sortare a deșeurilor nu poate avea un impact negativ asupra sănătății populației, după cum rezultă din analiza indicatorilor de sănătate – anexa nr. 12 la prezentul recurs.

Din analiza indicatorilor de sănătate a populației pentru bolile respiratorii comunicați de DSP Ilfov in 05.03.2021 pentru 18 localități (1 decembrie, Balotesti, Berceni, Buftea, Cernica, Chiajna, Chitila, Copaceni, Domnești, Glina, Jilava, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popești Leordeni, Snagov, Voluntari, Vidra) pentru anii 2017-2019 se constata ca valorile înregistrate în Popești Leordeni și Glina (localități aflate în proximitatea stației de sortare) nu au înregistrat o creștere de 50%, așa cum în mod eronat a susținut DSP Ilfov în adresa sa nr. x/23.06.2020, aceștia înregistrând o scădere pentru Popești-Leordeni si o constantă pentru Glina.

Referitor la impactul stației de sortare asupra sănătății populației,se arată ca in CAT din august 2017 atât APM Ilfov cat si DSP Ilfov au aprobat studiul de dispersie al poluanților prin care reiese ca stația de sortare nu este o sursa de poluare si nu afectează calitatea factorilor de mediu.

În cadrul aceluiași studiu s-a reliefat ca Stația de epurare a orașului, Șoseaua de Centura, caseta Dâmbovița si depozitul de deșeuri care are activitatea sistata sunt sursele care influențează emisiile, de altfel APM Ilfov solicitând ca studiul de dispersie sa se efectueze cumulativ pentru toate sursele relevante mai sus menționate tocmai datorita efectului conjugat al acestora asupra zonei.

Inexistenta impactului asupra mediului si sănătății populației s-a reținut de către reprezentanții APM Ilfov si DSP Ilfov si cu ocazia evaluării acordului de mediu în CAT din mai 2017.

Mai mult, faptul că activitatea de sortare a deșeurilor desfășurată nu are impact asupra sănătății populației și asupra mediului reiese fără dubii din rapoartele de monitorizare transmise lunar către DSP Ilfov în perioada de funcționare a instalației, respectiv iulie 2017 - februarie 2019, care au inclus analize de laborator realizate de Laboratorul de Diagnostic și Investigare în Sănătate Publică din subordinea Direcției de Sănătate Publică București.

Mai mult, DSP Ilfov a fost de acord cu activitatea atât a depozitului de deșeuri cât și a stației de sortare, avizele pentru realizarea investiției fiind pozitive.

În ceea ce privește autorizarea doar a stației de sortare, DSP Ilfov a emis Adresa nr. x/19.06.2020 - Anexa nr. 15 la prezentul recurs - întrucât DSP Ilfov refuză să comunice această adresă, în temeiul art. 297 C. proc. civ. solicită instanței de recurs să pună în vedere DSP Ilfov să comunice la dosarul cauzei această adresă:

"Direcția de Sănătate Publică Ilfov observă că nu rezultă vreun impact specific asupra sănătății populației din comunitățile învecinate dacă se respectă măsurile și recomandările prescrise de către S.C. H. S.R.L.."

Așadar, susținerile DSP Ilfov depuse în dosarul de fond sunt contrazise chiar de Adresele DSP anterioare. Or, având în vedere că activitatea a fost sistată la începutul anului 2019, nu există posibilitatea producerii vreunui eveniment care să conducă la modificarea totală a situației și să justifice astfel schimbarea poziției DSP Ilfov. Susținerile DSP Ilfov emise ulterior adreselor învederate anterior nu au nici un fundament fără indicarea (probarea) în concret a probelor și cazurilor pe care se întemeiază.

De asemenea, prin procesele-verbal de constatare nr. x/29.08.2017 și y/22.03.2020, încheiate în urma verificării amplasamentului de către inspectorii DSP Ilfov, nu au fost relevate aspecte neconforme, încălcări ale legislației sanitare și de protecția mediului în vigoare.

Sentința civilă nr. 1254/2022 este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin hotărârea astfel pronunțată, instanța de fond a reținut existența cazului bine justificat din perspectiva competenței autorității publice și a inexistenței unei evaluări a impactului asupra sănătății populației. Aceste considerente ale instanței nu sunt legale.

