ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 iulie 2023, sub nr. de dosar x/2023, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Sălaj și Președintele Tribunalului Sălaj, a solicitat instanței următoarele:

- să constate refuzul nejustificat al pârâților de a răspunde integral, efectiv și punctual la cererea reclamantei înregistrată sub nr. x-39-23.06.2023;

- să oblige pârâții să emită un răspuns integral, efectiv și punctual la această cerere, respectiv să se constate reaua-credință a pârâților în soluționarea cererii;

- să se stabilească în cuprinsul sentinței de fond asigurarea executării obligațiilor, întrucât Legea nr. 544/2001 a fost destinată ca pârâtul Tribunalul Sălaj, care este o autoritate publică în temeiul Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, să elibereze în mod integral, efectiv și punctual toate informațiile solicitate prin cererea înregistrată cu nr 3151-39-23.06.2023;

- să constate că, în conformitate cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, actualizată, coroborat cu art. 16 alin. (1), lit. d), din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, actualizate, pârâtul Tribunalul Sălaj avea obligația să comunice refuzul comunicării informațiilor solicitate, precum și motivarea refuzului, în termen de 5 zile de la primirea și înregistrarea cererii, având în vedere că, din răspunsul acestuia, împreună cu anexele acestuia, lipsesc o parte din informațiile de interes public solicitate;

- să i se acorde daune morale și patrimoniale în valoare de 10.000 de euro pentru "punere în pericol" din moment ce pârâtul nu eliberează informațiile solicitate, încălcând prin imprudență, cu rea-credință și în mod voit, obligația de a preveni incompatibilitatea magistraților care intră în cauzele în care figurează ca parte reclamanta;

- să constate, în subsidiar, încălcarea dreptului la o bună administrare prevăzut în articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

- să constate că, potrivit articolului 11 din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, ratificată prin Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003: " 1. Ținând seama de independenta magistraților și de rolul lor fundamental în lupta împotriva corupției, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, măsuri pentru a consolida integritatea lor și pentru a preveni posibilitățile de a-i corupe, fără a le prejudicia independentă.'" Pe cale de consecință, solicită să se constate în hotărârea pe care urmează să o pronunțe instanța, că articolul l1 alin. (1) din Convenție se referă la capacitatea sistemului judiciar sau a unui membru individual al sistemului judiciar de a rezista corupției, respectând în același timp pe deplin valorile fundamentale de independență, imparțialitate, integritate personală, corectitudine, egalitate, competență și diligență. Aceste valori sunt identificate în Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară, aprobate de Consiliul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite în Rezoluția 2006/23, și detaliate în Comentariul privind Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară. Rezoluția 2003/43 a Comisiei pentru Drepturile Omului privind independența și imparțialitatea sistemului judiciar, a juraților și a evaluatorilor și independența avocaților; și Rezoluția 2003/39 a Comisiei pentru Drepturile Omului privind integritatea sistemului judiciar. În calitatea sa de gardian al convenției și de secretariat al Conferinței statelor părți, UNODC oferă asistență statelor în punerea în aplicare a cerințelor articolului 11 alin (1) din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, care prevede ca: 1. Ținând seama de independenta magistraților și de rolul lor fundamental în lupta împotriva corupției, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, măsuri pentru a consolida integritatea lor și pentru a preveni posibilitățile de a-i corupe, fără a le prejudicia independența. Aceste măsuri pot cuprinde reguli privind comportamentul lor;

- să constatate că judecătorii și instanțele se află din ce în ce mai mult în prima linie a democrației, susținând principiile democratice și protejând statul de drept. Promovarea integrității și independenței judiciare individuale și instituționale este esențială pentru a păstra sisteme judiciare puternice și demne de încredere și pentru a proteja statul de drept;

- să stabilească în cuprinsul sentinței de fond, că dacă în termen de 15 zile de la pronunțarea sentinței de fond, pârâtul, prin reprezentanții săi legali, nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta să poată fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități de la 100 RON la 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu;

- să se declare în conținutul sentinței de fond, că reprezentanții legali ai pârâtei, au fost de rea-credință în momentul înregistrării prezentei cauze pe rolul instanței.

