ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1068/2024

Ședința publică din data de 23 februarie 2024

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată, A. a solicitat:

- obligarea CSM – secția Procurori să înainteze către Președintele României o propunere de numire în funcția de procuror, având în vedere examenul de capacitate pe care l-a promovat/examen de capacitate validat de CSM, în baza căruia nu a fost numit până în prezent în funcție de Președintele României;

- obligarea CSM, secția judecători să înainteze o propunere de numire a în funcția de judecător-având în vedere examenul de intrare în magistratură-judecători -pe care l-a promovat și care a fost validat de CSM, în baza căruia nu a fost numit până în prezent în funcție de Președintele României

- obligarea CSM, secția procurori la efectuarea unui transfer a subsemnatului pe un post vacant de procuror la unul dintre Parchete care funcționează pe lângă Instanțele de judecată din tară;

- repunerea în termen pentru numirea în aceste funcții - procuror sau eventual judecător

În motivare s-a arătat că în cursul anului 1996 după efectuarea stagiaturii a participat la examenul de capacitate în magistratură care l-a promovat iar în cursul anului 2000 a participat la examenul de intrare în magistratură pe funcția de judecător- examen pe care l-a promovat și care de asemenea a fost validat de CSM.

Se mai precizează că, în urma acestor examene promovate, nu a fost propus spre numire în funcția de procuror sau judecător de către Președintele României.

În cursul anului 2006 a intrat prin concurs în Baroul Bihor ca și avocat definitiv cu drept de a pune concluzii la toate instanțele de judecată și până în prezent activează în această calitate de avocat în cadrul Baroului Bihor.

În cursul anului 2023 a înaintat o cerere de transfer pentru un post vacant de procuror, și solicită Înaltei Curți să dispună în consecință.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va fi admisă și, pe cale de consecință, cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Oradea –Secția de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Orice persoană care se considera vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios-administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul legitim putând fi atât privat, cât și public".

În ceea ce privește obiectul acțiunii judiciare, art. 8 alin. (1) din aceeași lege prevede faptul că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Înalta Curte constată că, în cauză, se solicită obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la înaintarea către Președintele României a propunerii de numire în funcția de judecător sau procuror sau obligarea acestuia să dispună transferul reclamantului A. pe un post de procuror.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel dacă prin lege organică nu se prevede altfel, iar potrivit art. 10 alin. (1) din același act normativ "Cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).

Totodată, sub aspectul instanței competente teritorial, art. 10 alin. (3) din lege prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, având în vedere că reclamantul are domiciliul în municipiul Oradea, față de prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte apreciază ca fiind competentă să judece prezenta cauză Curtea de Apel Oradea.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va trimite cererea formulată de petentul A. spre competentă soluționare Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale invocată de intimat.

Trimite cererea formulată de petentul A. spre competentă soluționare Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.