ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4804/2023

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.11.2022, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, suspendarea executării deciziei nr. 446/31.08.2022 emise de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2022, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 121 din 27 ianuarie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului și cu intervenienta B., ca neîntemeiată; a admis cererea de intervenție voluntară accesorie formulată în favoarea pârâtei și a respins cererea intervenientei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 121 din 27 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A. solicitând casarea sentinței și în rejudecare, pe fond, admiterea cererii de suspendare, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Sentința curții de apel este combătută sub următoarele aspecte:

- hotărârea este deficitară sub aspectul motivării, în sensul că, pe de o parte nu cuprinde un răspuns, fie chiar și sumar, asupra unor multiple critici de nelegalitate, iar pe de altă parte, este evazivă și nemotivată și sub aspectul soluției privind condiția pagubei iminente, întrucât instanța nu a examinat argumentația prezentată în cererea de chemare în judecată, încălcând prevederile art. 6 din Convenție, din perspectiva dreptului la un proces echitabil.

- instanța de fond a reținut greșit neîndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, în argumentarea acestui motiv recurentul reiterând aspectele invocate în cererea de chemare în judecată, referitoare la existența unui caz bine justificat și a pagubei iminente, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.

Intimata - pârâtă Agenția Națională pentru Protecția Mediului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata - intervenientă B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepției nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepția nulității recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., și respinsă în ședința publică din 25.10.2023.

În faza procesuală a recursului, recurenta-reclamantă a depus sentința nr. 33/2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în susținerea cazului bine justificat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivelor de casare, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Curtea de apel a fost învestită, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 446/31.08.2022, prin care Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului a decis neemiterea autorizației de mediu pentru activitățile: Colectarea deșerilor nepericuloase–cod CAEN 3811, Recuperarea materialelor reciclabile–cod CAEN 3832, Comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor– cod CAEN 4677, pe care recurenta-reclamantă A. S.A., cu sediul social în județul Ilfov, urma să le desfășoare atât la nivel național, cât și la punctul de lucru situat la sediu.

Soluția de respingere a cererii ca neîntemeiată este împărtășită și de instanța de control judiciar, care, analizând punctual motivele de recurs, reține următoarele:

Motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se sprijină, care cuprind motive contradictorii sau care conțin motive străine de natura cauzei.

În speță, nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele menționate, pentru că sentința atacată este motivată conform exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cu indicarea situației de fapt reținute de instanță și a motivelor de drept pe care s-a întemeiat soluția, fiind expuse clar și logic argumentele pentru care s-au înlăturat susținerile reclamantei, în limitele pe care le permite procedura sumară a suspendării executării actului administrativ, în care nu este îngăduită prejudecarea fondului.

Înalta Curte reține că multiplele critici de nelegalitate asupra cărora recurenta- reclamantă a opiniat că nu au fost analizate nici măcar sumar, au fost calificate de către judecătorul fondului ca reprezentând aspecte prin care s-ar antama analiza pe fond a cererii de anulare a autorizației de mediu, analiză care nu este compatibilă cu procedura specifică prezentului cadru procesual al suspendării executării unui act administrativ.

Distincția între motivele care pot fi analizate pe calea cererii de suspendare a executării autorizației prin raportare la aparența de drept și motivele analizate pe fondul acțiunii în anularea actului administrativ, nu reprezintă un aspect care ține de abundența, numărul aspectelor invocate de partea reclamantă ca dovedind existența cazului bine justificat sau de "seriozitatea" argumentelor. Încadrara motivelor posibil a fi analizate pe calea sumară a procedurii prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 ține de substanța acestora, având în vedere și necesitatea eventuală de a administra un probatoriu care ar fi incompatibil cu această procedură, astfel cum s-a clarificat acest aspect în mod constant pe cale jurisprudențială.

