ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2317/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând, asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29 mai 2018 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean Hunedoara - Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap și Consiliul Local al Municipiului Hunedoara - Direcția de Asistență Socială a Municipiului Hunedoara, solicitând să se dispună:

- reîncadrarea sa în grad de handicap grav, cu asistent personal, prin emiterea unei decizii în acest sens - cu termen permanent și nerevizuibil;

- să-i fie plătită diferența de indemnizație dintre handicapul grav și cel accentuat în cuantum de 4.500 RON, de care a fost privat pe perioada 2015-2018;

- să-i fie plătită indemnizația pentru însoțitor/asistent personal, la zi, pentru aceeași perioadă, actualizată cu indicele de inflație la data plății - cu titlu de daune materiale;

- să-i fie plătită, cu același titlu, indemnizația cuvenită pentru gradul de handicap accentuat, permanent, aferentă perioadei în care aceasta i-a fost sistată, pe nedrept, respectiv, 17.08.2016-13.06.2018, actualizată cu indicele de inflație, la data plății și să fie obligați fiecare dintre pârâți la plata sumei de câte 7.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 19 martie 2019, dosarul nr. x/2018 a fost conexat, în condițiile art. 139 C. proc. civ., la dosarul nr. x/2018, având același obiect - pretenții derivate din aceeași cauză.

Prin sentința civilă nr. 775 din 14 august 2019, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Hunedoara-Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap și Consiliul Local al Municipiului Hunedoara - Direcția de Asistență Socială a Municipiului Hunedoara.

A fost obligat pârâtul Consiliul Județean Hunedoara să plătească reclamantului suma de 8.250 RON, actualizată cu indicele de inflație de la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 2.500 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta Direcția de Asistență Socială a Municipiului Hunedoara să plătească reclamantului suma de 500 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă, în rest, acțiunea.

A fost obligat pârâtul Consiliul Județean Hunedoara să plătească reclamantului suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâta Direcția de Asistență Socială a Municipiului Hunedoara să plătească martorului B. suma de 19 RON și martorului C. suma de 50 RON.

Prin decizia civilă nr. 493 din 10 iunie 2020 pronunțată Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă au fost respinse, ca tardive, apelurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 775 din 14 august 2019 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

A fost admis apelul declarat de pârâta Direcția de Asistență Socială Hunedoara împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului A. formulată împotriva pârâtei Direcția de Asistență Socială Hunedoara.

Au fost înlăturate dispozițiile sentinței referitoare la obligarea pârâtei Direcția de Asistență Socială Hunedoara la plata sumelor de 19 RON martorului B. și 50 RON martorei C..

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Consiliul Județean Hunedoara pentru Comisia județeană de încadrare în grad de handicap împotriva aceleiași sentințe pronunțate de Tribunalul Hunedoara.

Împotriva deciziei nr. 493 din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, reclamantul A. și pârâtul Consiliul Județean Hunedoara - Comisia județeană de încadrare în grad de handicap au declarat recurs.

Recurentul-reclamant A. a arătat că i-au fost încălcate în mod abuziv toate drepturile. A precizat că are handicap II grav, fiindu-i tăiate toate drepturile în anul 2016, iar în anul 2018, fiind în audiență la Președinție, i s-a emis un certificat de încadrare în grad de handicap accentuat, fără însoțitor, deși necesită permanent însoțitor, nemaiavând stabilitate pe picioare, iar mâna stângă nefiindu-i funcțională.

A menționat că deține înregistrări ale ședinței de judecată, precum și alte înregistrări incriminatorii, iar justiția din România și Ministerul de Interne sunt obligate să îi asigure o pensie decentă.

În finalul cererii de recurs, recurentul-reclamant a precizat că înțelege să solicite de la cele trei instituții implicate în proces 15 miliarde de RON drept despăgubire.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Recurentul-pârât Consiliul Județean Hunedoara-Comisia județeană de încadrare în grad de handicap a formulat următoarele critici:

După ce a redat pasaje din hotărârea recurată, partea a arătat că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material sau cu încălcarea acestora, fiind aplicabile dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Contrar celor reținute de curtea de apel, în anul 2014 reclamantul A. a prezentat documente socio-medicale din care au rezultat multiple diagnostice, însă diagnosticul ce a stat la baza încadrării în gradul de handicap grav a fost cel de deformare congenitală a șoldului, coxartroză bilaterală secundară deficitului static și locomotor și gonartroză. În temeiul acestui diagnostic, s-a stabilit de către "Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap" gradul grav cu valabilitate permanent.

