ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.06.2022 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca:

Anularea Deciziei nr. 56/P/14.12.2021, emisa de Ministerul Finanțelor în soluționarea plângerii prealabile nr. 1883/22.09.2021 formulată împotriva Dispoziției obligatorii nr. x/06.09.2021, în limita sumei respinse la plată, de 12.347 RON, și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. CJRJEF -1126/06.09.2021, precum și anularea parțială a Dispoziției obligatorii nr. x/06.09.2021 și a Raportului de Inspecție economico-financiară nr. x/0609.2021, în limita sumei de 12.347 RON;

Anularea Deciziei nr. 2/P/18.01.2022, emise de Ministerul Finanțelor în soluționarea plângerii prealabile nr. 2340/19.11.2021, formulate împotriva Dispoziției obligatorii nr. x/09.11.2021, în limita sumei respinse la plată, de 8.447 RON, precum și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. x/09.11.2021 și anularea parțială a Dispoziției obligatorii nr. x/09.11.2021 și a Raportul de Inspecție economico-financiară nr. x/09.11.2021, în limita sumei de 6.318,23 RON;

Anularea Deciziei nr. 18/P/11.04.2022, emise de Ministerul Finanțelor în soluționarea plângerii prealabile nr. x/22.02.2022, formulate împotriva Dispoziției obligatorii nr. x/07.02.2022, în limita sumei respinse la plata, de 2.263 RON, precum și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. x/07.02.2022 și anularea parțială a Dispoziției obligatorii nr. CJKJEF -108/07.02.2022 și a Raportul de Inspecție economico-financiară nr. CJKJEF -107/07.02.2022, în limita sumei de 2.263 RON;

Obligarea pârâtei la emiterea avizelor de plată pentru sumele refuzate, respectiv: 12.347 RON, 6.318,23 RON, 2.263 RON, la plata dobânzii aferente perioadei de întârziere în plata sumelor refuzate la plată, calculate de la data fiecărei dispoziții obligatorii, respectiv: 06.09.2021 - pentru suma de 12.347 RON, 09.11.2021 - pentru suma de 6.318,23 RON și 07.02.2022 - pentru suma de 2.263 RON, până la data emiterii avizului de plata a acestor sume, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 08.09.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere completatoare, prin care a solicitat:

Anularea Deciziei nr. 35/P/01.07.2022, emise de Ministerul Finanțelor în soluționarea plângerii prealabile nr. x/21.04.2022, formulate împotriva Dispoziției obligatorii nr. x/22.03.2022, în limita sumei respinse la plata, de 254 RON, precum și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. x/22.03.2022 și, de asemenea, anularea parțială a Dispoziției obligatorii nr. x/22.03.2022 și a Raportul de Inspecție economico-financiară nr. x/22.03.2022, în limita sumei de 254 RON;

- anularea Deciziei nr. 39/P/11.07.2022, emise de Ministerul Finanțelor în soluționarea plângerii prealabile nr. x/20.04.2022, formulate împotriva Dispoziției obligatorii nr. x/10.03.2022, în limita sumei respinse la plata, de 11.632 RON, precum și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. x/10.03.2022, și, de asemenea, anularea parțială a Dispoziției obligatorii nr. x/10.03.2022 și a Raportului de Inspecție economico-financiară nr. x/10.03.2022, în limita sumei de 11.632 RON;

- anularea Deciziei nr. 46/P/18.08.2022, emise de Ministerul Finanțelor în soluționarea plângerii prealabile nr. 1315/06.06.2022, formulate împotriva Dispoziției obligatorii nr. x/03.05.2022, în limita sumei respinse la plata, de 217,71 RON, precum și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. x/03.05.2022 și anularea parțială a Dispoziției obligatorii nr. x/03.05.2022, în limita sumei de 217,71 RON;

- obligarea pârâților la emiterea avizelor de plată pentru sumele refuzate la plată, respectiv: 254 RON, 11.632 RON și 2.263 RON, precum și la plata dobânzii aferente perioadei de întârziere în plata sumelor refuzate la plată, calculate de la data fiecărei dispoziții obligatorii: respectiv: 22.03.2022 - pentru suma de 254 RON, 10.03.2022 - pentru suma de 11.632 RON și 03.05.2022 - pentru suma de 217,71 RON, până la data emiterii avizului de plată a acestor sume.

