ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2024

HOTĂRÂRE

28.02.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII- a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 03.11.2022 sub dosar nr. x/2022, reclamanta Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele și pentru membrii săi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. IOAN, III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., GGG., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA. au chemat în judecată pe pârâtele REGIA NATIONALA A PADURILOR –ROMSILVA și REGIA NATIONALA A PADURILOR –ROMSILVA - DIRECTIA SILVICĂ TIMIȘ, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

Obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuțiilor din fisa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice și piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic și cinegetic, exploatări forestiere, construcții forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri. în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

Obligarea pârâtei Regia Naționale a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Timiș la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

Obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale. în cuantum de 8%. pentru condiții speciale de muncă, pentru salariații, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv si în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, in condiții speciale de muncă.

La termenul de judecata din data de 14.02.2023, Tribunalul București a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin sentința civilă nr. 729/14.02.2023, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

În esență, Tribunalul București a reținut că cererea de chemare în judecată a fost promovată de o organizație sindicală, respectiv de Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA, în numele membrilor Sindicatului Silvicultorilor din Direcția Silvică Timiș cu sediul în Timișoara, jud. Timiș, afiliat la Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA.

Totodată, a reținut că potrivit deciziei nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în cazul stabilirii calității procesuale active în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, instanța supremă a menționat expres denumirea de organizație sindicală (acestea fiind denumirea generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală după cum reiese din art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011), iar în cazul problemei de drept referitoare la instanța competentă în soluționarea acestor acțiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

De asemnea s-a reținut că potrivit art. 41 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, "Două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiași sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale". Or, printre membrii federației reclamante se numără și Sindicatului Silvicultorilor din Direcția Silvică Timiș.

Tribunalul București a constatat că prin stabilirea instanței competente la sediul sindicatului și nu la cel al organizației sindicale (federație) se asigură într-adevăr o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în același județ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul și în speța de față.

Așadar, având în vedere că sediul sindicatului este în Timișoara, jud. Timiș, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

La Tribunalul Timiș, cauza a fost înregistrată la data de 21.03.2023 sub dosar nr. x/2022.

La data de 22.11.2023, pârâta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a formulat note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, excepția lipsei calității procesual active a Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva, excepția lipsei de interes a petitului 1 al cererii de chemare în judecată, iar cu privire la petitul 3 al cererii, arată că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

Prin încheierea din 21 decembrie 2023, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că reclamanta Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva a inițiat prezentul demers judiciar pentru membrii de sindicat indicați în cererea introductivă, având sediul în Municipiul București, b-dul x nr. 31.

Totodată s-a reținut că pretențiile reclamantei reprezintă un litigiu de muncă, tribunalul având competența materială de a soluționa conflictul de muncă, în vreme ce competența teritorială este dată, ca regulă, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul, reședința sau sediul, ori locul de muncă reclamantul.

De asemenea, instanța a reținut că în speță, calitatea procesuală activă revine Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva, raportat la prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011.

Față de aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și a declinta competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul București și Tribunalul Timiș, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligație de a face formulată de Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA în numele și pentru membrii de sindicat enumerați în cererea de chemare în judecată.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile din Legea dialogului social nr. 62/2011 și dispozițiile Deciziei nr. 1 din 21.01.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011: "Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși., iar potrivit alin. (2): "În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Conform alin. (3) din același act normativ: "În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) organizație sindicală - denumire generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală."

În cauza de față, cererea de chemare în judecată a fost formulată de o federație, pentru membri de sindicat, în temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, și nu de un sindicat.

De asemenea, instanța supremă constată că potrivit dispozițiilor Deciziei în interesul legii nr. 1 din 21.01.2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii în dosarul nr. x/2012 s-a statuat:" În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/20039 (în prezent abrogate prin Legea dialogului socialnr. 62/2011)stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală active în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Așadar, față de împrejurarea că sediul Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva este în București, bd. x, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.