ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1096/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, sub numărul de dosar x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna – Serviciul de Inspecție Fiscală:

- anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 236 din 02.03.2021 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov;

- anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. CVG 19863 din 24.12.2020 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna;

- suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării Deciziei de angajare a răspunderii.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În argumentele expuse în susținerea soluției, reclamanta arată că, în fapt, la data de 24.12.2020, în baza unui silogism juridic eronat și a unor interpretări arbitrare, inspectorii fiscali decid emiterea Deciziei de angajare a răspunderii solidare a reclamantei pentru obligații fiscale în cuantum de 5.470.007 RON din care 2.850.596 RON - debite, 599.495 RON - dobânzi, 2.019.916 RON - penalități de întârziere, sumă stabilită de fapt și de drept în sarcina societății debitoare B. S.R.L..

Reclamanta a mai susținut că, în afară de copierea textelor legale și de folosirea unor prezumții cu caracter arbitrar îndreptate împotriva sa, inspectorii fiscali nu dovedesc faptul că ar fi încălcat cu rea-credință prevederile legale și/sau că ar putea fi obligată la plata sumelor ce fac obiectul actului administrativ atacat.

Reclamanta învederează că în cauză Decizia de angajare a răspunderii solidare a fost emisă cu nerespectarea dreptului său la apărare, în condițiile în care nu i s-a acordat posibilitatea analizării tuturor înscrisurilor care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat, deși a formulat la data de 07.12.2020 cerere de copiere a tuturor înscrisurilor aflate în dosarul ce a avut ca scop efectuarea demersurilor în vederea aplicării procedurii de angajare a răspunderii solidare a reclamantei în raport cu debitorul principal B. S.R.L., cerere înregistrată la nivelul AJFP Covasna sub nr. CVGREG 30.068/07.12.2020, iar prin Adresa nr. x/16.12.2020 i s-a răspuns faptul că doar Raportul de Inspecție Fiscală nr. x/11.04.2019 emis față de societatea B. S.R.L. poate fi comunicat.

În ceea ce privește Decizia de atragere a răspunderii solidare ce face obiectul cauzei, reclamanta a învederat că emiterea acesteia s-a întemeiat pe dispozițiile art. 25 alin. (3) lit. c), alin. (4) lit. b) și alin. (5) din Codul de procedură fiscală, însă nu s-a făcut dovada faptului că societatea reclamantă ar fi fost controlată sau condusă direct și/sau indirect de către debitorul B. S.R.L. și/sau de către reprezentanții acesteia, emiterea Deciziei de către organul fiscal fiind exclusiv rezultatul interpretării eronate și arbitrare a dispozițiilor legale care au stat la baza întocmirii prezentului act administrativ.

După descrierea pe larg a celor reținute de organele fiscale, reclamanta a mai arătat că la o analiză riguroasă a deciziei de angajare a răspunderii solidare emisă și contestată se observă că nu există constatări concrete făcute de organul fiscal cu privire la legătura dintre reclamantă și societatea B. S.R.L., întreaga apărare a organului fiscal fiind construită pe emiterea unui silogism juridic defectuos, practic, singurele "constatări" ale organului fiscal rezultând doar din supozițiile/prezumțiile acestuia, însă un act administrativ nu poate fi emis doar în baza unor presupuneri, fără ca în fundamentarea acestuia să existe, în prealabil, un material probator consistent care să probeze dincolo de orice îndoială rezonabilă reaua-credință a societății noastre pentru a se dispune emiterea unei astfel de decizii.

Prin sentința nr. 66 din 16 iunie 2021, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna.

De asemenea, a respins cererea de suspendare până la soluționarea definitivă a cauzei, a executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.12.2020 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe iar, în subsidiar, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum fost formulată.

Recursul a fost însușit de actualul administrator judiciar al societății, respectiv C., astfel cum rezultă din adresa înregistrată la dosarul de recurs în data de 20 februarie 2023.