Prin sentința nr. 311 din 24 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, având ca obiect anulare acte administrative, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 311 din 24 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct, 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, după reanalizarea cauzei în fond, admiterea integrală a acțiunii, precum și obligarea intimaților Ia plata în solidar a cheltuieli de judecată.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

In cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471' și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 septembrie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 28 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței nr. 311 din 24 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Aspectele de nelegalitate invocate au fost încadrate în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente de către instanța de fond, fapt care determină nelegalitatea sentinței de fond prin care a fost apreciată ca nefondată acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată și modificată.

Primul aspect de nelegalitate privește interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 3 pct. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011 coroborat cu dispozițiile art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 atunci când a apreciat greșit asupra legalității actelor contestate emise ca urmare a controlului ex ante reglementat de O.U.G. nr. 94/2011.

Se arată că recurenta-reclamantă nu se încadrează în categoria operatorilor economici care pot fi supuși inspecției fiscale în baza O.U.G. nr. 94/2011 deoarece nu a încasat de la bugetul de stat sume definite de art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 "pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități.

În cauză sumele neavizate la plată prin actele administrativ fiscale contestate reprezintă cheltuieli realizate de reclamantă în executarea contractului cadru de servicii nr. x/16.03.2020, respectiv a contractului subsecvent de servicii anul 11 nr. 13/25.05.2021 semnat cu beneficiara B., în urma procedurii de achiziție publică derulată potrivit Legii nr. 98/2016, cu respectarea recomandărilor Consiliului Concurenței, cu scopul de a evita asocierea sumelor achitate cu ajutorul de stat.

Respectivele sume urmau a fi recuperate prin plata prețului datorat de către beneficiara lucrărilor B. S.A. după prealabila avizare a deconturilor justificative în baza art. 4,5 și 6 din H.G. nr. 997/2010.

În mod nelegal prima instanță a menținut ca legale actele contestate prin care intimații au apreciat greșit că sumele din deconturile justificative sunt subvenții acestea nefiind subvenții enumerate conform art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 ci preț conform naturii contractului de achiziție publică.

Se susține nelegalitatea sentinței recurate prin care s-a susținut incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2011 și sub aspectul calificării recurentei ca fiind beneficiar indirect al sumelor decontate de la bugetul de stat fără ca dispozițiile legale art. 3 alin. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011 să includă și beneficiarii indirecți în categoria operatorilor economici supuși O.U.G. nr. 94/2011.

Al doilea aspect de nelegalitate privește nelegalitatea sentinței atacate sub aspectul menținerii calificării sumelor față de care s-a constatat incidența O.U.G. nr. 94/2011 ca fiind alocații bugetare și nu preț al unor lucrări atribuite în cadrul unor proceduri de achiziție publică.

Fiind urmate procedura de achiziție publică sumele reprezentând prețul serviciilor prestate de reclamantă nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 77/2014, neputând fi calificate ca ajutoare de stat.

Se constată că în mod nelegal prima instanță nu a ținut cont de modalitatea de lucru propusă de Consiliul Concurenței și a încălcat prevederile din O.U.G. nr. 77/2014, deoarece acest act normativ special nu a fost aplicat, sumele acordate nefiind considerate subvenții (ajutoare de stat) ci preț al contractului atribuit în baza unei proceduri de achiziție.

Al treilea aspect de nelegalitate privește respingerea de către instanța de fond a argumentelor privind includerea în decontările lunare a penalităților pentru depășirea concentrațiilor admise ale poluanților, care se circumscriu costurilor inerente exercitării activităților contractante. Ele se regăsesc ca și componentă a propunerii tehnice a reclamantei care este parte integrantă a contractului încheiat cu beneficiarul B. S.A. și care nu puteau forma obiectul verificării unui terț respectiv a intimaților.

Potrivit art. 4» alin. (l) din H.G. nr. 997/2010, "(l)Fondurile necesare pentru închiderea definitivă, conservarea și ecologizarea obiectivelor miniere, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu postînchidere, pentru companiile/societățile naționale, fundamentate în programele tehnice de dezafectare sau conservare, elaborate în acest scop și avizate conform legii, se asigură atât din sursele proprii ale acestora, cât și din alocațiile bugetare aprobate cu această destinație,"

Valoarea penalităților pentru depășirea concentrațiilor admise ale poluanților a fost deci, parte a prețului convenit prin contract asumata de către beneficiara lucrărilor din surse proprii. Esențial este faptul ca, fata de subscrisa, nu are relevanta sursa sumelor din care aceasta urma sa achite prețul, alocații bugetare sau surse proprii. Si sub acest aspect, devine evidenta netemeinicia aprecierii instanței de fond, care considera ca, in totalitate, prețul contractului constituie o "alocație bugetara".

