ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1544/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1544/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 14 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 07 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu, cu pârâții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Procurorul General, a solicitat anularea Ordinului nr. 442/14.02.2022, emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea la emiterea unui nou ordin, prin care reclamanta să fie încadrată în funcția de specialist în cadrul parchetelor, începând cu data detașării la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și anume 10 februarie 2014, iar drepturile salariale să includă salariul de bază corect calculat, inclusiv prin aplicarea valorii de referință sectorială de 605,225 RON, începând cu 01 august 2016 și în continuare, precum și acordarea integrală si corectă a sporurilor conform cap. VIII din Legea nr. 284/2010, respectiv conform Legii nr. 153/2017, calculul sporurilor cuvenite urmând a fi raportat la salariul de bază astfel calculate, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 06 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea și trimiterea la dosarul nr. x/2022.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 1198 din 16 mai 2023, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Cluj a reținut, în esență, aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 din Secțiunea 1 a Capitolului VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017.
2.2. Prin sentința civilă nr. 60 din 19 ianuarie 2024, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că reclamanta nu a învestit instanța cu cenzurarea legalității vreunei hotărârii date în soluționarea contestației pentru modalitatea de stabilire a drepturilor salariale conform prevederilor din Legea nr. 153/2017 spre a fi atrasă în cauză competența instanței prevăzută de art. 7 alin. (2) din Cap. VIII al Anexei V – Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională – la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În consecință, a apreciat că prezentul litigiu este de competența Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă si asigurări sociale, în considerarea prevederilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 536 Cod administrativ (corespondentul art. 109 din legea nr. 188/1999), precum și a domiciliului reclamantei.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.
În speță, reclamanta a apreciat ca fiind nelegal Ordinul nr. 442/14.02.2022, emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Aceasta a formulat contestație împotriva Ordinului nr. 442/14.02.2022, emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, contestație respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Răspunsul nr. x/2022.
Potrivit art. 7 din Secțiunea 1 a Capitolului VIII din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:
"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."
De asemenea, potrivit art. 1 alin. (1) lit. e) din Secțiunea 1 a Capitolului VIII: "Dispozițiile prezentului capitol reglementează salarizarea și celelalte drepturi salariale ale: (…) e) specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, precum și specialiștilor în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Inspecției Judiciare, al Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri, al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea."
În consecință, Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, în raport de petitul acțiunii, legiuitorul prevăzând competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Procurorul General și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.