ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 120/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 120/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2024
Asupra căii de atac de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin sentința civilă nr. 287 de la data de 17 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta A., solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii.
Prin decizia nr. 770 de la data de 8 septembrie 2022, Curtea De Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de recurenta A., împotriva sentinței civile nr. 287 de la data de 17 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Maramureș.
Cererea de recurs
Împotriva deciziei civile nr. 770 de la data de 8 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A..
În esență, a susținut că soluția emisă de Curtea de Apel Cluj îi vatămă drepturile și interesele legitime, fiind formulată cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează încadrarea în grad de handicap precum și a normelor metodologice emise în această materie.
Apărările formulate în cauză
Legal citat cu copie a cererii de recurs, intimatul Consiliul Județean Maramureș a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind nul pentru nemotivare, iar pe fondul cauzei, ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru motivele expuse în paragrafele ce urmează.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Raportat la datele particulare ale speței de față, Înalta Curte constată următoarele:
Prezenta cale de atac a fost promovată împotriva deciziei civile nr. 770 de la data de 8 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea de recurs formulată de recurenta A., împotriva sentinței civile nr. 287 de la data de 17 martie 2022 în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Maramureș.
Potrivit dispozițiilor art. 483 din C. proc. civ.: "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. (…)"
În cazul de față, Înalta Curte constată că hotărârea atacată de recurenta A. este pronunțată în cadrul recursului iar, potrivit art. 483 C. proc. civ. menționat anterior, aceasta nu poate fi atacată din nou cu recurs.
Totodată, Înalta Curte reține că mențiunea "definitivă" din cuprinsul dispozitivului deciziei de soluționare a recursului nr. 770 de la data de 8 septembrie 2022 conduce la concluzia că împotriva acestei hotărâri părțile procesuale nu au deschisă o nouă cale a recursului ci eventual au deschisă o altă cale extraordinară de atac, în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
Prin urmare, din analiza textelor de lege ce prezintă relevanță în cauză și care au fost anterior citate, reiese că reclamanta A. a formulat un recurs la recurs, demers procesual pe care legea de procedură civilă îl interzice cu desăvârșire.
Așadar, Înalta Curte apreciază că cererea de recurs a recurentei A., îndreptată împotriva unei alte decizii din recurs cu caracter definitiv, reprezintă un demers procesual inadmisibil în accepțiunea legii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de recurs, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 770/2022 din 08 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.