Insasi faptul ca nu se face nicio distincție in funcție de sursa din care beneficiara lucrărilor urma sa achite prețul, confirma teza subscrisei ca respectivele sume, indiferent de sursa plații lor, au constituit preț pentru serviciile executate, in conformitate cu recomandarea Consiliului Concurentei. Apreciind ca, integral, sumele achitate subscrisei constituie "alocații bugetare", instanța de fond nesocotește cea de-a doua sursa de plata ~ fonduri proprii ale beneficiarei lucrărilor, deși aceasta sursa este legal prevăzuta, (art. 4, alin. (l)din H.G. nr. 997/2010).

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii modificate și anulării actelor contestate.

La dosar intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare și a solicitat respingerea susținerilor în parte ca nefondate și în parte ca neavând legătură cu aspectele de nelegalitate invocate în recurs.

Curtea pe recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, respectiv a dispozițiilor art. 3 pct. 5 lit. f) și art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 față de primele două aspecte de nelegalitate și cu privire la interpretarea clauzelor contractului, în raport de ultimul aspect de nelegalitate.

Aspectele de nelegalitate care vizează în esență lipsa competenței materiale a intimaților-pârâți de a efectua controlul asupra reclamantei, având în vedere pe de o parte neîncadrarea reclamantei în categoriile de operatori economici prevăzuți de dispozițiile art. 3 pct. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011 –"alți operatori economici" și pe de altă parte natura sumelor diferite de art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 nu sunt fondate.

În mod corect prima instanță a menținut actele contestate apreciind că reclamanta-recurentă se încadrează în categoriile de operatori economici prevăzuți de art. 3 pct. 5 din O.U.G. nr. 94/2011, în concret în categoria prevăzută de art. 3 pct. 5 lit. f) – respectiv la alți operatori economici, indiferent de forma de prezentare pentru fundamentarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat sub forma subvențiilor, transferurilor, alocațiilor sau altor sume asimilate acestora pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități.

În mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 3 pct. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011 în sensul că pot face obiectul unei inspecții economico financiare și alți operatori decât cei definiți la art. 3 pct. 5 lit. a)-e) în situația în care aceștia beneficiază de sume alocate de la bugetul general consolidat în mod direct sau indirect – cazul recurentei – reclamante.

Recurenta-reclamantă a primit sumele din sursă bugetară în calitate de executant pentru lucrările de închidere și ecologizare a unor minime lucrări asumate prin contracte de achiziție publică.

Legiuitorul a stabilit o procedură specială prin care se solicită aceste sume de la bugetul de stat în baza deconturilor justificative, în baza cheltuielilor efectiv realizate, care supă avizare de către direcțiile generale – regionale ale finanțelor publice prin aparatul de inspecție economico-financiară sunt încasate de la bugetul de stat, prin ministerul de resort, în calitate de gestionar al acestor fonduri.

Nu va fi reținută susținerea reclamantei în sensul sumelor de la bugetul de stat au fost primite prin operatorul specializat B. S.A. și în consecință dispozițiile legale care stabilesc competența organului fiscal de a efectua o inspecție în sensul verificării și după caz avizării sumelor alocate de la bugetul de stat nu-i sunt aplicabile deoarece în cazul unui contract de achiziție publică nu este beneficiara directă a unei subvenții pentru aceste lucrări de închidere de mine, în sensul reglementat de dispozițiile art. 3 pct. 5 lit. f) și pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011.

În mod corect prima instanță a reținut competența organului fiscal de a întocmi actele de control având în vedere scopul controlului – acela de a se verifica dacă fondurile publice au fost sau nu utilizate conform destinației avute în vedere la acordarea lor.

