ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2087/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare in judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2019 din 04.05.2016, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtul Consiliului National al Audiovizualului solicitând anularea Deciziei nr. 339/04.04.2019 și exonerarea reclamantei de la plata amenzii în cuantum de 00.000 RON.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în fapt, în cadrul ședinței din data de 07.04.2016, Consiliul a adoptat Decizia nr. 339 (anexa 3), a cărei anulare o solicită, prin care a fost sancționat cu amenda de 10.000 RON, având ca temei pretinsa încălcare, în cadrul unor programe difuzate de postul de televiziune A., a prevederilor art. 64 alin. (1) alin. (1) lit. a) și b) art. 40 alin. (1) și (5) din Decizia nr. 220/2001. din Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

2.1. Hotărârea pronunțată în cauză

Curțea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 105 din 17 februarie 2020, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

2.3. Cererea de recurs și motivele înfățișate

Împotriva sentinței nr. 105 din 17 februarie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.A., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Invocând ca temei de drept al demersului său procesual prevederile art. 488 alin. (1)pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii, anularea Deciziei nr. Decizia nr. 339 si exonerarea reclamantei de la plata amenzii in cuantum de 10.000 RON.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situației de fapt generatoare a prezentului litigiu, în susținerea motivelor de nelegalitate, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 40 alin. (1) din decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 220/2011 privind codul de reglementate a conținutului audiovizual, prin încălcarea art. 30 al Constituțieiei României, raportat la incidența principiilor de natură normativa care reies din jurisprudența CEDO.

Recurenta-reclamantă a susținut că judecățile de valoare nu sunt supuse obligației prevăzută de art. 40 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 220/2011, în sensul că opinia unei persoane despre activitate altei persoane, poate fi difuzată fără a fi necesar ca a doua persoană să iși exprime punctul de vedere cu privire la opinia exprimată cea dintâi.

În ceea ce privește afirmațiile difuzate în cadrul emisiunii gura presei la data de 07.02.2019, despre care intimatul a rețiunt că ar avea natură contravențională, acestea nu reprezintă informații, ci opinii, judecăți de valoare, întemeiate pe relatări anterioare notorii și similare ale presei, moderatorul emisiunii exprimând mai multe critici referitoare la obiectivitatea informațiilor cuprinse în cadrul articolelor publicației Adevărul din care urma să citeze.

Presupusele fapte reținute de CNA cu privire la ediția emisiunii "Obiecții" difuzată la data de 13.02.2019, nu au caracter contravențional, nefiind necesară obținerea unui punct de vedere din partea instituției publice la momentul intervenției în direct a unui jurnalist în cadrul emisiunii noastre, sens în care a invocat inclusiv practica Curții de Apel București, confirmată de cea a Curții Supreme, conform căreia în cazul autorităților publice aplicarea principiului audiatur et alterapars se impune a fi făcută în mod nuanțat și moderat, fiind în mod evident contrar necesităților unei societăți democratice a proteja imaginea unei instituții publice în detrimentul exercitării dreptului la liberă exprimare.

Limbajul mai dur, provocator și exagerat, folosit în cadrul emisiunii Obiectiv, difuzată la data de 27.02.2019, reprezintă o manifestare licită, legală a libertății de exprimare deoarece vizează politicieni sau alte persoane publice în contextul unui subiect de interes public, astfel că nu se impunea sancționarea recurentei.

Opiniile exprimate în cadrul emisiunii Exces de Putere, difuzată la data de 15.02,2019, nu au caracter contravențional, reprezentând judecăți de valoare care nu sunt supuse criteriilor reglementate de art. 64 alin. (1) alin. (1) lit. a) și b) din Codul audiovizual.

În cadrul emisiunii Descoperiți, difuzată la data de 16.02.2019, informațiile prezentate și dezbătute public au reprezentat veritabile judecăți de valoare, opinii jurnalistice, care se bucură în virtutea dreptului fundamental la liberă exprimare al presei de o mai marc protecție în fața ingerințelor statului.