În motivare căii de atac exercitate, s-au susținut, în esență, următoarele:

- soluția este criticabilă, nefiind motivată, încât aceasta să ofere părților garanțiile procedurale;

- orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă acestuia să le examineze în mod efectiv;

- motivarea hotărârii de către completul chemat să judece cauza pendinte este în mare parte, inexistentă, iar pe alocuri neclară, în condițiile în care considerentele avute în vedere de către instanța de fond sunt strict rezultatul preluării inexacte a unor aspecte reținute aleatoriu și nefundamentate de către instanța de fond;

- considerentele hotărârii judecătorești trebuie să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicții, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere si a exclude arbitrariul, situație neîndeplinită în cauza de față;

- instanța de fond a omis să cerceteze nota explicativă din luna iulie 2020 prin care a informat inclusiv organul fiscal despre faptul că a avut cunoștință că personalul angajat de către aceasta a fost, în trecut, în subordinea societății B. S.R.L..

- recurenta nu a avut acces la întregul dosar de angajare a răspunderii solidare, nu a formulat un punct de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante avute în vedere în luarea deciziei, sens în care a invocat Cauza C-430/19 a Curții de Justiție a Uniunii Europene;

- instanța de fond reține în mod eronat că D. a fost angajată în funcția de director general al reclamantei, având atribuții de reprezentare, întrucât la data de 02.03.2020 ar fi semnat Contractul individul de muncă al a numitei E., in calitate de angajat al reclamantei;

- în ceea ce privește cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 15 din legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut superficial și parțial aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă;

În aceste condiții, față de chestiunile omise de către instanța de fond și față de motivarea evident sumară a hotărârii, este evident că recurentei i s-a cauzat o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii și rejudecarea sa.

În ceea ce privește incidența în cauza a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta a arătat hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept procesual si material.

În dezvoltarea acestor critici, recurenta a arătat faptul că:

- instanța de fond în mod eronat că și alți angajați ai societății B. S.R.L. au devenit angajați ai societății A., iar prin simpla angajare a acestora la societatea din urmă ar fi îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderi solidare;

- instanța de fond nu a făcut nicio referire la faptul că la dosar existau elemente care atestau cele susținute de recurentă și nu a analizat înscrisurile care dovedeau faptul că în privința numitei D. a existat cererea de concediu fără plată făcută în timpul raportului său de muncă cu societatea recurentă (activitatea acesteia nu avea cum să o transforme într-o persoană cu un rol decizional în condițiile în care a fost, o mare parte din perioadă, fie angajată pe funcția de director general doar cu o normă de 2 ore/zi, fie în concediu fără plată în perioada 03.06.2019 - 03.03.2020).

- reținerile instanței în sensul că și alți angajați ai societății B. S.R.L. au devenit angajați ai societății A., iar prin simpla angajare a acestora la societatea din urmă ar fi îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii solidare, de asemenea sunt eronate și neclare;

- instanța de fond a omis să cerceteze nota explicativă din luna iulie 2020 prin care recurenta ar fi informat inclusiv organul fiscal despre faptul că a avut cunoștință că personalul angajat de către societate a fost, în trecut, în subordinea societății B. S.R.L.;

- în fine, recurenta a arătat că motivele reținute de către instanța de fond sunt insuficiente pentru menținerea legalității actelor administrative atacate (dispozitivul hotărârii fiind susținut doar de două aspecte reținute de către instanța de fond în considerentele sale).

Intimatele-pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Astfel, criticile din recurs vizează modul de aplicare a legii de către instanța de fond, sub aspectul condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească atragerea răspunderii solidare, astfel cum acestea au fost analizate prin sentința recurată.

Hotărârea primei instanțe a fost criticată și pentru neanalizarea tuturor apărărilor invocate și pentru greșita apreciere a probelor administrate în dovedirea pretențiilor din cuprinsul cererii de chemare in judecată, ceea ce semnifică stabilirea incompletă a situației de fapt.

Pe de altă parte, invocarea motivului de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488, cu referire la modul de motivare a sentinței, are ca finalitate tocmai neanalizarea cauzei din perspectiva presupusă privind întrunirea condițiilor atragerii răspunderii solidare, adică verificarea modului de aplicare a legii de către instanța de fond.

Motivele de recurs încadrate de recurentă în art. 488 pct. 8 C. proc. civ. precum și dezvoltarea criticilor prezentate atrag încadrarea și în cazul de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al aceluiași articol, a cărui incidență va fi reținută, cu prioritate, în cauză.