B. S.A. este doar mandatarul ministerului de resort, care gestionează sumele alocate de la bugetul de stat, iar operatorul economic care a solicitat a primit si utilizat sumele de la bugetul de stat este societatea care executa lucrari/presteaza servicii pe baza contractelor încheiate cu B. S.A., respectiv S.C. A. S.A., societatea reclamanta.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind greșita calificare a sumelor primite ca fiind subvenții și nu preț, în raport de existența unor contracte de achiziție publică, Curtea îl apreciază ca nefondat în mod legal prima instanță calificând corect aceste sume primite ca fiind subvenții având în vedere și dispozițiile art. 4 alin. 1, (2) și 83) din H.G. nr. 997/2010 privind aprobarea închiderii definitive și monitorizării postînchidere a stării de siguranță a obiectivului și a factorilor de mediu a unor mine și cariere, etapa a Xl-a, și modificarea unor acte normative în domeniul închiderii unor mine și cariere

(1) Fondurile necesare pentru închiderea definitivă, conservarea și ecologizarea obiectivelor miniere, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu postînchidere, pentru companiile/societățile naționale, fundamentate în programele tehnice de dezafectare sau conservare, elaborate în acest scop și avizate conform legii, se asigură atât din sursele proprii ale acestora, cât și din alocațiile bugetare aprobate cu această destinație. Administrarea sumelor alocate prin legea bugetului de stat se face de către ministerul de resort, direcția de specialitate, în conformitate cu prevederile legate, prin operatorul specializat înființat în acest scop prin Hotărârea Guvernului nr. 313/2002 privind înființarea Societății Comerciale de Conservare și închidere a Minelor "B." - S.A., cu modificările și completările ulterioare, în baza listelor-anexă la Programul anual de conservare, închidere, reconstrucție ecologică și activități postînchidere.

(2) Fondurile necesare efectuării tuturor activităților, inclusiv cele auxiliare, necesare în procesul de închidere și ecologizare a obiectivelor miniere, precum și cete privind organizarea și desfășurarea achizițiilor publice, efectuarea unor teste și expertize în perioada derulării lucrărilor, organizarea și desfășurarea recepțiilor, precum și altele asemenea se prevăd în devizele generale ale obiectivelor, cu încadrarea în valorile totale aprobate prin hotărâri ale Guvernului. Plata pentru asemenea activități la obiectivele supuse închiderii se face conform contractelor de achiziție publică, normelor interne și/sau tarifelor aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.

(3) Fondurile prevăzute la alin. (1), pentru obiectivele miniere cuprinse în anexa nr. 1.1, se solicită lunar de către ordonatorul principal de credite, pe baza cererilor de deschidere a creditelor bugetare care vor fi însoțite de centralizatorul deconturilor justificative ale operatorilor economici, în conformitate cu anexa nr. 2.

Iar faptul că alocațiile bugetare se încasează de reclamantă prin intermediul partenerului contractual în contractul de achiziție publică în calitate de mandatar nu exceptează verificarea acestor sume primite indirect ca alocații bugetare de la efectuarea controlului de către autoritățile pârâte în sensul verificării și după caz avizării sumelor alocate de la bugetul de stat.

Aplicarea dispozițiilor art. 3 pct. 5 lit. f) și pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 nu infirmă legalitatea procedurii de achiziție publică și nu este de natură a aprecia că prețul – respectiv subvenția primită indirect de la bugetul de stat ar fi un ajutor de stat, fiind nefondate susținerile reclamantei cu privire la pretinsa nelegalitate a procedurii de achiziție din perspectiva legislației privind ajutorul de stat, legislație care nu este incidentă prezentei cauze.

Aspectul de nelegalitate privind legalitatea actelor contestate prin care autoritățile pârâte nu au avizat la plată întreaga sumă solicitată excluzând penalitățile pentru depășirea concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate nu este fondat.

În mod corect prima instanță a menținut ca legale actele contestate deoarece penalitățile respinse la avizare solicitate a fi plătite din bugetul de stat nu au fost menționate expres în contract iar în propunerea tehnică valoarea acestora nu a fost cuprinsă în ofertă, neavând caracter cert și în consecință nu pot fi incluse în decontul justificativ ca preț al serviciilor de exploatare și intreținere a stației de epurare, nefiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (5) din H.G. nr. 997/2010 pentru a fi suportate de la bugetul de stat.

În Propunerea Tehnică se menționează că "având în vedere că modernizarea stației nu s-a realizat, nu s-a mai primit derogare pentru parametri (indicatorii) de calitate și există riscul primirii unor eventuale penalități din partea ABA Someș-Tisa. Valoarea acestora nu este cuprinsă în ofertă și va trebui acoperită din alte surse financiare asigurate de autoritatea contractantă"

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței nr. 311 din 24 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.