Așa cum a mai arătat recurenta că instanța de fond a menținut o sancțiune aplicată de intimată împotriva exercitării dreptului la liberă exprimare soluția dată fiind motivată pe ideea că recurenta nu a solicitat un punct de vedere de al unei persoane cu privire la opiniile critice și nu la acuzații factuale, exprimate la adresa sa.

În continuare recurenta critică soluția instanței de fond sub aspectul că aceasta nu a lua în considerare faptul că limbajul folosit pentru exprimarea mesajului critic s- a situat la limitele mai largi conferite libertății de exprimare a presei.

S-a mai relevat că programul prezentat de reclamantă, prin postul său de televiziune, nu încalcă nicio normă legală, astfel că măsura sancționatorie este abuzivă. Dreptul la libera exprimare, s-a adăugat, se bucură de o protecție absolută iar exercitarea acestuia poate fi limitată, prin excepție, numai în baza legii.

Conchide recurenta, în argumentele prezentate în susținerea recursului, că instanța de fond a încălcat principiile de natură normativă care reiese din jurisprudența CEDO.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, intimatul a punctat îndeosebi aspectele care vizează anularea deciziei. Intimatul a precizat că decizia ce a format în speță obiectul controlului de legalitate se întemeiază pe o evaluare acceptabilă a stării de fapt CNA aplicând standarde conforme principiilor art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, că legislația care guvernează domeniul audiovizualului respectă și ocrotește, în egală măsură, libertatea de exprimare dar și alte drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în concordanță cu legislația europeană în această materie și că radiodifuzorul, deși a mai fost sancționat anterior, pentru încălcarea acelorași norme.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 6 iulie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 aprilie 2022, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse de recurentă, raportat la actele și lucrările dosarului și față de prevederile legale incidente dar și de apărările formulate de intimatul-pârât CNA prin întâmpinarea la motivele de recurs, reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage casarea sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanțe, fiind reiterate considerațiunile reclamantei vizând nelegalitatea Deciziei CNA nr. 339/04.04.2019, în manieră evident similară cu aspectele înfățișate deja prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, membrii Consiliului Național al Audiovizualului au analizat rapoartele întocmite de Direcția Monitorizare, cu privire la unele ediții ale emisiunilor "În gura presei", "Obiectiv", "Exces de putere", "Descoperiți", "B.", difuzate, în perioada 07 februarie - 28 februarie 2019, de către postul de televiziune A..

În urma dezbaterilor, membrii Consiliului au adoptat decizia nr. 339 din 04.04.2019, prin care radiodifuzorul S.C. A. S.A. a fost sancționat cu amendă de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1) și (5) și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 93

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 504/2002, s-a impus în sarcina radiodifuzorului S.C. A. S.A. obligația de a transmite, în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 18:00-22:00, din care o dată în principala emisiune de știri, următorul text: "Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat postul de televiziune A. cu amendă de 10.000 RON, deoarece, în cadrul ediției din 07.02.2019 a emisiunii În gura presei, în edițiile din 13 și 27.02.2019 ale emisiunii Obiectiv, în emisiunea Exces de Putere din 15.02.2019, în emisiunea Descoperiți din 16.02.2019, precum și în ediția din 28.02.1018 a emisiunii B. au fost încălcate prevederile legale privind respectarea dreptului la imagine al persoanei la adresa căreia au fost formulate acuzații, precum și cele privind informarea corectă a publicului, prin asigurarea unei distincții clare între fapte și opinii și prezentarea corectă, imparțială și cu bună-credință a informațiilor referitoare la un subiect, fapt sau eveniment."

În emisiunea de dezbatere "Punctul de întâlnire" din 21.02.2016 împreună cu invitații s-a discutat despre acțiunea Agenției Naționale de Administrare Fiscală în legătură cu decizia de confiscare a sediului C. și despre mitingul care a avut loc în Piața Constituției, iar în grupajul informativ din data de 22.02.2016 a fost difuzat un fragment din emisiunea din data de 21.02.2016.

