ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1108/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 03.02.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 24/19.01.2021, ca netemeinică și nelegală. În argumentele prezentate în susținerea cererii de chemare in judecată reclamanta a arătat, în esență, că, în calitate de radiodifuzor pentru postul B., a fost sancționată prin Decizia atacată cu somație publică de intrare în legalitate pentru că a difuzat pe crawl (în partea de jos a ecranului) în datele de 17.12.2020 și 18.12.2020 mai multe texte, precum: "17 decembrie 1989 Catedrala Timișoarei un loc unde au vrut să intre manifestanții din fața gloanțelor armatei criminale! Ușile s-au închis de sau la comanda lui C., 20 de ani senator, odrasla, D. 10 ani europarlamentar, ginerele E. 4 ani prim ministru! De 31 ani morții sunt la doi metri sub pământ sau cenușa lor aruncată în canal, și nu au primit un răspuns cine le-a închis ușa în nas lăsându-i în fața gloanțelor!", considerate de către C.N.A. ca încălcând dreptul la demnitate și imagine a persoanei, context în care radiodifuzorul era obligat să-l contacteze pe cel vizat pentru a-și exprima opinia cu privire la acuzația respectivă, iar în cazul în care acesta refuza să-și exprime punctul de vedere, radiodifuzorul trebuia să precizeze acest fapt pe post. A considerat petenta că intimata a dispus sancționarea sa în mod nelegal, deoarece toate afirmațiile făcute în text reprezintă chestiuni de notorietate publică, consemnat în mai multe publicații, de o mare încărcătură emoțională, pentru care nimeni nu a fost încă tras la răspundere. După cum, pe numele fostului parlamentar există deja o plângere penală prin care este acuzat că ar fi dat acest ordin, având în vedere calitatea sa de preot-consilier la Mitropolia Banatului, și având în vedere faptul că LPS. Mitropolitul Nicolae Corneanu lipsea la acel moment din localitate. 1.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 334 din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței civile nr. 334 din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta A. S.R.L.. În prealabil, Înalta Curte, constată că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii cu consecința anulării actului administrativ contestat ca netemeinic și nelegal, apreciind că instituția pârâtă se erijează în apărător al anumitor persoane publice, depășindu-și astfel atribuțiile stabilite în sarcina sa. După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic, recurentul-pârât a punctat îndeosebi aspectele care vizează nelegalitatea sentinței, susținând că instanța de fond a încălcat normele de drept material, respectiv interpretarea art. 40 alin. (2) din Legea Audiovizualului cu privire la principiul audiatur et altera pars. Recurenta a arătă că în situația dată, nu exista această obligație din partea acesteia. Informația transmisă este una de notorietatea publică, nefiind prima dată când numele domnului C. este legat de decizia regretabilă de închidere a porților Catedralei Mitropolitane în fața unui grup de revoluționari. Consideră că, datorită vechimii și notorietății acestor acuzații, domnul C. a avut suficient timp și suficient mijloace să prezinte un punct de vedere. De fiecare dată, acesta a ales să ignore solicitările în acest sens ale jurnaliștilor și nu a făcut nicio declarație din proprie inițiativă în acest sens. Recurenta a susținut că a respectat dreptul la tăcere al oricărei persoane, ceea ce înseamnă că nu i se poate pretinde să solicite de fiecare dată un punct de vedere de la o persoană care a dat de înțeles în numeroase rânduri că nu vrea să comenteze un anumit subiect. De asemenea, recurenta a mai arătat că toate informațiile menționate în acest articol sunt corecte și nu au fost formulate cu rea-credință (astfel cum în mod nejustificat susține intimata prin Decizia sa), astfel că publicul a avut o reprezentare completă și corectă a stării de fapt redate. Recurenta susține că nu a făcut nicio afirmație nereală, nedovedită, nefăcând decât să se concentreze aceste informații într-un text succint și relevant pentru publicul nostru, în baza îndatoririi de informare a telespectatorilor, în contextul comemorării unui eveniment tragic pentru istoria orașului nostru. În concluzie, a menționat că pe această cale faptul că domnul C. nu si-a exercitat dreptul la replică sau la rectificare, prevăzute de art. 49- art. 58 din Codul audiovizualului, anterior sesizării C.N.A., astfel cum în mod imperativ prevăd art. 59-63 din Codul audiovizualului. 