Astfel, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Soluția instanței de fond nu este însușită de instanța de control judiciar, întrucât raționamentul judecătorului fondului nu lămurește întreaga problematică a speței, soluția de respingere a acțiunii apărând ca nesusținută de o motivare adecvată.

Efectuând propria evaluare a actelor și lucrărilor dosarului pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Raportat la aspectele factuale ale speței dedusă judecății este necesar să se verifice dacă sunt îndeplinite condițiile normei juridice aplicabile - 25 alin. (3) lit. c), alin. (4) lit. b) și alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul procedură fiscal, care următorul conținut:

(3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:…

…c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.

(4) În înțelesul alin. (3), termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaților unei societăți ori a unei asociații sau fundații, fie în consiliul de administrație al unei societăți ori consiliul director al unei asociații sau fundații;

b) control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane.

(5) Răspunderea persoanelor prevăzute de prezentul articol privește obligațiile fiscale principale și accesorii ale perioadei pentru care au avut calitatea ce a stat la baza atragerii răspunderii solidare.

O primă critică adusă sentinței recurate, încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează omisiunea instanței de fond de a analiza critica de nelegalitate constând în nemotivarea ordinului contestat. Înalta Curte constată că acest text are în vedere o situație premisă specială, respectiv aceea a persoanei juridice care, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul.

În această ipoteză răspunderea persoanei juridice are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.

Înalta Curte subliniază că nu se poate prezuma răspunderea administratorului în toate cazurile când pasivul social, sau o parte a acestuia, nu poate fi acoperit, ci doar când se probează, concret, că acesta a cauzat starea de insolvabilitate a societății prin acumularea de datorii, iar ulterior s-a sustras de la plata acestora, prin declararea insolvenței.

De asemenea, din cuprinsul sentinței recurate, nu reiese că judecătorul fondului, ar fi analizat condițiile impuse de art. 25 alin. (3) lit. c), alin. (4) lit. b) și alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul procedură fiscală, incidența acestor texte de lege, stabilind că, pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului, se impunea a fi întrunite cumulativ elementele specifice antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția persoanei în discuție.

Nici argumetele expuse de recurenta-reclamantă cu referire la faptul că aceasta nu poate fi obligată la plata sumelor stabilite în sarcina societății B. S.R.L., întrucât sumele stabilite în sarcina acestei societăți nu pot fi opozabile, provenind din obligații fiscale stabilite pentru o perioadă anterioară înființării societății, nu au fost examinate și cercetate, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii, în integralitate.

Totodată, raportat de caracterul sumar al procedurii de soluționare a cererii de suspendare, Înalta Curte constată că argumentele proprii ale instanței nu pot fi decelate cu ușurință din lecturarea hotărârii atacate, demonstrând că judecătorul fondului nu a analizat în mod efectiv datele cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și nu a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că se impune respingerea cererii privind suspendarea executării deciziei de angajare a răspunderii solidare.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte reține că motivarea hotărârii judecătorești nu este de natură să furnizeze instanței de control judiciar dovada că cererile și mijloacele de apărare formulate au fost serios examinate, astfel încât instanța de recurs este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar specific acestei căi extraordinare de atac.

Drept urmare, în aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. cu referire la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat și îl va admite ca atare, constatând că insuficiența argumentării sentinței de fond echivalează cu nemotivarea hotărârii, ceea ce împiedică exercitarea controlului de legalitate de către această instanță și determină nulitatea hotărârii pentru nerespectarea dispozițiilor procedurale în materia motivării unei hotărâri judecătorești, cu consecința afectării dreptului la un proces echitabil al reclamantei.

Instanța de rejudecare va îndeplini obligația operațiunii de apreciere a probatoriului administrat sau care va fi suplimentat în raport de condițiile prevăzute de dispozițiile legale incidente, va analiza acțiunea reclamantei în raport de temeiurile legale invocate, va valorifica toate apărările și susținerile părților și toate înscrisurile depuse la dosar de toate părțile raporturilor juridice deduse judecății, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, sub aspectul soluționării pretențiilor, inclusiv a celor expuse în cadrul motivelor de recurs.

Pentru considerentele expuse, apreciind că sunt incidente motivele de recurs reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C., va casa sentința recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C., împotriva sentinței nr. 66 din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.