Contrar celor reafirmate de recurentă prin recursul promovat și în acord cu cele statuate de prima instanță, Înalta Curte reține, că Decizia de sancționare s-a întemeiat pe raportul de monitorizare întocmit cu privire la emisiunile menționate, reținându-se următoarele:

În privința emisiunii "Obiectiv" din 27.02.2019, postul A. a difuzat miercuri 27.02.2019, în intervalul orar 11:53:11-15:00, emisiunea "Obiectiv", moderată de D..

Din analiza raportului de monitorizare a rezultat că afirmațiile la adresa d-nei E. au fost unele jignitoare, defăimătoare și disprețuitoare, exprimate în mod public, într-o emisiune de televiziune, ceea ce a condus la prejudicierea imaginii și demnității sale. A subliniat că, în România, televiziunea rămâne cel mai important mijloc media comparativ cu alte mijloace media. În acest contest a concluzionat că în mod corect a reținut caracterul contravențional al faptei.

În privința emisiunii "Exces de putere" din 15.02.2019, postul de televiziune A. a difuzat, în data de 15.02.2019, interval orar 21:00-23:00, emisiunea de dezbatere Exces de putere, moderată de D. și F..

Față de conținutul emisiunii, a susținut că dreptul moderatorilor la opinie nu poate prevala în detrimentul dreptului la informare a publicului, mai ales că nu toate afirmațiile făcute în programele analizate pot fi catalogate ca simple "opinii", "judecăți de valoare" sau "convingeri", unele dintre acestea constituind acuzații factuale, susceptibile de a fi demonstrate (și care impuneau așadar, prezentarea punctului de vedere al persoanei acuzate).

În privința emisiunii "Descoperiți" din 16.02.2019 membrii Consiliului au apreciat că a fost difuzată cu nerespectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) în condițiile în care în cadrul acesteia nu s-a asigurat o distincție clară între fapte și opinii, iar evenimentele ce au dat conținutul informării publicului nu au fost prezentate cu respectarea imparțialității și bunei credințe impuse de reglementările în domeniul audiovizualului.

În calitatea sa de garant al interesului public în domeniul audiovizualului, Consiliul Național al Audiovizualului este autorizat și obligat totodată să asigure, conform art. 10 și 17 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, asigurarea informării corecte a opiniei publice.

Față de conținutul emisiunii, a susținut că dreptul la opinie nu poate prevala în detrimentul dreptului la informare a publicului, mai ales că nu toate afirmațiile făcute în programele analizate pot fi catalogate ca simple "opinii" ori "judecăți de valoare", unele dintre acestea constituind informații cu caracter acuzator.

În privința emisiunii "B." din 28.02.2019,după analizarea raportului de monitorizare, membrii Consiliului au concluzionat că modul în care a fost adus în atenția publicului un raport atribuit unor foști ofițeri ai MI6 în cazul G., a fost unul de natură să prejudicieze dreptul persoanei la propria imagine.

Astfel, în condițiile în care, deși fostului Prim-ministru al României, H., i s-a imputat faptul că ar fi comandat arestarea unor persoane, acesta nu a fost contactat de radiodifuzor pentru a fi invitat să răspundă acestor acuzații, prin prezentarea unui punct de vedere, iar moderatorul emisiunii nu a precizat, în cadrul acesteia, că persoana în cauză ar fi refuzat să prezinte un punct de vedere.

Hotărârea de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată și de menținere a deciziei atacate este legală și temeinică, întrucât instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză și elementele de fapt dovedite prin probele administrate, soluția fiind argumentată în mod convingător.

Dreptul la liberă exprimare invocate de recurentă consacrat și afirmat ca atare în practica CEDO, dar și în legislația internă nu a fost nesocotit în cazul recurentei câtă vreme, actele și lucrările dosarului au demonstrat că autoritatea intimată, în mod justificat a reținut că au fost încălcate prevederile legale privind respectarea dreptului la imagine al persoanei la adresa căreia au fost formulate acuzatii, precum și cele privind informarea corectă a publicului, prin asigurarea unei distincții calare între fapte și opinii și prezentarea corectă și imparțială și cu bună-credință a informațiilor referitoare la un sibiect, fapt sau eveniment.

