ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1110/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.12.2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat de CNSAS din oficiu, potrivit art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității.

S-a mai susținut că, pe parcursul colaborării cu Securitatea, a furnizat informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist, precum apartenența și activitățile desfășurate în cadrul unor culte religioase, intenția de a părăsi țara în mod ilegal, relații cu cetățeni străini, informații ce vizează îngrădirea dreptului la viață privată, a dreptului la liberă circulație și a dreptului la libertatea gândirii, a conștiinței și religiei, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității sale de colaborator al Securității.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 31 alin. (1) și art. 35 din Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS, adoptat prin Hotărârea Colegiului CNSAS nr. 2/2008, precum și art. 194 C. proc. civ.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București – secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 315 din 5 martie 2021, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca nefondată.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a promovat recurs pârâtul A., in condițiile art. 483 C. proc. civ.

Se constată că recurentul-pârât a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1)pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea casării hotărârii când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situației de fapt generatoare a prezentului litigiu, în susținerea motivelor de nelegalitate, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținând, în esență, următoarele critici în raport cu sentința atacată:

- recurentul a arătat că, deși au fost administrate doar probe cu înscrisurile depuse de intimatul reclamant CNSAS, apreciază că soluția data este netemeinica și nelegală, atât în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilitatii cererii reclamantului, precum este si pe fondul acesteia este data cu aplicarea greșită a legii materiale în speța de față;.

- așa cum rezulta din Adeverința Primăriei Certeze nr. 26/04.-1.2021, recurentul-pârât nu are calitatea de Consilier local și nu o avea nici la data promovării acestei cereri și nici înainte;

- in consecință nu s-a dovedit acest fapt menționat anterior, contrar celor argumente prin considerentele sentinței de fond, astfel că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii;

-recurentul arată că, pe fondul cererii/acțiunii, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se da o astfel de soluție, câtă vreme, singurul act semnat de pârât este acel angajament dat în armata, militar în termen fiind și sub presiunile de atunci, a fost obligat sa semnez acel angajament in anul 1975.

- acel angajament a rămas gol de conținut, cată vreme, nu a pârât pe nimeni, asa cum se arata chiar si în Note de constatare a CNSAS pag. 1, unde se arată că nu există documente care să ateste transmiterea de informații către securitate, în 1975-1976.

Prin urmare a apreciat că este aplicabil pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., deoarece motivele pe care se sprijină sotutia primei instanțe sunt contradictorii, străine de natura pricinii, recurentul neefectuând niciun fel de act de colaborare sau informare pentru a i se atrage răspunderea ca si informator/colaborator al Securității, timp de 2 ani de la racolarea sa forțată.

- în legătură cu încălcarea acestor norme de drept material, recurentul mai arată că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea acestei acțiuni, nefiind îndeplinită condiția îngrădirii unor drepturi fundamentale ale omului având in vedere că nu a urmărit vreo persoană din acele note informative.

-pe de alta parte, ca rezultat al pretinselor denunțuri, Securitatea nu a făcut investigații asupra niciunei persoane si nici nu a persecutat vreo persoana dintre cele cuprinse în Opisul cu Notele informative.

- sub acest aspect, recurentul subliniază că din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, expresia pentru motivele pe care se întemeiază nu înseamnă un raționament trunchiat fără temei juridic, ci un raționament care să acopere toate aspectele esențiale avansate și disputate de părți și care prin consistența lui juridiciă, să facă posibil controlul de legalitate.

În fine, raportat la dispozițiile anterior invocate, recurentul a subliniat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea geșită a dreptului material fiind incident art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susțineri din acțiunea introductivă și însușindu-și argumentele sentinței recurate.

La rândul său, recurentul pârât a depus răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 1 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte are în vedere faptul că drept temei al recursului declarat au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Criticile concrete formulate pot fi însă subsumate numai motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8, întrucât cea dintâi teză de nelegalitate a fost invocată pur formal, nefiind argumentată de vreo critică susceptibilă de cenzură în recurs, din perspectiva pretinselor vicii ale motivării deciziei atacate.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea îl nemulțumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Astfel fiind, criticile recurentului, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează pretinsa respingere greșită a excepției inadmisibilității precum și critici de nelegalitate axate pe teza încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Cu precădere, Curtea subliniază că exced controlului de nelegalitate în recurs referirile pâârtului la situația de fapt ce se impune a fi stabilită pe bază de probe, acestea prezentând relevanță numai în ipoteza în care criticile de nelegalitate sunt apte să determine casarea deciziei civile cu rejudecarea fondului.

Procedând în continuare la analiza criticilor formulate, Curtea constată însă că acestea nu sunt apte a determina reformarea deciziei recurate, pentru considerentele ce succed.

Este locul aici a aminti faptul că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește să permită accesul opiniei publice la informațiile referitoare la colaborarea cu fosta Securitate a persoanelor enumerate de către art. 2, instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfășurat activități ce au contribuit la instaurarea și menținerea puterii totalitare comuniste, precum și la suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Este firesc ca finalitatea acestui act normativ să nu fie pedepsirea persoanelor cu privire la care există elemente pentru a se considera că ar fi colaborat cu regimul comunist, ci protejarea uneia dintre formele pe care le îmbracă democrația câștigată după Revoluția din anul 1989.