Prezentând aspecte ce țin de fondul litigiului, recurentul-pârât a arătat că nu se puteau acorda despăgubiri pentru perioada 1 septembrie 2016 - 1 iulie 2018, în condițiile în care reclamantul nu a fost încadrat în grad de handicap în această perioadă, iar certificatele care atestă neîncadrarea nu au fost anulate sau desființate, neexistând un alt titlu în baza căruia să se facă încadrarea pentru aceste perioade.

Așadar, nu se puteau acorda despăgubiri pentru perioada anterior menționată, în situația în care certificatele emise de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap sunt acte administrative date cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 448/2006 și ale Ordinului nr. 762/1992/2007.

Prin acordarea despăgubirilor materiale reprezentând indemnizația de persoană cu handicap pe perioada 1 septembrie 2016 - 1 iulie 2018, în lipsa unei încadrări în grad de handicap făcută de comisia anterior menționată - singurul organ abilitat să facă această încadrare, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, aplicând greșit normele de drept material incidente în domeniu.

Sub aspectul răspunderii civile delictuale, a precizat că nu există o faptă ilicită, nu există prejudiciu, material și/sau moral și nu există raport de cauzalitate, astfel încât nu se justifică nici daunele morale, având în vedere că reclamantului nu i-au fost lezate drepturile patrimoniale, sănătatea, siguranța sau demnitatea.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 august 2020.

Prin rezoluția din 14 septembrie 2020 s-a stabilit termen la 5 noiembrie 2020, în ședință publică, complet de judecată C5 noul C. proc. civ., cu citarea părților, în vederea discutării competenței funcționale a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei, având în vedere obiectul dosarului - recurs - pretenții - asigurări sociale.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2020, s-a constatat că revine secției I civile a instanței supreme competența de soluționare a recursurilor, considerent pentru care s-a dispus reluarea procedurii de filtru.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., s-a dispus comunicarea cererilor de recurs, cu mențiunea că de a depune întâmpinări, în termen de 30 zile de la comunicare, urmând ca după efectuarea procedurilor de comunicare să se întocmească raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

La 7 iunie 2021 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză.

În raport s-a consemnat faptul că recursul formulat de recurentul-reclamant A. nu poartă semnătura părții, astfel încât se va pune în vedere recurentului-reclamant ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, să semneze cererea de recurs sau să expedieze un exemplar al acesteia care să poarte semnătura, sub sancțiunea nulității prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

S-a consemnat, de asemenea, că urmează a se analiza măsura în care aspectele prezentate în cuprinsul cererii de recurs se constituie efectiv într-o critică de nelegalitate a deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de casare expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Județean Hunedoara-Comisia județeană de încadrare în grad de handicap s-a reținut că se pune problema tardivității declarării căii de atac.

Raportul a fost comunicat părților la 14-15 iunie 2021, conform dovezilor aflate la dosar.

La 22 iunie 2021 recurentul-reclamant A. a depus un înscris intitulat "memoriu", ce poartă semnătura sa, menționând că prin depunerea acestui înscris înțelege să se conformeze dispozițiilor instanței de a semna cererea de recurs.

Prin punctul de vedere la raport înregistrat la 25 iunie 2021, recurentul-pârât Consiliul Județean Hunedoara - Comisia județeană de încadrare în grad de handicap - Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara a solicitat admiterea propriului recurs, arătând că recursul a fost expediat prin poșta specială la 7 august 2020, în termen, dovadă în acest sens fiind borderoul depus.