Instanța de fond a respins în mod corect celelalte motive invocate prin cererea de chemare în judecată în susținerea cazului bine justificat.

în schimb a apreciat două critici de nelegalitate ca prezentând aparență de validitate, într-o analiză în primul rând excedând limitele de control judiciar permis în cererile de suspendare a executării și, în al doilea rând, printr-o interpretare greșită a legii și actelor depuse.

Agenția Națională pentru Protecția Mediului este autoritatea competentă să emită Decizie nr. 96/03.06.2022. Instanța de fond a încălcat prevederile art. 6 alin. (4) din Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu

Instanța de fond a arătat că folosirea conjuncțiilor și/sau în cuprinsul deciziei (la nivel național și/sau la punctul de lucru) este de natură să conducă la concluzia necompetenței autorității publice emitente.

Argumentul instanței de fond este neîntemeiat întrucât:

Decizia se referă în primul rând la desfășurarea de activități la nivel național;

Utilizarea conjuncției "și" conduce la concluzia că activitățile se desfășoară atât la nivel național cât și la nivelul punctului de lucru a societății B. din Popești Leordeni;

Având în vedere că activitățile care fac obiectul Deciziei nr. 96/03.06.2022 vor fi desfășurate la nivelul mai multor județe, rezultă că ANPM este autoritatea competentă să emită decizia.

Susținerile instanței de fond referitoare la procedurile anterioare derulate în fața Agenției pentru protecția Mediului Ilfov nu pot fi avute în vedere întrucât acest model de business nu este similar cu tipul activității pentru care APM Ilfov a respins cererile depuse la B. și aceste contracte au fost încheiate ulterior ultimei respingeri din partea APM Ilfov.

Totodată, aprecierea Curții privind necesitatea determinării în însăși Autorizație a locațiilor unde se desfășoară activitatea cu instalațiile mobile nu are acoperire legală.

Astfel, nu pot fi avute în vedere procedurile derulate în fața APM Ilfov întrucât aceste proceduri au vizat o altă situație, în care se solicita autorizarea doar la punctul de lucru al societății, nefiind implementat un business la nivel național.

Totodată, susținerile reclamantei referitoare la faptul că APM Ilfov a respins cererile anterioare depuse de B. pentru eliberarea autorizației de mediu pentru sortare nu sunt relevante întrucât, așa cum rezultă din Adresa nr. x/10.06.2022 APM Ilfov a respins cererile formulate de B. întrucât:

(i) fie dosarul nu era complet - a existat o perioadă în care consiliul de administrație al B. nu era înregistrat la ONRC astfel încât cererile erau respinse pe acest motiv, (ii) fie APM Ilfov a considerat că este aplicabilă Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, lege care nu este aplicabilă în procedura de emitere a autorizației de mediu pentru sortare, fiind aplicabilă doar procedurii de emitere a autorizației integrate de mediu pentru depozitare (ceea ce nu este cazul în prezenta speță).

Oricum, din Adresa nr. x/10.06.2022 se observă că atâta timp cât cererile B. puteau fi respinse pe motiv că documentația era incompletă (nr. 1-4) întrucât B. nu avea consiliu de administrație înregistrat la ONRC a soluționat cererile prin aplicare O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului; abia după ce B. și-a rezolvat problema publicării organelor de conducere în ONRC APM Ilfov a invocat în mod nelegal prevederile Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale.

Potrivit legii, nu este necesară efectuarea unei evaluări a impactului asupra sănătății populației - Instanța de fond a încălcat prevederile art. 8 alin. (1) din Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu

Prevederile art. 8 alin. (1) din Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu prevăd documentele în baza cărora se eliberează autorizația de mediu și printre acestea nu se regăsește și studiul de impact.

Instalația în operarea căreia a fost emisă Decizia nr. 96/03.06.2022 a fost construită în anul 2005, în baza Certificatului de Urbanism nr. 552/0405.2005 și a Autorizației de Construire nr. x/03.11.2005 (Anexa nr. 8 la întâmpinare) și a fost avizată de către Direcția de Sănătate Publică a Județului Ilfov prin Avizul sanitar nr. 447/11.08.2005 .