1.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În apărările formulate a arătat, în esență, că potrivit raportului de monitorizare, pe crawl (în partea de jos a ecranului), în mod repetat (în buclă) începând din data de 17.12.2020, orele 12:06, până a doua zi, 18.12.2020, orele 08:28, aproape pe tot parcursul programului difuzat, împreună cu alte enunțuri, s-a difuzat următorul text:"17 decembrie 1989 Catedrala Timișoarei un loc unde au vrut să intre manifestanții din fața gloanțelor armatei criminale! Ușile s-au închis de sau la comanda lui C. Zeci de morți și sângele curgea pe treptele Catedralei! 17 decembrie 2020 fostul popă, C., 20 de ani senator, odrasla, D. 10 ani europarlamentar, ginerele E. 4 ani prim ministru! De 31 de ani morții sunt la doi metri sub pământ sau cenușa lor aruncată în canal, și nu au primit un răspuns cine le-a închis ușa în nas lăsându-i în fata gloanțelor!". În analiza conținutului redat mai sus și vizionând textul difuzat pe crawl în zilele de 17 și 18 decembrie 2020, membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul a încălcat dreptul la demnitate și imagine a persoanei, fapt ce contravine prevederilor art. 40 alin. (2) din Codul audiovizualului, potrivit cărora în cazul în care radiodifuzorul aduce acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars. 1.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 1 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor și lucrărilor dosarului reține că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În prealabil, Înalta Curte constată că, în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenta-reclamantă reiterează, sub o altă formă, considerentele prezentate prin susținerile formulate la instanța fondului fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluționat prezenta cauză, fiind nemulțumită de fapt de soluția pronunțată de aceasta. În contextul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate prin motivele de recurs. Soluția de respingerea a cererii de chemare în judecată a fost adoptată în mod corect în considerarea faptului că obligația de a respecta principul auditur et altera pars incumbă radiodifuzorului conform art. 40 alin. (2) din Codul audiovizualului ori respectarea acestei obligații presupune contactarea în mod direct a persoanelor vizate de discuțiile purtate în cadrul unor emisiuni pentru a se asigura exercitarea efectivă a dreptului la replică. Curtea a reținut că simplul fapt că dl C. nu ar fi solicitat dreptul la replică ca urmare acuzațiilor aduse în cadrul programului de televiziune difuzat de B. și că fără această solicitare acesta nu se putea adresa direct Consiliului Național al Audiovizualului, astfel că acest aspect nu are nicio relevanță în prezenta cauză și nu exonerează radiodifuzorul de obligația respectării prevederilor art. 42 din Codul audiovizualului, cele două noțiuni audiatur et altera pars și drept la replică/rectificare fiind diferite prin conținut și reglementare. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la respingerea acțiunii, astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile recurentei. Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Înalta Curte reține, raportat la înscrisurile depuse la dosar în etapa soluționării fondului și față de susținerile părților că, este de necontestat faptul că prin Decizia nr. 24/19.01.2021, de recurenta-reclamantă a fost sancționată cu somație publică, întrucât, în urma dezbaterilor ce au avut loc după analizarea raportului de monitorizare și vizionarea textului difuzat pe crawl în zilele menționate membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul S.C. A. S.R.L. a încălcat prevederile art. 40 alin. (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (Codul audiovizualului). Membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul a încălcat dreptul la demnitate și imagine a persoanei, fapt ce contravine prevederilor art. 40 alin. (2) din Codul audiovizualului, în contextul comemorării zilei de 17 decembrie 1989 de la Timișoara, când aceștia au constatat că, în zilele de 17 și 18 