ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1120/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin decizia 2815 din 10 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a anulat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (actual Ministerul Antreprenorialului și Turismului) împotriva sentinței nr. 44 din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte a constatat că recurentului-pârât i s-a pus în vedere, prin adresa instanței din 07.04.2021, obligația de a face dovada timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Recurentul a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de ședință din 24 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal. Încheierea de soluționare a cererii de reexaminare a fost comunicată recurentului la data de 11.10.2021.

Prin citația emisă la data de 09.12.2021, pentru termenul din 19 mai 2022, instanța a reiterat obligația recurentului de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON.

Cu toate acestea, deși s-a pus în vedere recurentului obligația timbrării recursului în mai multe rânduri, aceasta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței și, având în vedere că recurentul-pârât nu și-a îndeplinit obligația de timbrare ce-i revenea conform dipozițiilor art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (2) și (3) și art. 197 C. proc. civ., a anula recursul, ca netimbrat.

Împotriva deciziei civile a formulat prezenta contestație în anulare Ministerul Antreprenoriatului și Turismului care a susținut că dezlegarea dată recursului de către instanță este rezultatul unei erori materiale, fiind incident art. 503 alin. (2) C. proc. civ.. Se arată că, în speță, din eroare, instanța de recurs a reținut faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de timbra recursului, în condițiile în care, prin încheierea de ședință a Înaltei Curți din 24 septembrie 2021 a fost respinsă cererea de reexaminare iar la data de 28 decembrie 2021 recurentul a achitat taxa judiciară de timbru, conform dovezii atașată contestației în anulare - dosar.

Se consideră că, în mod greșit instanța de control judiciar a anulat recursul ca netimbrat, iar completul de judecată învestit cu soluționarea prezentei contestații în anulare urmează să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor stipulate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Analizând contestația în anulare declarată prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată pentru cele ce urmează:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Contestația în anulare poate fi exercitată în scopul retractării hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, doar în cazurile limitativ prevăzute de lege.

Greșelile materiale la care se face referire în textul normei din art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. sunt erori evidente, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, care au fost săvârșite în legătură cu dezlegarea dată cauzei.

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noțiunea de "greșeală materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din analiza confuză a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Motivul invocat de contestator și anume că s-a anulat în mod eronat recursul deoarece la data de 28 decembrie 2021 a achitat taxa judiciară de timbru, conform dovezii atașată contestației în anulare - dosar nu este fondat.

În cauză, Înalta Curte constată că nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. deoarece recurentul nu și-a îndeplinit obligația comunicată de instanță de depunere a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit și la termenul de judecată fixat.

Or, în cauză, se reține că, în fața instanței de recurs, nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum reiese din enunțul citației emise la data de 09.12.2021, pentru termenul din 19 mai 2022, când instanța a reiterat obligația recurentului de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON.

Într-adevăr, există o copie a taxei judiciare de timbru care se regăsește la dosar x/2022 însă aceasta nu a fost depusă în dosarul de recurs când s-a soluționat recursul promovat de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (actual Ministerul Antreprenorialului și Turismului) împotriva sentinței nr. 44 din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Așadar, Înalta Curte a considerat în mod just că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., recursul nefiind însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, prin anularea recursului nefiind săvârșită vreo eroare materială care să atragă retractarea deciziei retractate pe calea prezentei contestații în anulare.

Pentru aceste considerente, contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Antreprenoriatului și Turismului împotriva Deciziei nr. 2815 din 19 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Antreprenoriatului și Turismului împotriva Deciziei nr. 2815 din 19 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.