ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3099/2024

Ședința publică din data de 5 iunie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, la data de 25 ianuarie 2024, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea parțială a art. 1 și art. 3 din Hotărârea nr. 1492 din 28 noiembrie 2023 a CSM, secția pentru procurori, în ceea ce privește validarea rezultatelor concursului pentru numirea în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și numirea în această funcție conform anexei 2, anularea tuturor actelor administrative subsecvente celor atacate, precum și obligarea intimatului la reluarea procedurii concursului pentru numirea în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a contestatoarei în susținerea contestație formulate, iar pe fondul cererii, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, față de împrejurarea că hotărârea atacată este temeinică și legală.

Cu privire la excepția lipsei de interes, intimatul a arătat că reclamanta nu justifică un interes în promovarea acțiunii, având în vedere faptul că, așa cum aceasta precizează în cerere, prin Decretul Președintelui României nr. 1715/28.11.2023, a fost eliberată din funcție prin pensionare, iar o eventuală anulare a actului administrativ contestat nu i-ar mai aduce niciun folos practic. Astfel, o consecință a anulării art. 1 și art. 3 din Hotărârea nr. 1492/28.11.2023 emisă de secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce privește validarea rezultatelor concursului pentru funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și numirea domnului procuror B. în această funcție, o reprezintă reluarea procedurii de concurs pentru toți candidații care au optat pentru funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, însă, reclamanta nu mai poate susține concursul deoarece nu mai deține funcția de procuror, fiind eliberată din funcție prin pensionare.

Referitor la posibilitatea invocată de reclamantă de a se reîncadra în funcția de procuror conform art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a învederat intimatul că nici din această perspectivă nu se justifică interesul în formularea acțiunii, întrucât reîncadrarea în funcția de procuror a foștilor procurori eliberați din funcție prin pensionare, este doar o vocație, iar nu un drept recunoscut acestora. Totodată, a menționat faptul că aceasta reprezintă o procedură distinctă de ocupare a locurilor vacante la instanțe și parchete care nu pot funcționa din cauza numărului mare de posturi vacante și a volumului mare de activitate ori din alte cauze obiective, iar reîncadrarea contestatoarei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prezintă un grad scăzut de probabilitate, întrucât, pe de o parte, nu este declanșată nicio procedură de reîncadrare a foștilor procurori în prezent, iar, pe de altă parte, nu este certă existența locurilor vacante la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava disponibile pentru o eventuală procedură prevăzută de art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.

În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii celor două hotărâri contestate în cauză.

Contestatoarea A. a depus note de ședință, prin care a răspuns apărărilor formulate de intimatul Consiliului Superior al Magistraturii, atât în ceea ce privește excepția lipsei de interes, cât și celor care au vizat fondul contestației, susținând că acestea sunt nefondate.

Relativ la excepția lipsei de interes, a susținut că este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 1 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului subiectiv care presupun vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, interesul, condiție generală de exercitare a acțiunii civile, constituie situația premisă pentru sesizarea instanței de judecată în considerarea faptului că, potrivit Legii contenciosului administrativ, poate acționa în instanță persoana vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act emis de o autoritate publică.

Față de faptul că prin cererea introductivă a invocat vătămarea dreptului/vocației sale de a ocupa o funcție de conducere în urma unei evaluări transparent, obiectiv și imparțiale, afirmarea acestei vătămări este suficientă pentru a justifica interesul său în promovarea acțiunii, iar existența sau inexistența vătămării invocate constituie o chestiune de fond, neputând fi circumscrisă unei excepții procesuale peremptorii.

Împrejurarea că situația sa profesională s-a modificat de la data la care au fost validate rezultatele concursului și până la data promovării nu este de natură să justifice susținerile pârâtului privind lipsa interesului deoarece, astfel cum s-a statuat în doctrina juridică, "faptul că interesul a trecut nu trebuie confundat cu faptul că a trecut situația de fapt sau de drept generatoare a litigiului", iar "o împrejurare de fapt sau de drept trecută poate face să subziste un interes actual de a acționa" (M. Tăbârcă - Drept procesual civil, ediția a III-a, vol. I, pag. 222).

Pe de altă parte, nici din perspectiva finalității demersului judiciar dedus judecății a opinat că nu sunt întemeiate susținerile pârâtului, întrucât dreptul său de a fi reîncadrată în funcția de procuror este consacrat expres de dispozițiile art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 și este ocrotit de lege pe o perioadă de trei ani, perioadă în care, conform acestei reglementări, poate fi reîncadrată pe orice funcție de execuție vacantă atât la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava (la care funcționa la data pensionării), cât și la oricare din cele 12 unități de parchet arondate.

Deși pârâtul pretinde că nu ar există nicio certitudine în privința locurilor vacante disponibile în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nici în privința declanșării unei proceduri de reîncadrare a procurilor pensionați, situația posturilor vacante de procurori întocmită și afișată lunar de CSM pe site-ul instituției relevă fără putință de tăgadă faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și unitățile arondate se confruntă cu o gravă lipsă de personal, situându-se, în ultimii doi ani, pe locurile 2-3 la nivel național în ceea ce privește deficitul de personal și funcționând cu un grad de ocupare a posturilor cu puțin peste 50%, așa încât posibilitatea reîncadrării sale în funcția de procuror nu este una iluzorie, ci una reală, justificată de un context factual confirmat chiar prin acte ce emană de la instituția pârâtă.

