ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2024

HOTĂRÂRE

26.03.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 682/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 10.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele membrilor de sindicat persoane fizice A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., B., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., în contradictoriu cu pârâtele Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA și Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA Direcția Silvică Harghita, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuțiilor din fișa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice și piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic și cinegetic, exploatări forestiere, construcții forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

- obligarea pârâtei RNP-Romsilva - Direcția Silvică Harghita la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

- obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă, pentru salariații având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv și în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, în condiții speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) și art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) și alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) și art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

La 03.01.2023, reclamanta a depus o cerere adițională, prin care a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, precum și note scrise.

Prin sentința civilă nr. 1051 din 27 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția necompetenței generale a instanței; a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, cu sediul în București, în numele și pentru membrii săi, în contradictoriu cu pârâtele REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA – Direcția Silvică Harghita, în favoarea Tribunalului Harghita, jud. Harghita.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că acțiunea a fost promovată de o organizație sindicală, respectiv de Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA, în numele membrilor Sindicatului Liber UUUUU. Harghita, Grupa sindicală Direcția Silvică Harghita, Grupa sindicală Ocolul Silvic Borsec, Grupa sindicală Ocolul Silvic Homorod, Grupa sindicală Ocolul Silvic Miercurea Ciuc, Grupa sindicală Ocolul Silvic Toplița, Grupa sindicală Ocolul Silvic Tulgheș, afiliat la Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA.

Totodată, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea 62/2011, federația sindicală reprezintă o formă de asociere a organizațiilor sindicale, membrii acesteia fiind sindicatele care s-au asociat în vederea constituirii federației. Astfel, reclamanții - persoane fizice, în numele cărora a fost formulată acțiunea de față, nu au calitatea de membri ai Federației Sindicatelor din Silvicultură "Silva", ci ai sindicatului afiliat la federație, doar acest din urmă sindicat având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în fața instanțelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

Prin urmare, în accepțiunea primei instanțe de conflict, împrejurarea că salariații în numele cărora a fost formulată acțiunea de față au înțeles să împuternicească în acest sens Federația, exclusiv în scopul atragerii competenței Tribunalului București, nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, față de dispozițiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizației sindicale.

În continuare, instanța a mai reținut că, potrivit deciziei nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Așadar, în accepțiunea primei instanțe de conflict, în cazul stabilirii calității procesuale active în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat expres denumirea de organizație sindicală - respectiv sindicat, federație sau confederație sindicală - potrivit art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, însă, în cazul problemei de drept referitoare la instanța competentă în soluționarea acestor acțiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

De asemenea, Tribunalul a apreciat că relevante în cauza de față sunt următoarele considerente ale deciziei nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii: "Atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare și aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale".

Totodată, evocând dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acțiunii), "Două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiași sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale", prima instanță de conflict a reținut că, printre membrii federației reclamante se numără și Sindicatul Liber "UUUUU." Harghita, ce are sediul în Miercurea Ciuc, jud. Harghita (acesta protejând drepturile membrilor săi, angajați în cadrul pârâtelor), astfel încât, prin stabilirea instanței competente la sediul sindicatului, și nu la cel al organizației sindicale (federației), se asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că, de cele mai multe ori, locul de muncă al acestora este în același județ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul și în speța de față.

Reținând, așadar, că decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii este obligatorie și față de împrejurarea că sediul sindicatului este în Miercurea Ciuc, jud. Harghita, tribunalul a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita – secția Civilă la 5 aprilie 2023, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1141 din 29 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Harghita, secția Civilă a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Harghita, invocată de către pârâții REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA și DIRECȚIA SILVICĂ HARGHITA și, în consecință, a declinat competența teritorială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București – secția a VIII- a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a dispus suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului în vederea soluționării conflictului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea acestei hotărâri, cea de-a doua instanță de conflict a reținut că acțiunea se încadrează în sfera jurisdicției muncii, după cum este definită de altfel această instituție la art. 266 din Codul muncii și că, prin Decizia nr. 1769 din 26 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, în soluționarea unui conflict de competență similar, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 26 februarie 2024, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect stabilirea corectă a încadrării salariaților având calitatea de personal silvic, în condiții speciale de muncă, urmată de încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă și plata contribuției suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă, acțiunea fiind formulată de Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor Sindicatului Liber UUUUU. Harghita, Grupa sindicală Direcția Silvică Harghita, Grupa sindicală Ocolul Silvic Borsec, Grupa sindicală Ocolul Silvic Homorod, Grupa sindicală Ocolul Silvic Miercurea Ciuc, Grupa sindicală Ocolul Silvic Toplița, Grupa sindicală Ocolul Silvic Tulgheș, afiliat la Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 (act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii) și statuările din Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

În concret, în pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte urmează a avea în vedere că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

De asemenea, se cuvine menționat că, în înțelesul Legii dialogului social nr. 62/2011 (art. 1 lit. u), organizația sindicală reprezintă "denumirea generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală. Se constituie pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislația națională, în contractele colective și individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă, precum și în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, pentru promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor săi", iar, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din același act normativ (Legea nr. 62/2011), în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Totodată, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, aplicabilă și în actualul context legislativ, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant.

Cum, în înțelesul Legii dialogului social nr. 62/2011, organizația sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federație sindicală, confederație sindicală, în condițiile în care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă tuturor organizațiilor sindicale, indiferent de denumire/formă de înființare/asociere, interpretarea oferită prin decizia dată în recurs în interesul legii (nr. 1/2013) privește oricare organizație sindicală care introduce o acțiune în justiție în numele și pentru membrii unui sindicat și care, astfel, dobândește calitatea de reclamant.

Prin urmare, în speță, ceea ce prezintă relevanță în stabilirea competenței teritoriale nu este sindicatul de care aparțin membrii în numele cărora s-a introdus o acțiune, ci organizația sindicală reclamantă, indiferent că este vorba de sindicat, federație sindicală, confederație sindicală care acționează în numele membrilor unui sindicat afiliat unei astfel de forme de asociere, aceasta fiind, de altfel, și interpretarea instanței supreme care se desprinde inclusiv din considerentele deciziei 1/2013.

Așadar, în interpretarea dată, instanța supremă nu a statuat în sensul că se va ține seama de sediul sindicatului indiferent de circumstanțe, ci interpretarea vizează însăși calitatea de reclamant în care acționează organizația sindicală, urmând ca, în stabilirea competenței teritoriale, să se țină cont de sediul respectivei organizații sindicale reclamante, indiferent că aceasta este un sindicat, federație sindicală, confederație sindicală.

Totodată, se cuvine evidențiat faptul că doar sindicatul are membri afiliați, în timp ce, potrivit art. 41 din Legea nr. 62/2011, federațiile și confederațiile sunt forme de asociere ale sindicatelor/federațiilor.

Însă, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, toate aceste organizații sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși, astfel încât, în litigiul pendinte, și federația sindicală reclamantă are aceleași drepturi ca și sindicatele ce fac parte din respectiva federație, putând acționa deopotrivă, la cerere, în apărarea drepturilor și intereselor membrilor sindicatelor asociate în respectiva federație.

În consecință, față de împrejurarea că sediul reclamantei Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în municipiul București, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.