ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3118/2023

Cadrul procesual Prin sentința nr. 30/CA/2021, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția decăderii reclamantei din dreptul de a contesta certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 6702/2014, invocată de pârâtă și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta UAT Județul Hunedoara-Consiliul Județean Hunedoara-CEPAH. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.. La termenul de judecată din data de 09.06.2021, cauza a fost suspendată, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la o nouă stăruință a părților. La termenul de judecată din 16.02.2022, instanța a invocat din oficiu excepția perimării cererii.

Hotărârea instanței de fond Prin decizia civilă nr. 151 din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimat recursul declarat de reclamanta-recurenta A. împotriva sentinței nr. 30/CA/2021, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 151 din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A.. Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă și-a manifestat nemulțumirea față de împrejurarea că a fost obligată să accepte întreruperea serviciului prin pensionare, stiindu-se că este singură, că are părinții în etate și că are o fetiță, nebeneficiind de înțelegerea colegilor. De la moartea mamei sale, în anul 2005, a fost de acord cu încadrarea în grad de handicap, lămurită de psihiatru. A precizat că nu consideră ca fiind normală măsura de anulare a drepturilor, pensia fiind mică, aceasta fiind desconsiderată ca intelectuală și ca mamă.

Apărările formulate în recurs În stadiul processual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 8 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte va analiza cu prioritate cerința respectării termenului de formulare a recursului, termen legal, imperativ și absolut. Înalta Curte reține că potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. (...)" Așa fiind termenul de exercitare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea este de 5 zile de la data pronunțării, acesta urmând a fi calculat, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut. Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ. Termenul de decădere poate suporta, așadar, o repunere în termen în condițiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării și într-un interval de timp de la data încetării acestora, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurentă. În aceste condiții, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză este tardiv formulat. Astfel, pronunțarea deciziei la data de 16 februarie 2022 are efectul declanșării curgerii termenului de recurs împotriva recurentei. În raport de această dată, ultima zi de declarare a căii de atac a fost 22 februarie 2022, termen calculat potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ. Recursul a fost declarat la data de 7 martie 2022, conform impresiunii ștampilei de pe plicul aflat la dosarul de recurs, cu depășirea termenului prevăzut de lege. Or, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurenta-reclamantă a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ. și va respinge recursul ca tardiv formulat. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.