În continuare, în ipoteza reîncadrării sale pe o funcție de execuție la oricare din unitățile arondate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a arătat că are dreptul de a candida pentru ocuparea funcției de Procuror General al acestui parchet deoarece îndeplinește condițiile prevăzute de art. 151 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2022 (respectiv are gradul profesional de procuror de curte de apel, cu o vechime mai mare de 10 ani în funcția de procuror), cu precizarea că dispozițiile art. 151 alin. (3) (care impun condiția funcționării cel puțin un an la instanța la care este vacantă funcția de conducere) sunt aplicabile doar judecătorilor, nu și procurorilor. Totodată, a învederat că este lipsită de relevanță împrejurarea că în prezent funcția pentru care a candidat este ocupată deoarece, pe de o parte, ocuparea funcției s-a realizat în temeiul hotărârii contestate în cauza de față, a cărei anulare se impune reluarea procedurii de concurs, iar, pe de altă parte, această funcție poate fi vacantată și în oricare din modalitățile prevăzute de art. 201 din Legea nr. 303/2022 (demisie, pensionare, transfer etc.).

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 5 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut cauza spre soluționare, cu prioritate, asupra excepției lipsei de interes invocate prin întâmpinare de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației

Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că este întemeiată, sens în care urmează a o admite, pentru considerentele ce se vor succede în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce reprezintă legea generală în raport cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes".

Interesul trebuie să fie, în conformitate cu prevederile art. 33 C. proc. civ. "determinat, legitim, personal, născut și actual" și reprezintă folosul practic, imediat și direct, urmărit de partea care declanșează procedura judiciară. Această condiție trebuie să existe nu numai la momentul promovării unei acțiuni în justiție, ci și pe tot parcursul soluționării ei, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac.

Acțiunea în contencios administrativ, categorie căreia i se circumscrie și contestația de față formulată în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la aceste considerații teoretice, Înalta Curte reține că în speță, obiectul contestației îl reprezintă anularea parțială a art. 1 și art. 3 din Hotărârea nr. 1492/28 noiembrie 2023 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce privește validarea rezultatelor concursului pentru numirea în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, organizat în perioada august - noiembrie 2023, și numirea în această funcție conform anexei 2, începând cu data de 01 ianuarie 2024, precum și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la reluarea procedurii concursului pentru numirea în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că la acest concurs, pentru postul de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a înscris și contestatoarea A., care, în urma susținerii probelor de concurs, a obținut nota 7,82 la proiectul de management și 9,20 la proba scrisă, clasându-se pe locul 2, precum și că, prin Decretul Președintelui României nr. 1715/28.11.2023, contestatoarea A. a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării.

Or, în condițiile în care demersul judiciar al contestatoarei vizează anularea parțială a art. 1 și art. 3 din Hotărârea nr. 1492/28 noiembrie 2023 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și reluarea procedurii de concurs pentru toți canditații care au optat pentru funcția de procuror general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Înalta Curte constată că, la acest moment, aceasta nu justifică un interes în susținerea cererii, scopul demersului său judiciar nemaiputând fi atins, ca urmare a eliberării sale din funcția de procuror prin pensionare.

Mai exact, soluționarea pe fond a cererii nu este de natură a aduce un beneficiu concret contestatoarei întrucât, și în ipoteza în care soluția instanței ar fi favorabilă, participarea sa la un nou concurs pentru funcția de procuror general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu ar mai fi posibilă, în condițiile în care nu mai deține funcția de procuror, aceasta fiind o condiție premisă pentru a participa la concurs.

Cu privire la susținerea contestatoarei referitoare la faptul că a invocat vătămarea dreptului/vocației sale de a ocupa o funcție de conducere în urma unei evaluări transparente, obiective și imparțiale, iar afirmarea acestei vătămări este suficientă pentru a justifica interesul său în promovarea acțiunii, Înalta Curte are în vedere că în materia contenciosului administrativ invocarea unei vătămări ce decurge dintr-un act administrativ nu exclude îndeplinirea condițiilor generale ale acțiunii civile, printre care și cea a interesului, fiind nevoie ca demersul judiciar să aibe ca efect obținerea unui folos practic pentru reclamant, iar vătămarea nu trebuie să fie ipotetică, ci să decurgă efectiv din modalitatea de aplicare a actelor administrative a căror anulare se solicită.

Contestatoarea a mai susținut prin contestația formulată că, în măsura în care s-ar anula concursul pentru ocuparea funcției de conducere în discuție, are posibilitate de a se reîncadra și de a participa la un eventual nou concurs organizat pentru ocuparea aceleași funcții, împrejurare care este de natură să justifice interesul său legitim în promovarea contestației chiar și în ipoteza pensionării.

Ulterior, prin notele scrise, a arătat că dreptul său de a fi reîncadrată în funcția de procuror este consacrat expres de dispozițiile art. 216 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 și este ocrotit de lege pe o perioadă de trei ani, perioadă în care poate fi reîncadrată pe orice funcție de execuție vacantă atât la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava (la care funcționa la momentul pensionării), cât și la oricare din cele 12 unități de parchet arondate.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că reîncadrarea în funcția de procuror reprezintă o modalitate excepțională de ocupare a posturilor vacante din sistem, care poate fi justificată la parchetele la care nu există posibilitatea reală de ocupare a acestora prin alte modalități de ocupare și care, totodată, implică o analiză de oportunitate din partea Consiliului Superior al Magistraturii, candidații neavând un drept de a fi numiți în funcție, ci doar o vocație care se exercită în condițiile stabilite de legiuitor.

Temeiul legal al soluției pronunțate

În consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu s-a justificat existența unui interes pentru formularea contestației, urmează a admite excepția lipsei de interes și a respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1492 din 28 noiembrie 2023 pronunțate de secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca rămasă fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1492 din 28 noiembrie 2023 pronunțate de secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca rămasă fără interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.