ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3980/2022

Ședința publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 5.06.2020, reclamantul a solicitat revizuirea sentinței nr. 1615/24.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, invocând motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată pârâta Inspecția Judiciară a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 5799/05.11.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reținând faptul că cererea de revizuire se judecă de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin sentința civilă nr. 235 din 23 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 235 din 23 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a formulat recurs.

În motivarea cererii de recurs, a apreciat că sentința nr. 1615/2019 afirmă autojudecarea de judecătorii CCR a încălcării îndatoririlor statutare, lucru imposibil de realiza deoarece se încalcă legea conservării masei.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului prin raportare la procedura reglementată de lege. Astfel, data comunicării sentinței este 27.04.2021 și data formulării recursului este 25.02.2021, termenul de recurs fiind de 15 zile de la comunicarea hotărârii, acesta nefiind prematur, ci inadmisibil.

Totodată, a arătat că, în opinia sa, orice motive invocate prin cererea depusă de recurent nu poartă asupra motivării sentinței, care nu este cunoscută de niciuna dintre părti, motiv pentru care nu se pot formula apărări, conform art. 487-490 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs fiind netimbrată.

Argumente de drept și de fapt relevante

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte constată că la cererea de recurs formulată de revizuent nu a fost atașată taxa judiciară de timbru prevăzută de lege.

Prin adresa emisă de instanță la data de 14 mai 2021 i s-a pus în vedere recurentului obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, această adresă fiind comunicată la data de 18 mai 2021, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

La data de 29 iunie 2021, recurentul-reclamant a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea recursului.

Constatând că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, deși obligația i-a fost adusă la cunoștință, astfel cum rezultă din actele de procedură antereferite, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de formă în ceea ce privește regularitatea învestirii sale cu recursul de față.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 235 din 23 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.