2.1. Prin sentința civilă nr. 578 din data de 10 octombrie 2023, Tribunalul Mureș – secția de contencios administrativ a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul "Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Sălaj și Președintele Tribunalului Sălaj, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

În pronunțarea soluției de declinare, Tribunalul Mureș a reținut că, potrivit dispozițiilor 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, cererea reclamantei prin care se solicită furnizarea unor informații de interes public este de competența instanței de contencios administrativ de la sediul acesteia sau de competența instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.

Astfel, în materia litigiilor privind refuzul furnizării de informații de interes public, dispozițiile menționate instituie sub aspect teritorial o competență exclusivă alternativă între cele două instanțe arătate, iar potrivit art. 116 din C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Or, în cauza de față, deși reclamanta are sediul în Județul Bihor, iar pârâta are sediul în județul Sălaj, aceasta a ales să investească cu soluționarea cererii sale o instanță în a cărei rază teritorială nu se află nici sediul său, nici sediul instituției publice pârâte.

Este adevărat că, în aplicarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., în cadrul cererii introduse împotriva unui judecător, care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, însă trebuie observat că aceste dispoziții legale își găsesc aplicarea în situația în care norma legală instituie competența de soluționare a cererii în sarcina unei singure instanțe, nu și atunci când reclamanta are posibilitatea de a alege între două instanțe deopotrivă competente.

.

2.2. Prin sentința civilă nr. 663 din data de 22 decembrie 2023, Tribunalul Bihor – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș și a constatat ivit conflictul negativ de competență, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bihor a reținut că reclamanta nu a dorit înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bihor, ca instanță competentă de la sediul său, ci a ales să înregistreze cauza pe rolul Tribunalului Mureș, conform art. 127 alin. (2) și (2

1

) din C. proc. civ., aceasta fiind instanța de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Cluj, în circumscripția căreia se află pârâtul Tribunalul Sălaj.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în esență, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Tribunalul Sălaj, în calitate de autoritate publică, de a comunica anumite informații de interes public și să fie obligat la comunicarea informațiilor solicitate, precum și la plata unor despăgubiri.

Prin raportare la obiectul cauzei, Înalta Curte apreciază ca fiind incidente prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care conțin norme speciale de competență teritorială, care derogă de la regula de competență generală prevăzută în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001: "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice".

Legiuitorul a prevăzut în cazul acțiunilor întemeiate pe legea privind liberul acces la informațiile de interes public, posibilitatea reclamantei de a alege între instanța de la domiciliul său sau al pârâtului, fiind reglementat astfel un caz de competență alternativă.

Totodată, Înalta Curte observă că dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, respectiv o instanță de judecată, în calitate de reclamant sau de pârât, instituind un caz de competență facultativă.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) coroborat cu alin. (2)

1

din C. proc. civ., în cazul cererii în care o instanță care are calitatea de pârât, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Scopul edictării dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ. îl reprezintă asigurarea climatului de imparțialitate și obiectivitate necesar soluționării cauzelor în conformitate cu legea și adevărul, fiind prevăzut un mecanism mai simplu, mai eficient și mai energic decât cel al strămutării, care corespunde, totodată, principiului accesului liber la justiție și exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială".

Înalta Curte observă că, deși prorogarea competenței în favoarea unei instanțe de același grad, dar pe raza unei curți de apel învecinate, este justificată în ipoteza unei norme de competență exclusivă, în scopul asigurării efective a "egalității de arme" între reclamantă și pârâtă, aceasta fiind însăși instanța învestită cu soluționarea litigiului, în cauza de față, în ipoteza unei competențe alternative, aplicarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ. se îndepărtează de scopul avut în vedere de legiuitor.

În acest context, Înalta Curte apreciază că nu poate opera o prorogare de competență în favoarea unei alte instanțe decât cele prevăzute la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, reclamanta având posibilitatea de a se adresa fie instanței de la propriul domiciliu sau sediu, fie instanței în a cărei rază teritorială se află sediul autorității sau al instituției publice.

Din înscrisurile atașate la dosar, rezultă că reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea are sediul în Oradea, județul Bihor, iar sediul pârâtului Tribunalul Sălaj se află în Zalău, județul Sălaj.

În raport de această împrejurare și de caracterul special al dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei rază se află sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Bihor.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bihor – secția a III a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Salaj și Președintele Tribunalului Salaj, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.