ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 76/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu–Secția I civilă, la data de 25 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, J., K., L., M., N., O., P., Q., R., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, S., T., U., V., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, W., X., Y., Z., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung-Muscel, AA., BB., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

1

, din Legea 153/2017, reprezentând diferența dintre venitul lunar la care sunt îndreptățiți reclamanții prin recalcularea indemnizației de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON și venitul lunar plătit efectiv, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și pentru viitor, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 și până la o nouă modificare legislativă, suma rezultată urmând să fie actualizată cu rata inflației la data plății efective;

În drept, au invocat dispozițiile art. 38, alin. (61) din Legea 153/2017, art. 268, art. 166, alin. (4), din Legea nr. 53/2003, raportat la art. 1535 din C. civ. și la art. 29, 30 și 195 C. proc. civ.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința civilă nr. 325/2023 din 03 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Sibiu–Secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Argeș.

În motivare, s-a reținut, în esență, că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece norma de competență este de strictă interpretare și se aplică numai personalului instanțelor sau parchetelor care își desfășoară efectiv activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza în prima instanță, în apel sau recurs, prin urmare, considerând că dispozițiile legale evocate nu se aplică grefierilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii.

În continuare, tribunalul a constatat că sunt incidente în cauză prevederile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și, față de domiciliul reclamanților, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

2.2) La data de 09 mai 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 4007/2023 din 19 octombrie 2023, în temeiul art. 131 și art. 133 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând că Tribunalul Sibiu este competent teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, incidența dispozițiilor alin. (2) ale art. 127 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (3) ale aceluiași articol, cererea de chemare în judecată nefiind introdusă doar de reclamanți care au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, ci și de grefieri care își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, ceea ce atrage aplicabilitatea prevederilor obligatorii instituite de art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., cu trimitere la Decizia R.I.L. nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamanții sunt grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung-Muscel, Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, dar și în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.

Se mai reține, totodată, că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea" iar conform art. 127 alin. (1) din același cod "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil și în cazul în care reclamantul este nu numai judecător, dar și grefier, și își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța ierarhic superioară celei competente să soluționeze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanțe.

În cauză, se constată că reclamanții sunt grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung-Muscel și Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, dar și în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și, în raport de domiciliul acestora, competența teritorială ar aparține Tribunalului Argeș, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. în stabilirea competenței teritoriale, în acord și cu interpretarea dată textului de lege pe calea recursului în interesul legii menționat.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică, în sensul că un grefier care are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe ierarhic inferioare acesteia, este obligat să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, iar, în caz contrar, instanța va putea invoca și din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Alba Iulia, în circumscripția căreia se află Tribunalul Sibiu, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Pitești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Argeș (instanță competentă din punct de vedere material), rezultă că Tribunalul Sibiu este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, în considerarea argumentelor expuse și în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte constată că Tribunalul Sibiu este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2024.