De asemenea, la 28 iunie 2021 intimata-pârâtă Direcția de Asistență Socială a Municipiului Hunedoara a solicitat să se constate nulitatea recursului formulat de reclamant, pentru neîncadrarea în criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., și admiterea recursului formulat de pârâtul Consiliul Județean Hunedoara - Comisia județeană de încadrare în grad de handicap.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursurilor la 28 octombrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul formulat de reclamantul A. în raport de excepția nulității, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a prezentat pe larg situația de fapt, exprimându-și nemulțumirea cu privire la felul în care au acționat autoritățile, arătând că i-au fost încălcate în mod abuziv toate drepturile.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Aspectele din viața privată a reclamantului, faptul are handicap II grav, fiindu-i tăiate toate drepturile în anul 2016 și aprecierile părții cu privire la faptul că justiția din România și Ministerul de Interne sunt obligate să îi asigure o pensie decentă, nu se pot constitui într-o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului, în sensul prevăzut de lege, nu înseamnă exprimarea nemulțumirilor personale, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

În aceste condiții, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului formulat de reclamantul A..

Examinând recursul formulat de pârâtul Consiliul Județean Hunedoara - Comisia județeană de încadrare în grad de handicap - Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Hunedoara în raport de excepția tardivității, a cărei analiză este, de asemenea, prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Județean Hunedoara-Comisia județeană de încadrare în grad de handicap-Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Hunedoara, din verificările efectuate în dosarul de apel, s-a constatat că, potrivit însemnării olografe a agentului poștal, consemnată pe procesul-verbal de înmânare a comunicării hotărârii și a ștampilei aplicate pe dovada de înmânare, decizia civilă nr. x din 10 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost comunicată la 10 iulie 2020, la sediul părții din Deva, județul Hunedoara.

Recursul a fost înregistrat la 11 august 2020, conform ștampilei instanței de apel aplicată pe cererea de recurs .

În cuprinsul punctului de vedere la raport, recurentul-pârât a susținut că recursul a fost expediat prin "Poșta Specială" la 7 august 2020, atașând în dovedire borderoul nr. 82 din 7 august 2020 ce poartă antetul Consiliului Județean Hunedoara.

Potrivit dispozițiilor art. 183 alin. (3) C. proc. civ., în cazul altor servicii de comunicare decât cele poștale, dovada depunerii înscrisurilor transmise instanței este reprezentată de mențiunea sau atestarea făcută pe actul comunicat (în cauza de față, cererea de recurs) a datei la care a fost predat. Astfel, data înmânării actului către serviciului specializat trebuie menționată ("înregistrată ori atestată") pe înscrisul ce urmează a fi transmis instanței, tocmai pentru a fi posibilă verificarea îndeplinirii condițiilor legate de respectarea termenelor procedurale de către instanța de judecată și partea adversă.

Se reține că borderoul privind expedierea recursului nu are natura unei înregistrări făcute de serviciul specializat de comunicare, în sensul art. 183 alin. (3) C. proc. civ. Fiind un înscris ce emană chiar de la partea care a depus recursul, acesta atestă evidența internă a actelor efectuate de Consiliul Județean Hunedoara. Totodată, se constată că nici cererea de recurs, nici plicul în care aceasta a fost expediată nu conțin o înregistrare sau atestare în sensul dispozițiilor menționate, precum nici mențiunea privind data depunerii/înmânării cererii de recurs.

Mai mult, susținerile recurentului-pârât, în sensul că expedierea recursului a fost realizată la 7 august 2020 (zi de vineri) printr-un serviciu de curierat special, respectiv Poșta Specială, nu justifică faptul înregistrării căii de atac la 11 august 2020 (zi de marți), dată fiind operativitatea de preluare, prelucrare și distribuire a coletelor poștale, respectiv a corespondenței oficiale între autoritățile și instituțiile publice, de regulă, aceasta realizându-se chiar în ziua preluării.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, se reține că recursul formulat de pârât a fost depus cu încălcarea termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, termenul de declarare a recursului împlinindu-se la 10 august 2020.

În conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs a fost înregistrată după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Județean Hunedoara-Comisia județeană de încadrare în grad de handicap-Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Hunedoara, ca fiind tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 493 din 10 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de pârâtul Consiliul Județean Hunedoara - Comisia județeană de încadrare în grad de handicap-Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Hunedoara împotriva deciziei nr. 493 din 10 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2021.