ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 193/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 193/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10.11.2022 pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE. și FFFFFFFF., a chemat în judecată pârâtele Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Vaslui, solicitând obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților în condiții speciale de muncă, începând cu 16.12.2019, la încheierea actelor adiționale la contractele de muncă prin care să se menționeze prestarea muncii în condiții speciale și la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr. 1423/17.03.2023, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamanții sunt membrii Sindicatului Silva Vaslui și nu ai federației reclamante, iar raportat la decizia în interesul legii nr. 1/2013, pronunțată de Înalta de Curte de Casație și Justiție, competența teritorială de soluționare a cauzei ar fi revenit instanței în circumscripția căruia se află acest sindicat numai în măsura în care acțiunea ar fi fost promovată de sindicat.
La rândul său, prin sentința civilă nr. 1262/29.11.2023, Tribunalul Vaslui – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, în raport cu dezlegarea de drept realizată prin decizia nr. 1/2013, cererea de chemare în judecată, introdusă în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011 de organizația sindicală în numele unui salariat, atrage competența teritorială de soluționare a instanței în circumscripția căreia se află sediul organizației sindicale. În consecință, a statuat că Tribunalului București îi revine competența teritorială, de vreme ce sediul Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în București.
Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevăd că organizațiile sindicale pot introduce acțiuni în justiție în numele membrilor lor.
Chiar dacă art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011 desemnează prin sintagma "organizație sindicală" atât sindicatul, cât și federația sau confederația, în mod generic, interpretarea art. 1 lit. w) din aceeași lege relevă că sindicatul este o formă de organizare voluntară a angajaților, în scopul apărării drepturilor și promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale în relația cu angajatorul; așadar, membrii sindicatului sunt doar angajați, persoane fizice.
În egală măsură, două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiași sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale, după cum două sau mai multe federații sindicale din sectoare de activitate diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederații sindicale, așa cum rezultă din art. 41 alin. (2) și (3) din aceeași lege.
Așadar, Înalta Curte constată că numai sindicatele pot fi componente ale unei federații sindicale, numai federațiile pot fi componente ale unei confederații sindicale, după cum angajații persoane fizice pot fi numai membri de sindicat, nu însă și de federație ori de confederație.
De aceea, nu este incidentă decizia nr. 1/21.01.2013, în care s-a statuat, în interesul legii, că organizația sindicală are calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, competența teritorială în judecarea acestor acțiuni aparținând instanței de la sediul sindicatului reclamant, iar în acest context instanța supremă subliniază că Legea nr. 54/2003, care a fost interpretată prin respectiva decizie de unificare a jurisprudenței, a definit, în art. 1 alin. (1), numai sindicatele ca organizații sindicale.
Ca atare, între părți s-a declanșat un conflict de muncă, aspect care atrage incidența dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, texte de lege ce atribuie competența de soluționare a unor astfel de litigii tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Din actele dosarului rezultă că reclamanții au locul de muncă în județul Vaslui – în cadrul Direcției Silvice Vaslui și a subunităților din subordinea acesteia, Ocoalele Silvice Băcești, Bârlad, Brodoc, Epureni, Huși –, iar în raport cu acest criteriu, competența soluționării în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Vaslui.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2024.