De asemenea, APM Ilfov a emis acordul de mediu nr. 8158/24.08.2005. Instalația în operarea căreia a fost emisă Decizia nr. 96/03.06.2022 a fost modificată în anul 2017, în baza Certificatului de Urbanism nr. x/25.04.2017 Anexa nr. 11 la întâmpinare și funcționarea în configurația actuală a fost aprobată prin Decizia etapei de încadrare nr. 79/18.05.2017 emisă de APM Ilfov .

Instalația pentru operarea căreia a fost emisă Decizia nr. 96/03.06.2022 sau condițiile de operare și de mediu nu au suferit modificări după data emiterii de către APM Ilfov a Deciziei etapei de încadrare nr. 79/18.05.2017.

Prin urmare, potrivit autorității publice, urmare a consultării Direcției de Sănătate Publică, impactul asupra mediului a activității de sortare (colectare, recuperare, comerț) este redus în timpul funcționării, ca urmare a dotărilor existente pentru protecția mediului.

Decizia Etapei de încadrare este act administrativ producător de efecte juridice, anume de obligații de drept administrativ în sarcina autorităților publice, cu atât mai mult cu cât este emisă în considerarea unei norme interne transpunând Directiva 2011/92/UE cu modificările ulterioare, astfel încât propunerea Curții de Apel, dat fiind faptul că ar aparține "trecutului", nu poate fi acceptată.

Acordul de mediu/decizia etapei de încadrare sunt valabile pe toată durata de implementare a proiectului, în condițiile în care acesta nu suferă modificări. Astfel nu mai este necesară nici o evaluare, potrivit art. 18 alin. (12) din Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului:

"Acordul de mediu/decizia etapei de încadrare este valabil(ă) pe toată perioada de realizare a proiectului, iar în situația în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condițiile care au stat la baza emiterii acestora, se aplică prevederile art. 41 din anexa nr. 5."

De asemenea, menționează cele cuprinse în anexele la Legea nr. 292/2018, în conținutul cadru al deciziei etapei de încadrare/acordului de mediu .

Așadar, prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului au fost respectate.

Referitor la prevederile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 119/2014, preciza următoarele:

Activitățile care fac obiectul Deciziei nr. 96/03.06.2022 (colectare, recuperare, comerț) sunt complet diferite de activitatea de depozitare a deșeurilor (eliminare), astfel încât toate susținerile, A. referitoare la necesitatea îndeplinirii condițiilor legale pentru obținerea autorizației integrate de mediu pentru depozitarea deșeurilor sunt neîntemeiate;

Ordinului Ministrului Sănătății nr. 119/2014 nu prevede nici o distanță minimă de protecție sanitară pentru activitățile care fac obiectul Deciziei nr. 96/03.06.2022 (colectare, recuperare, comerț), cu atât mai mult nu o distanță de 1.000 metri.

Pentru activitatea desfășurată în cadrul stației de sortare nu este necesară o evaluare a activității sau elaborarea unui studiu de evaluare a impactului asupra sănătății populației. Instalația a fost evaluată din punct de vedere al impactului asupra stării de sănătate a populației de două ori în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Ordinul MS nr. 119/2014, amplasarea și funcționarea acesteia realizându-se în condițiile avizate de DSP Ilfov.

Stația de sortare a deșeurilor nu se regăsește în situația art. 41 alin. (1) lit. a) din Ordinul MS nr. 119/2014, și nu se află la faza amplasării și stabilirii zonei de protecție sanitară. Articolul invocat se referă la instalații noi, aflate la faza de proiect, pentru care este necesară stabilirea condițiilor de amplasare și zona de protecție sanitară, or instalația de sortare B. S.A. a fost amplasată și construită în anul 2005 în baza Certificatului de Urbanism nr. x/04.05.2005 și a Autorizației de Construire nr. x/03.11.2005.

Pentru amplasarea și realizarea construcției au fost obținute toate avizele și acordurile impuse de certificatul de urbanism, inclusiv acordul de mediu emis de APM Ilfov nr. 8158/24.08.2005 și avizul sanitar emis de DSP Ilfov nr. 447/11.08.2005.