În acest sens este preambulul O.U.G. nr. 24/2008, din care rezultă scopul social în adoptarea acestui act normativ: "Cunoașterea istoriei recente constituie o prioritate pentru societatea românească și de aceea administrarea și valorificarea istorică a arhivelor fostei Securități, care cuprind documente relevante cu privire la acțiunile întreprinse împotriva regimului totalitar comunist, precum și cu privire la reprimarea acestor acțiuni, sunt necesare într-o Românie europeană", rezultând că numai acele materiale informative "relevante" au fost avute în vedere de legiuitor.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că, în mod legal, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt, respectiv prin raportare la activitatea desfășurată de recurent ca și colaborator al Securității.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât, în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant, din oficiu, având în vedere că recurentul este consilier local in cadrul Consiliului Local Certeze, jud. Satu Mare.

În urma analizării înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, prima instanță a ajuns la concluzia că ambele condiții impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității, sunt îndeplinite în speță.

Or, potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității - text potrivit căruia "Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: g) primarii, viceprimarii, consilierii județeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului București, consilierii locali;

Din analiza textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se constata calitatea de colaborator trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții:

- persoana să fi furnizat informații;

- informațiile să vizeze denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului comunist;

- informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Examinând documentația prezentată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în sprijinul acțiunii judiciare, prima instanță a ajuns la concluzia că în cazul pârâtului A. îi sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Această concluzie este împărtășită de instanța de recurs, întrucât în privința informației vizate de motivele de recurs aceste condiții sunt îndeplinite.

Astfel, norma legală indicată stabilește că este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar".

Verificând în concret notele informative, întocmite și semnate olograf de intimat, conform materialului probator administrat în cauză, din perspectiva analizării calității de colaborator al Securității al recurentului pârât, nr. x/2/01.10.1976, nr. x/2/17.10.1977 și nr. x/23/12.02.1983, acesta informa Securitatea în legătură cu apartenența mai multor persoane din comuna Certeze la cultele religioase și activitățile desfășurate în acest cadru, după cum urmează: "(...) la circa sanitară din comuna Certeze, femeia de serviciu cu numele SC face parte din secta Martorii lui Iehova, împreună cu soțul ei și acționează în cadrul grupării conduse de CG; în prezent este în concediu de maternitate, iar soțul lucrează la mina din Baia-Mare. Sursa a mai aflat în discuțiile purtate cu alți colegi că și la Școala generală din localitate ar fi 2 cadre care ar fi sectante. Se zice că PR (…) ar fi membra sectei Martorii lui Iehova, iar GA, profesoara de română ar fi baptistă"; "(...) Din discuțiile purtate cu SD, cizmaru, sursa a aflat că atât el cât și întreaga lui familie fac parte din secta Martorii lui Iehova, dar el nu este un pocăit convins, ci mai mult soția, dar el vine în legătură cu mai mulți pocăiți, deoarece execută lucrări la domiciliu"; "(...) în general numitul SD este căutat la domiciliu de mai multe persoane din zona Oașului. Din familia lui SD mai fac parte din secta martorii lui Iehova, soția, fiica, ginerele și bătrânii. Ginerele său este maistru la întreprinderea Tricolet Negrești-Oaș".

Totodată, dosarul nr. x conține și alte materiale informative furnizate de pârât prin care acesta denunța apartenența și activitățile desfășurate în cadrul unor culte religioase de către unele persoane din comuna Certeze, și anume notele informative nr. x/9/30.03.1978, nr. x/10/30.03.1978, nr. x/11/30.03.1978, nr. x/15/16.10.1979, nr. x/21/16.02.1982, nr. x/22/15.01.1983 și nr. x/24/31.03.1983.

Instanța de control judiciar apreciază că și condiția ca informațiile să vizeze denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită.

Notele informative nr. x/4/17.10.1977, nr. x/12/12.09.1978, nr. x/13/12.09.1978 și nr. x/21/16.02.1982, prin care pârâtul informa Securitatea în legătură cu intenția mai multor persoane din comuna Certeze de a părăsi țara în mod ilegal, respectiv: "(...) cu privire la TG din discuțiile purtate cu acesta a rezultat că are rude în Australia. El lucrează la IRE Baia-Mare loto Satu-Mare, punctul de lucru zona orașului. (…) Sursa a aflat că T și cu un altul cu nume de S din Negrești au vrut să treacă granița, dar au fost prinși.

De asemenea, notele informative nr. x/3/06.06.1977 și nr. x/14/16.10.1979, prin care pârâtul informa Securitatea în legătură cu relațiile cu cetățeni străini ale mai multor persoane din comuna Certeze, respectiv: "(…) cu privire la O.G.: (…) Din discuțiile purtate cu el a reieșit că a cunoscut un cetățean străin în Negrești care i-a făcut mai multe fotografii pentru că avea o pălărie elegantă. (…) După aceasta străinul a fost invitat la el acasă, unde i-a vândut un costum de haine oșenesc, pe care i-a dat dolari. În Negrești a discutat despre acest lucru cu ceva cunoscuți de-ai lui din Negrești care au anunțat organele de miliție și i-a luat valuta respectivă. Mai spunea că străinul spunea că este fiu de grof și avea multă valută, dar a luat o parte din ei neștiind cât valorează. (…) Sursa va discuta cu aceasta dacă are adresa de la cetățeanul străin, dacă i-a scris și când urmează să mai sosească"; "(...) Sursa vă informează că C. pen. a primit o drujbă de la o cetățeancă americancă care a stat la el în gazdă. În prezent sursa a aflat de la C că F nu va mai veni la el deoarece a avut certuri cu familia sa".