Prin urmare, faptul că nu au fost abordate de către prima instanță criticile de nelegalitate ce vizează fondul cauzei nu are semnificația vreunei omisiuni de analiză, cum eronat pretinde recurenta-reclamantă, astfel că raportarea la cerințele și principiile specifice motivării unei hotărâri judecătorești din perspectiva dreptului la un proces echitabil sunt lipsite de substanță.

Cu privire la cerința pagubei iminente, Înalta Curte constată că instanța de fond a precizat motivele pentru care a considerat că nu este îndeplinită această condiție. Astfel, instanța de fond a reținut că îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute de reclamantă referitor la iminența unor pagube asupra activității A. S.A. și asupra salariaților acesteia.

Totodată, referitor la invocarea de către reclamantă a interesului public, instanța de fond a reținut că există o diferență între " interesul legitim public" definit de art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, care poate fi invocat în susținerea cererii de anulare a actului administrativ de către persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, conform art. 8 alin. (1)

1

din Legea 554/2004, și "perturbarea previzibilă gravă a functionării unei autorităti publice sau a unui serviciu public " prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ drept condiție pentru admiterea cererii de suspendare a actului administrativ.

Pe cale de consecință, pretinsa deficiență în motivare imputată de partea recurentă sentinței recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținută ca fiind fondată, prima instanță analizând punctual cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Nici criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu sunt fondate.

Art. 14 la care face trimitere art. 15 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Prin prisma acestor condiții, soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat aceasta sunt la adăpost de orice critică, pentru că s-a apreciat corect, la nivelul aparenței dreptului, că nu există indicii de nelegalitate a Deciziei nr. 446/2022, fundamentate pe ideea încălcării sentinței civile nr. 1254/04.07.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2022, câtă vreme în preambulul deciziei contestate s-a menționat că a fost avută în vedere minuta privind soluția pronunțată în acel dosar, în care Agenția Națională pentru Protecția Mediului a avut calitatea de pârâtă. De asemenea, în mod corect s-a apreciat că Decizia nr. 446/2022 nu a fost emisă cu încălcarea competenței președintelui ANPM, în condițiile în care Decizia nr. 446/2022 a fost semnată de președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM), în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1), (4) și 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1000/2012, privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia și Regulamentul de organizare și funcționare al ANPM aprobat prin Decizia Președintelui ANPM nr. 1250/30.10.2017.

Este adevărat că aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanțe, în sensul că cercetarea aspectelor de nelegalitate legate de încălcarea caracterului irevocabil al actelor administrative intrate în circuitul civil; încălcarea prevederilor prevederile art. 3 alin. (3) și ale art. 6 alin. (1), art. 10, art. 13 alin. (2) teza a II-a și art. 15 din Ordinului nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu; faptul că Decizia nr. 446/2022 nu este un act care să fie prevăzut de Ordinul nr. 1798/2007 și că este emisă în afara procedurii legale; că a fost emisă în temeiul a două acte lovite de nulitate absolută întrucât au fost întocmite de către un funcționar aflat în conflict de interese administrativ, nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ și să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia, necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului de fond.

În egală măsură, prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, care definesc paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil/sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Nu orice efect potențial vătămător (cum ar fi diminuarea drepturilor salariale) al unui act administrativ intră în câmpul acestei noțiuni, ci doar situația în care consecințele punerii în aplicare a măsurilor dispuse prin actul administrativ ar fi dificil sau chiar imposibil de înlăturat în ipoteza anulării ulterioare a acestuia, prin hotărâre judecătorească.

Referitor la invocarea interesului public, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că există o diferență între " interesul legitim public" definit de art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, care poate fi invocat în susținerea cererii de anulare a actului administrativ de către persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, conform art. 8 alin. (1)

1

din Legea 554/2004, și "perturbarea previzibilă gravă a functionării unei autorităti publice sau a unui serviciu public " prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ drept condiție pentru admiterea cererii de suspendare a actului administrativ.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 121 din 27 ianuarie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 octombrie 2023.