Aceste avize au stabilit că activitatea nu are impact asupra mediului și asupra sănătății populației.

Susținerile instanței de fond în sensul că aceste aspecte stabilite prin actele administrative mai sus menționate nu ar avea relevanță "acestea adresându-se din nou trecutului" nu au suport legal, actele administrative care au decis aceste aspecte nefiind niciodată contestate, fiind în continuare în circuitul civil și producând efecte juridice.

Aceste acte administrative nu pot fi ignorate de către instanța de judecată atâta timp cât nu au fost anulate pe cale judiciară.

De asemenea, stația de sortare a fost evaluată în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) în procedura derulată de APM Ilfov în anul 2017 la evaluarea impactului asupra mediului în cadrul procedurii de obținere a Deciziei etapei de încadrare nr. 79/18.05.2017. Și în această procedură s-a constatat că activitatea nu are un impact asupra mediului și a sănătății populației, conform opiniei exprimate de reprezentantul DSP Ilfov în cadrul ședinței CAT din 10.05.2017. De altfel acest lucra a fost reținut și în Deciziei etapei de încadrare și nu au impuse condiții speciale pentru funcționarea instalației.

Situația în ceea ce privește amplasarea instalației este aceeași ca în anul 2005, aceasta nu a fost extinsă în afara spațiului în care a fost amplasată conform avizului sanitar emis de DSP Ilfov și a acordurilor emise de APM Ilfov.

Având în vedere că stația de sortare se află în interiorul amplasamentului la circa 700 m, riscul ca această să se apropie de locuințe este inexistent.

Conform adresei DSP București nr. 5698/14.04.2020, care face trimitere la Adresa Institutului Național de Sănătate Publică nr. 2884/04.03.2020, stația de sortare deșeuri este asimilată unei rampe de transfer deșeuri și distanța minimă de protecție sanitară este de 200 m.

Această practică este confirmată și de către DSP Ilfov - Adresa din 04.11.2020.

Distanța asigurată fără probleme pentru stația de sortare Glina.

Relevanța principiului anteriorității în aplicarea Ordinului MS nr. 119/2014 este obligatoriu de reținut, inclusiv în vederea respectării unor principii și drepturi fundamentale, iar faptul că era respectat acest Ordin la nivelul anului 2005 rezidă din faptul că în H.G. nr. 349/2005 este menționat însăși depozitul de deșeuri Glina ca fiind conform, așadar respectând chiar distanța de 1000 m impusă prin același act normativ, așadar a fortiori stația de sortare.

De altfel, această cerință creează o situație de încălcare a principiului egalității prevăzut de art. 7 din Codul Administrativ.

Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele atașate recursului și cele care vor fi administrate potrivit art. 492 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea Hotărârii nr. 1254/04.07.2022, rejudecarea litigiului în fond și:

Respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință;

În subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes procesual;

Într-un al doilea subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât nu sunt întrunite condițiile cumulative stabilite de ar. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv NU există caz bine justificat și NU există pagubă iminentă.

Prin recursul-incident, recurenta-reclamanta A. a solicitat admiterea recursului și rejudecând cauza să se admită ca întemeiate motivele de nulitate privind necesitatea emiterii autorizații integrale de mediu, necesitatea existenței unui bilanț de mediu și a planului de gestionare a disconfortului olfactiv, cu menținerea soluției instanței de fond.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamanta A. a dezvoltat criticile următoare:

Soluția dată de instanță considerentelor a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legi, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a considerat că este neîntemeiată susținerea intimatei că pentru desfășurarea activității de sortare în incinta depozitului ecologic Glina este necesară emiterea unei autorizații integrate de mediu.

De asemenea, instanța de fond a considerat că este neîntemeiată susținerea intimatei în sensul că decizia de emitere a autorizației de mediu nu putea fi adoptată în lipsa unui bilanț de mediu pentru amplasamentul din oraș Popești-Leordeni, jud. Ilfov, Șoseaua x.

