ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 73/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin – secția I civilă, la data de 06 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Tribunalul Caraș-Severin, solicitând obligarea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, republicată, la calcularea și plata indemnizației egale cu 3 salarii de bază de încadrare brute, precum și a dobânzii legale aferente și a ratei inflației, de la data nașterii dreptului, 06 februarie 2020, până la data plății efective.

În motivare, reclamanta a arătat că a desfășurat activitate în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Caransebeș, până la data eliberării din funcție, prin pensionare, invocând, în drept, prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, republicată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința civilă nr. 344 din 24 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Caraș-Severin – secția I civilă, Complet specializat conflicte de muncă și de asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bihor.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o competență facultativă, determinată de calitatea părții, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței și, cum Tribunalul Caraș-Severin are calitatea de pârât în cauză, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află Tribunalul Caraș-Severin, respectiv în favoarea Tribunalului Bihor.

2.2) La data de 16 mai 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor–Secția I civilă, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 1048/LM/2023 din 14 noiembrie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., constatând că Tribunalul Caraș-Severin este competent teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că în cauză are calitatea de pârât Tribunalul Caraș-Severin și, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., reclamanta avea dreptul de a opta între a introduce cererea la Tribunalul Caraș-Severin sau la un alt tribunal dintr-o curte învecinată curții de apel de care aparține acest tribunal, respectiv Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Alba Iulia sau Curtea de Apel Craiova.

Or, reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Caraș-Severin, această instanță devenind competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura opțiunea părții.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Caraș - Severin, pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, prin care reclamanta, în calitate de grefier pensionar, a solicitat obligarea pârâtului la plata indemnizației prevăzute de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, rep.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Caraș-Severin, care potrivit art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data formulării acțiunii, ar fi fost competent să soluționeze cauza, raportat la domiciliul reclamantei, precum și opțiunea acesteia din urmă privind instanța sesizată.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă cauzei: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.: "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Rezultă așadar că reclamantul are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantului, astfel că, odată ce și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea chiar la instanța competentă să soluționeze litigiul potrivit normelor generale, aceasta a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

În cauză, reclamanta a formulat acțiunea împotriva Tribunalului Caraș-Severin, instanță căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor din materia asigurărilor sociale, competența să soluționeze cauza, astfel încât, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ.

În virtutea dreptului de opțiune de care se bucură, reclamanta a ales să sesizeze cu acțiunea de chemare în judecată însăși instanța pârâtă, care a devenit astfel competentă teritorial să soluționeze litigiul.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Caraș - Severin este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș- Severin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2024.