ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 577/2022

HOTĂRÂRE

09.03.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 577/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 22 iunie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Timiș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului să-i plătească, cu titlu de despăgubiri bănești, suma reprezentând diferența dintre drepturile salariale lunare încasate și cele cuvenite și datorate, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON, aferentă perioadei 09.04.2015-30.11.2015 și o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON, aferentă perioadei 01.12.2015-24.07.2016, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație precum și dobânda legală penalizatoare aferentă fiecărei sume, începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1231/02.11.2021, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu, și în consecință, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Timiș, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bihor a reținut că potrivit art. 269 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii." iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Totodată, instanța a reținut că deși reclamanta are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Timiș, aceasta nu are și domiciliul în raza Tribunalului Timiș, pentru a se reține incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Tribunalul Bihor a reținut ca în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 127 alin. (1), dat fiind faptul că reclamanta este judecător în cadrul Tribunalului Timiș și are domiciliul în municipiul Reșița, astfel încât în temeiul art. 269 Codul muncii și art. 208 - 210 din Legea nr. 62 din 2011, competența teritorială aparține Tribunalului Caraș-Severin, cauza nefiind așadar de competența instanței la care reclamanta își desfășoară activitatea. În consecință, față de împrejurarea că reclamanta are domiciliul în municipiul Reșița, jud. Caraș-Severin, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Caraș-Severin.

La termenul de judecată din 20 ianuarie 2022, Tribunalul Caraș-Severin a pus în discuția părților excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către reclamant prin Note de Ședință, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 38/20.01.2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Tribunalul Caraș-Severin a reținut că trebuie ținut cont de decizia nr. 271 din 29 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, potrivit căreia în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) de la o instanță, trebuie avută în vedere nu numai instanța la care funcționează acesta, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea.

În consecință, Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Bihor și Tribunalul Caraș-Severin, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv drepturi salariale, solicitate de reclamantă, în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Timș.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează competența facultativă de soluționare a litigiilor în care părțile au calitatea de judecător sau de instanță de judecată, fie că sunt reclamanți sau pârâți.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, în cazul cererii introduse de către un judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau împotriva unei instanțe de judecată, competența de soluționare aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, "competența facultativă are caracter de noutate în legislația procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient și mai energic decât cel al strămutării procesului, legea creând un drept al părții de a proceda la alegerea unei alte instanțe pentru soluționarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanțe superioare spre a se pronunța asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparțialitate și de obiectivitate necesar soluționării cauzelor în conformitate cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială".

Prin dispozitivul aceleiași decizii a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluție care a fost reflectată în alin. (2)

al art. 127 din același cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Timiș, instanță din cadrul Curții de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție funcționează Tribunalul Caraș-Severin, competent să soluționeze litigiul, astfel că instanța competentă să judece cauza se stabilește în raport de noțiunea extinsă pe care Curtea Constituțională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând și instanța de judecată, în scopul asigurării imparțialității obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Bihor, instanță judecătorească de același grad cu Tribunalul Caraș-Severin, aflată în circumscripția Curții de Apel Oradea, învecinată Curții de Apel Timișoara.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.