Instanța a considerat că este neîntemeiată susținerea intimatei în sensul că decizia de emitere a autorizației a fost luată fără a fi elaborat Planul de gestionare a disconfortului olfactiv.

În drept a invocat dispozițiile art. 15 raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile art. 461 alin. (2), (48)8 pct. 5 și 8 și art. 483 și următoarele din C. proc. civ.

Intimata-reclamanta A. a depus întâmpinare la data de 21.11.2022 prin care a solicitat pe cale de excepție admiterea excepției lipsei de interes în promovarea recursului, admiterea excepției nulității recursului și constatarea nulității acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata- pârâta B. S.A. a depus întâmpinare la data de 05.01.2023 prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului incident declarat de reclamantă.

II. Soluția instanței de recurs

Având a se pronunța, în temeiul art. 248 C. proc. civ., cu prioritate, asupra excepției lipsei de interes invocate prin întâmpinare de către intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit articolului 32 C. proc. civ., una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile este aceea ca partea să justifice un interes.

Interesul este definit ca fiind folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare. El trebuie să fie legitim, născut, direct și actual.

Totodată, potrivit art. 458 din C. proc. civ.: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane."

Așadar, condiția unui interes determinat, legitim, personal, născut și actual este impusă nu numai pentru formularea cererii de chemare în judecată dar și pentru exercitarea căii de atac, fiind necesar ca prin exercitarea căii de atac și reformarea/retractarea hotărârii judecătorești atacate partea să urmărească și să obțină satisfacerea unui astfel de interes.

Pornind de la aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că prin cererea care face obiectul dosarului de față, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării Deciziei de emitere a autorizației de mediu nr. x/03.06.2022, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a respectivului act administrativ.

Prima instanță a admis în parte acțiunea astfel formulată, dispunând suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării deciziei de emitere a autorizației de mediu nr. x/03.06.2022.

La data de 31.08.2022 însă, Agenția Națională pentru Protecția Mediului a emis Decizia nr. 446/31.08.2022 prin care a dispus:

"la art. 1 că: "Președintele Agenției Naționale pentru Protecția mediului a decis să nu emită autorizație de mediu pentru activitățile: Colectarea deșeurilor nepericuloase - cod CAEN 381, Recuperarea materialelor reciclabile - cod CAEN 3832 și – Comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor" - cod CAEN 4677 pe care B. S.A., cu sediul în Jud. Ilfov, urma să le desfășoare atât la nivel național cât și/sau la punctul de lucru situat la sediu".

La art. 4 că: "Începând cu data emiterii prezentei decizii, orice prevedere contrară își încetează aplicabilitatea".

Astfel, Decizia de emitere a autorizației de mediu nr. x/03.06.2022 nu mai este susceptibilă de a-și produce efectele, iar începând cu data de 31.08.2022 neproducerea efectelor acestei decizii este rezultatul emiterii Deciziei ANPM nr. 446/31.08.2022 prin care s-a dispus încetarea efectelor Deciziei nr. 96/2022, și nu a sentinței recurate.

Or, legea procesuală civilă legea recunoaște posibilitatea exercitării acțiunii civile în cazul în care interesul este născut și actual, sau chiar în cazul în care interesul nu este născut și actual dar cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Recurenta-pârâtă nu se află în vreuna din acestea ipoteze, întrucât, actul a cărui suspendare s-a cerut nu-și mai produce efectele urmare a încetării acestuia, iar nu ca urmare a deciziei recurate.

Recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes determinat și actual pentru formularea recursului întrucât admiterea recursului și schimbarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare nu îi mai produce folosul practic urmărit respectiv executarea Deciziei nr. 96/2022, aceasta nemaifiind în vigoare.

În considerarea acestor argumente, recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepția invocată se dovedește a fi întemeiată, iar, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul urmează să fie respins ca lipsit de interes.

Având în vedere soluția dată recursului principal, în temeiul art. 472 C. proc. civ., Înalta Curte va constata ca rămas fără efect recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes și respinge recursul principal declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței nr. 1254 din 4 iulie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Constată ca rămas fără efect, recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1254 din 4 iulie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2023