De altfel, în ceea ce privește dreptul la libera exprimare prevăzută de dispozițiile art. 10 din CEDO acesta nu are un caracter absolut, necondiționat, ci exercitarea acestei libertăți comportă limitări potrivit art. 10 paragr. 2.

Spunem că, prin prisma reglementărilor interne și europene, demnitatea umană este un drept fundamental ocrotit cu precădere, chiar și înaintea dreptului la liberă exprimare care poate fi supus anumitor formalități, condiții restrângeri sau sancțiuni, prevăzute de lege într-o societate democratică.

Or, atâta timp cât aceste opinii au fost transmise în spațiul public reprezentat de televiziune și comunicate telespectatorilor este clar că exprimarea acestor opinii se supun dispozițiilor legale ce reglementează domeniul audiovizual.

Invocarea jurisprudenței CEDO ca motiv de netemeinicie a sancțiunii, că nu poate exista justificare legală sau jurisprudențială pentru a tolera în cadrul unei emisiuni televizate a unor acuzații, fără suport probator, fapta fiind de natură a prejudicia și dreptul la imagine al persoanei la adresa căreia erau aduse acuzațiile respective, ipoteză reglementată distinct de dispozițiile art. 42 alin. (1) și (3) din Codul audiovizualului.

A accepta susținerile recurentei, ar însemna a valoriza libertatea presei până la extrem ceea ce nu poate fi acceptat într-o societate democratică în care sunt garantate în egală măsură și drepturile personalității, ceea ce impune, printre altele, și respectarea reputației, a demnității, a dreptului la imagine a persoanelor publice sau particulare deopotrivă.

Mai mult decât atât, recurenta-reclamanta nu a fost sancționată pentru judecățile de valoare exprimate cu privire la obiectivitatea articolelor din publicația Adevărul, ci pentru modul de prezentare a faptelor în baza cărora a formulat aceste judecăți de valoare. Împrejurarea că aceste fapte au mai fost anterior prezentate în presă (articolele prezentate la filele x), nu conduce la concluzia sugerată de reclamantă, în sensul că nu ar fi mai fost necesară păstrarea aceluiași mod de prezentare pentru asigurarea caracterul obiectiv și echilibrat al demersului jurnalistic, respectiv că nu ar fi fost necesară indicarea elementelor care atestă existența faptelor.

Cu titlul de exemplu în cadrul emisiunii monitorizate declarația telefonică a jurnalistului I. prin care au fost făcute afirmații de natură acuzatoare, de natură să inducă publicului convingerea că există fapte ilegale grave în spatele cărora se aflau persoane din cadrul Serviciului Român de Informații, fără a se prezenta și punctul de vedere al instituției vizate sau precizarea de către moderator, că deși contactați, reprezentanții instituției au refuzat să prezinte un punct de vedere.

Cum bine a punctatat instanța fondului, că opțiunea includerii în programul audiovizual a declarațiilor telefonice ale jurnalistului I. aparține exclusiv furnizorului de servicii media și ține de politica editorială a acestuia, iar răspunderea pentru conținutul programelor difuzate aparține exclusiv furnizorului de servicii media, în calitate de titular al licenței audiovizuale. Din această perspectivă, furnizorului de servicii media îi incumbă și obligația de a lua măsurile necesare pentru a asigura desfășurarea programului audiovizual cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de legislația în materia audiovizualului.

Un alt exemplu, în privința emisiunii Obiectiv difuzată în data de 27.02.2019, se impunea folosirea unui limbaj care să nu aducă atingere demnității și imaginii doamnei E., tocmai potrivit jurisprudenței instanței europene, care a a fundamentat necesitatea protejării libertății de exprimare pe însemnătatea pe care aceasta o reprezintă ca mijloc pentru a asigura buna funcționare a unei societăți democratice.