decembrie 2020, radiodifuzorul a difuzat pe crawl un text ce conține acuzații grave la adresa fostului parlamentar C., despre care s-a afirmat că, în calitate de preot la momentul demonstrațiilor din Timișoara, a comandat ca porțile Catedralei să fie închise pentru a nu intra manifestanții care fugeau din calea gloanțelor. Astfel, membrii Consiliului au considerat că o astfel de afirmație acuzatoare gravă la adresa d-lui llie C. obliga radiodifuzorul să-l contacteze pentru a-și exprima opinia cu privire la acuzația respectivă, iar în cazul în care acesta refuza să-și prezinte punctul de vedere, radiodifuzorul trebuia să precizeze acest fapt pe post. Aceste opțiuni nu pot leza, însă, drepturile altor membri ai colectivității, așa cum este și dreptul la propria imagine, afectat prin afirmații nesusținute cu dovezi. Înalta Curte reține că în speță, recurenta-reclamantă a fost sancționată cu somație publică, pentru încălcarea unor principii pe care furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să le respecte atunci când își exercită dreptul la libera informare a publicului și nu pentru însăși exercitarea acestui drept. Potrivit art. 40 alin. (2) din Codul audiovizualului, potrivit căruia în cazul în care se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, radiodifuzorul trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars, respectiv trebuia să respecte dispozițiile art. 40 alin. (1) din Codul audiovizualului, conform cărora, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate trebuie contactate și invitate să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere. În situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere sau nu a putut fi contactată prin încercări repetate, trebuie precizat acest fapt. Conform textelor legale menționate, a căror greșită aplicare, recurenta-reclamantă a imputat-o primei instanțe, informarea trebuie să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună credință. Recurenta-reclamantă consideră că nu s-a demonstrat faptul că informarea nu a fost prezentată în mod imparțial și s-a încălcat principiul bunei-credințe. Drept argument al acestei susțineri este faptul că persona respectivă (d-nul C.) putea să ceară să intervină pe post pentru a își prezenta argumentele și punctul său de vedere. Așa cum bine a remarcat instanța fondului, se observă că apărările reclamantei legate de inacțiunea persoanei vizate de cele exprimate în cadrul programului de televiziune difuzat de B., obiectul monitorizării, de a interveni din proprie inițiativă pentru a își exprima un punct de vedere, sunt lipsite de suport. Nici argumentul conform căruia punctul de vedere al domnului C. ar fi fost consemnat deja cu privire la acest eveniment în numeroasele articole de presă, de unde ar rezulta că refuză să răspundă public interpelărilor pe acest subiect, nu poate fi primit, în contextul în care obligația respectivă trebuind a fi îndeplinită de fiecare dată când se constată situația premisă, respectiv enunțarea unor afirmații denigratoare la adresa vreunei persoane, comportament imputat în speță reclamantei. Nu în ultimul rând, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un jurnalist, care exercită libertatea sa de exprimare, își asumă "îndatoriri și responsabilități a căror întindere depinde de situația concretă în discuție. Așadar, Curtea a decis că numai prin respectarea îndatoririlor și responsabilităților ce-i revin, presa își îndeplinește funcția sa esențială într-o societate democratică, fără a depăși anumite limite, având misiunea de a comunica numai informații de interes public, în sensul dat acestei noțiuni în jurisprudența Curții [Hotărârea Tammer c. Estoniei, 06 februarie 2001]. De altfel, C.E.D.O. nu a stabilit că libertatea de exprimare ar fi un drept absolut și nici că politicienii ar fi excluși de la protecția acordată de art. 10 din Convenție, ba dimpotrivă, a subliniat că în cadrul limitelor acceptabile criticile sunt mai largi în ceea ce îi privește pe politicieni, nuanță care este esențială și total diferită de susținerea recurentei-reclamante care consideră în mod eronat sau deliberat greșit că limitele criticii ar fi mai acceptabile cu privire la politicieni. Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ., instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L..