Din fragmentele redate anterior rezultă întrunirea ambelor condiții impuse de art. 2 lit. b), precitat.

Mai întâi, furnizarea unei informații referitoare la o persoană individualizată cu nume, loc de muncă, persoană care, reprezenta un denunț privitor la un act de sfidare a regimului.

Informația examinată "viza încălcarea unor drepturi fundamentale" fiind aptă prin ea însăși să conducă cel puțin la încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 de Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin aceea că regimul politic comunist era tentat să caute și să obțină noi informații despre persoana vizată, fără acordul acesteia.

Înalta Curte reține că pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficientă decelarea unei singure informații care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul invocă faptul că nu s-au prezentat dovezi, înscrisuri, care să dovedească faptul că vreo persoană a fost sancționată și, deci, care să arate că activitatea desfășurată a avut repercusiuni asupra cuiva, dar aceste susțineri sunt nefondate.

Textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 precizează ca informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale și, prin urmare, nu trebuie dovedit faptul că vreo persoană din cele despre care au fost furnizate informații ar fi fost sancționată ca urmare a celor prezentate de recurent.

Este mai mult decât evident că pârâtul a întocmit note informative care denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste note au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Față de aceste considerente, arătăm că a doua condiție de fond se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că recurentul putea si trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate.

În ansamblul argumentelor expuse de pârât este clar că acesta conștientiza faptul că persoanele denunțate erau expuse unor posibile sancțiuni, determinate de primirea, de către reprezentații Securității, a unor astfel de informații.

Legiuitorul nu cere, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunțătorul conștientiza că îl expune pe cel denunțat unor sancțiuni venite din partea reprezentanților regimului sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate (investigații ce presupuneau imixtiuni în viața personală a celui urmărit, cu consecința încălcării dreptului la viață privată).

Scopul O.U.G. nr. 24/2008 îl reprezintă deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate.

Este adevărat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 672/26.06.2012, s-a statuat că persoana verificată în privința căreia există la dosarul cauzei doar documente reprezentând "relatări verbale consemnate de lucrătorii securității", nu are beneficiul unei proceduri contradictorii în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa.

De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil și implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate individual, ca probe unice, nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare, decât dacă pe calea unei atente și competente analize sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

Este de observat, în acest sens notele informative olografe din dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.), furnizate de recurentul-pârât și care au avut ca subiect: aparteneta si activitățile desfăturate în cadrul unor culte religioase: 01.10.1976, f. xv; 17.10.1977, vol. 2, fila x; 30.03.1978, vol. 2, fila x; 30.03.1978, vol. 2, 17-17; 30.03.1978, f. xv; 16.10.1979, voi. 2, f. xv; 16.02.1982,s.a..m.d.

Practic, recurentul nu a contestat realitatea celor consemnate în respectivele rapoarte și note informative.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă că, la dosarul cauzei, sunt depuse numeroase înscrisuri care dovedesc implicarea personală a recurentului în activitățile de urmărire și supraveghere informativă a anumitor persoane, susținerile acestuia privind insuficiența probatorie sau nedovedirea încălcării unor drepturi fundamentale ale persoanelor fiind nefondate.

Respectarea dreptului omului și a libertăților fundamentale constituie esența unei societăți democratice. O societate democratică trebuie să asigure recunoașterea și respectarea acestor valori recunoscute universal.

Înalta Curte, apreciază că activitatea desfășurată de recurentul-pârât de expunere a persoanelor denunțate, identificarea acestor persoane și aducerea lor în atenția organelor de securitate competente, în vederea luării de măsuri, încalcă dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Este de amintit aici, susținerea recurentului cu privire la aspectul invocat in apărare, în sensul că potrivit adeverinței depuse la dosar nu mai deține calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Certeze, astfel că în mod greșit instanța fondului a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

Cum bine a punctat judecătorul fondului simpla deținere la un moment dat a calității de consilier local justifică nu doar declanșarea procedurii de verificare din oficiu, ci și finalizarea acesteia, chiar dacă la momentul sesizării instanței ori la cel al soluționării cauzei nu se menține respectiva calitate. Or, recurentul -pârât a deținut această calitate în legislatura 2016-2020, împrejurare de notorietate, potrivit informațiilor publice de pe internet, și care este suficientă pentru verificarea sa din oficiu sub aspectul calității de lucrător sau de colaborator al Securității, în condițiile art. art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la admiterea acțiunii, astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile recurentului. Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pentru toate considerente expuse,în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 315 din 5 martie 2021 a Curții de Apel București – secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.