De aici decurge poziția privilegiată acordată liberei discutări a chestiunilor de interes public și, în particular, a libertății presei, atunci când aceasta intră în conflict cu alte valori pe care statul le poate în mod legitim apăra (spre exemplu, protecția onoarei și a reputației ori a dreptului la propria imagine).

Nu în ultimul rând, prevederile art. 40 alin. (1) din Codul audiovizualului are aplicabilitate generală inclusiv în cazul instituțiilor iar, prin impunerea cerinței prezentării punctului de vedere al Serviciului Român de Informații, Consiliul nu a adus atingerea libertății de exprimare, libertatea de exprimare garantată de art. 10 paragraful 1 din Convenție, în contextul în care împrejurarea că libertatea de exprimare nu este absolută, exercițiul ei comportând, potrivit paragrafului 2, "îndatoriri și responsabilități" și putând fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru favorizarea, printre altele, a formării liberei opinii a publicului.

Mai mult, împrejurarea că limbajul injurios nu a fost utilizat în legătura cu modalitatea în care doamna E. își îndeplinea atribuțiile(nu au fost menționată în mod clar nicio atribuție pe care aceasta și-ar fi exercitat-o în mod defectuos) ce îi reveneau în calitatea sa oficială de membru al Parlamentului European, și prin urmare nu era necesar pentru susținerea unei dezbateri cu privire la chestiuni de interes public

În aceste condiții, membrii Consiliului au reținut în mod corect incidența art. 40 alin 5 din Codul audiovizualului pentru a asigura justul echilibru între libertatea de exprimare a presei și dreptul la propria imagine de care se bucură inclusiv persoanele publice.

În privința emisiunii Exces de putere difuzată în data de 15.02.2019 Curtea reține că pentru corectitudinea demersului jurnalistic, se impunea respectarea întocmai a obligației legale, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. b) Decizia CNA nr. 220/2011, respectiv se impunea prezentarea imparțială și cu bună-credință a informațiilor referitoare la pretinsa citare a doamnei J., fost procuror sef DNA, în cadrul unor dosare penale, în perioada anterioară audierii sale în Parlamentul European în calitate de candidat pentru funcția de procuror general european.

Înalta Curte consideră necesar a sublinia faptul că libertatea de exprimare, garantată atât de Constituția României cât și de CEDO, este un drept condițional, și nu un drept absolut cum în mod greșit susține recurenta.

Cu alte cuvinte libertatea de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități, și care iau o formă particulară atunci când drepturile altora sunt afectate

De asemenea, dreptul la libertatea de exprimare nu poate fi interpretat a fi lipsit de orice obligație corelativă, în speță aceea de a asigura corectitudinea și lipsa de ambiguitate a informației, respectiv discursului, precum și de a asigura dreptul persoanelor la care se referă informația de a-și prezenta punctul de vedere și a-și realiza apărarea.

În caz contrar, însuși dreptul invocat devine devalorizat și transpus în spațiul aceluiași comportament abuziv pe care se presupune a-l demasca.

Această interpretare nu contravine practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, ci se desprinde nemijlocit din concluziile acestei instanțe.

Atât Curtea Constituțională a României, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că între exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, și protecția intereselor sociale și ale drepturilor individuale ce aparțin altor persoane, pe de altă parte, trebuie să existe un echilibru, în caz contrar, abuzul în exercitarea libertății de exprimare implică necesitatea răspunderii juridice.

S-a stabilit, de asemenea, că orice drept fundamental, consacrat ca atare de norme juridice interne sau internaționale, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept.

În consecință, sancțiunea aplicată reclamantei pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la asigurarea informării corecte și obiective a publicului, precum și a celor privind respectarea dreptului la imagine a persoanei respectă exigențele impuse de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În contextul prezentat, Înalta Curte constată că, hotărârea atacată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a tuturor prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, astfel că în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 105 din 17 februarie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.