ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 28 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava, au solicitat să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii de salarizare pe numele reclamanților, prin care să fie salarizați având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, pentru viitor, cu eliminarea plafonării instituite asupra salariilor de bază brute lunare urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, unde este cazul.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 1131 din data de 9 mai 2023, Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava, în favoarea Curții de Apel București.
În motivarea soluției, Tribunalul Cluj a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 7 din Secțiunea I a Capitolului VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație la organele de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea, iar împotriva hotărârilor acestora se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
Față de aceste prevederile legale și raportat la obiectul acțiunii, a apreciat ca fiind competentă material și teritorial să judece prezenta cerere secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
2.2. Prin sentința civilă nr. 35 din data de 11 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu și declină competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Tribunalul Cluj și Curtea de Apel București, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Secțiunea I a Capitolului VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, competența Curții de Apel București de soluționare a cauzei este determinată de contestarea unui act administrativ de stabilire a drepturilor salariale, condiție neîndeplinită în prezentul dosar.
Având în vedere că reclamanții nu dețin calitatea de funcționar public și prin raportare la obiectul cauzei, constând în acordarea unor drepturi salariale, instanța a apreciat că stabilirea competenței de soluționare a cauzei se impune a fi realizată prin normele de drept comun, care reglementează jurisdicția muncii, prevăzute de Codul Muncii.
Făcând aplicarea art. 269 alin. (2) și (3) din Codul Muncii, competența de soluționare a cauzei ar fi trebuit să revină Tribunalului Suceava, respectiv tribunalului în circumscripția căruia își au domiciliul reclamanții, însă, având în vedere că, în cauză, Curtea de Apel Suceava deține calitatea de pârâți, reclamanții în mod corect au făcut aplicarea prevederilor art. 127 alin. (2) și (2
1
) din C. proc. civ., prin învestirea Tribunalului Cluj, respectiv a unei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava, în a cărei circumscripție se afla instanța competentă potrivit legii.
Soluția Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii de salarizare, prin care să fie salarizați prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, pentru viitor, cu eliminarea plafonării instituite asupra salariilor de bază brute lunare urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Dispozițiile art. 7 Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 dispun: "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului National al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă înalta buhe de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.
(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că legiuitorul a stabilit o competența specială a Curții de Apel București – secția de contencios administrativ, în situația în care litigiul dedus judecății are ca obiect plângerea formulată împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
Înalta Curte constată că, la dosarul cauzei, nu au fost depuse ordine de salarizare și nici hotărârile Colegiului de Conducere prin care au fost soluționate contestațiile formulate împotriva acestora, înscrisuri care ar fi putut genera ipoteza că prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de legea salarizării, norme speciale mai sus arătate.
Așadar, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 7 din Capitolul VII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, normele juridice prin care este stabilită competența Curții de Apel București fiind de strictă interpretare, neputând fi aplicate nici prin analogie sau simetrie juridică.
În acest context, Înalta Curte că instanța competentă să analizeze raportul juridic dedus judecății din perspectiva normelor de drept materiale incidente, este Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, cu aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și alin. (2
1
) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., în nume propriu și pentru B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. și II., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.